...timp au inceput sa mai vina si la noi la biserica mamici cu copii la impartasit. Sunt in etapa de inceput a interactiunii cu ortodoxia si mi-as fi dorit sa le daruiesc niste carti care sa mearga si pentru adulti si pentru copii, asa ca am ales una cu viata si minunile sf Nicolae. Fiindca nu dispuneam de fonduri suficiente, m-am inteles cu sfantul sa ma ajute sa imi duc ideea la bun sfarsit.
A doua zi cineva dispus sa faca o fapta buna m-a rugat sa il orientez catre o persoana care s-ar folosi de milostenie duhovniceasca. Bineinteles ca am inceput cu copilasii respectivi😊
As mai avea in plan sa concep o minibiblioteca cu carti religioase pt copii in pronaos, astfel incat daca li se pare greu sa stea linistiti cat parintii se roaga, sa aiba o preocupare linistita inrudita care sa le tina mintea cat de cat tot la cele sfinte. Pentru mamicile care nu au asa ceva acasa ar fi interesant, pentru cele care au, ar fi mult mai usor decat sa se care in geanta cu propriile carticele.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
E foarte buna ideea... doar ca trebuie si supravegheati. De exemplu, la biserica unde mergeam mai demult erau tot felul de carti donate de parintii copiilor care au crescut mari, dar unii le-au rasfoit neatenti si le-au rupt din pagini/coperti. Uneori mai apare cate un copil mic care trage si rupe cate un colt de pagina pana il observa parintii. Sau cei care nu stiu inca sa citeasca vor sa le explice cineva imaginile si atunci apare deranjul...
ReplyDeleteE greu si daca nu le dai nici o ocupatie copiilor, e greu si daca le dai ocupatie...
Dar macar ca si idee de imprumut acasa a cartilor din biblioteca tot ar trebui sa ramana.
Mai degrabă niște creioane colorate și pagini imprimate cu scene biblice, se găsesc ușor pe internet. Am observat că dacă scoteam pentru ai mei de colorat se adunau toți ceilalți copii și voiau și ei, avem o băncuță sub forma unei măsuțe (scundă, lungă, îngustă) în pridvor, înainte de a intra în pronaos, unde stau de obicei copiii și desenează, stând în genunchi. Mai stau și afară când este frumos, ascultând de afară slujba... le duc tot eu două paturici de picnic și "citesc" (vorba vine, că cei mici sunt prea mici, nici nu merg în picioare unii dintre ei) acolo în liniște minute bune.
ReplyDeleteCu foile cu sfinti de colorat am avut de furca pe cand o ajutam pe doamna preoteasa cu Scoala de Duminica. Eram in strainatate. Parintii nu prea puneau pret pe desenul copiilor, copiii insisi le mai calcau in picioare sau se asezau pe ele, apoi le luau acasa si ma temeam mereu ca le vor arunca la cos. Imi revenea sarcina de a scapa de o astfel de "maculatura" cu chipul sfintilor sau cu forma Sf. Cruci si, cum stateam la bloc, adunam sacose intregi inainte sa apuc sa le ard, asa cum e normal. De atunci, alor mei le impart cu zgarcenie astfel de fise. Preferam sa admiram chipul sfintilor in carticelele de la ed. Iona.
ReplyDeleteNu am recomandat chipuri de sfinți, ci scene biblice, de genul "facerea lumii" sau "Arca lui Noe". Știu ce spuneți și de aceea mă întreb de ce încă se tipărește ziarul Lumina...
DeleteNici pe mine nu ma atrage ideea...
ReplyDelete