Aseară însă am fost nevoită să plec mai târziu după cumpărături şi l-am lăsat în mod excepţional cu mama. S-a ataşat de o antilopă de plastic şi, pe la două noaptea, mă trezesc cu el că mă somează: "Unde e lopa?" Am crezut că vrea o lupă mare cu care se joacă uneori Ionuţ. După ce am căutat prin raftul de jucării şi m-a "certat" vreo jumătate de oră că n-o găsesc, ne-am dus peste tati:
"Caută-i, dragă, lupa, că nu mai dormim până mâine!"
"Vezi că e sub perna lui!"

Ne reîntoarcem în cameră, dăm perna la o parte şi... sirena se opreşte. Bebe zâmbeşte printre suspine şi se aşează la somn din nou. De unde să ştiu eu, inculta, că antilopa aceea nu e o biată capră (care, fie vorba între noi, până nu demult intra în vocabularul piciului în registrul denumit "oaia")?
Foarte amuzant! :) Am ras impreuna cu sotul meu pentru ca si noi avem parte de astfel de momente cu bebe.
ReplyDeleteSuper!!!! :))))
ReplyDelete