De ce sunt criticate atât femeile care îşi nasc toţi pruncii, lăsându-şi corpul să-şi îndeplinească ceea ce a rânduit Dumnezeu? E foarte grav că totul pare în regulă atunci când o femeie ia substanţe sintetice care-i perturbă funcţiile organismului sau foloseşte tot felul de bariere mecanice nefireşti doar ca să prevină concepţia. Ori avem de-a face cu un popor abstinent în proporţii uriaşe care nu poate înţelege de ce într-un cuplu la 30 de ani mai există latura fizică a iubirii?
Ce-ar fi să le iau şi eu la rost pe vecine, pe vânzătoarele de la magazin (şi chiar pe femeile de pe stradă) "Nu mă-nnebuni! Îţi blochezi în mod deliberat ovulaţia?" sau "Faci toate astea ca să poţi să te bucuri doar de plăcere şi să împiedici ataşarea micuţului ou la mucoasa uterină? Eşti o criminală!" La fel de ofensatoare mi se par şi mie remarcile şi întrebările despre viaţa intimă adresate în loc de bună-ziua de o mulţime de femei pe care de-abia le cunosc.
Un filmuleţ frumos despre evoluţia intrauterină a vieţii
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Departe de mine gandul de a va judeca, dimpotriva admir femeile care au curajul de a-si creste toti copii ( intr-adevar mari paradoxuri are lumea in care traim- femeile care avorteaza sunt "normale" si celelalte sunt puse la zid),insa ce ma ingrijoreaza pe mine sunt vremurile grele " apocaliptice" in care traim, vestile rele care parca vin de peste tot.Oare care mama nu se gandeste cum si-ar creste copii, ce le-ar da sa manance daca ar veni vremuri de razboi sau foamete sau alte prigoniri pe care multi din parinti vrednici le-au previzionat?
ReplyDeleteNu obişnuiesc să-mi fac planuri despre viitorul îndepărtat, ci doar am încredere că Dumnezeu nu va părăsi niciodată pe cei care-l doresc. Încerc să le cultiv credinţa, frica şi dragostea de Dumnezeu şi copiilor prin ceea ce le spun, dar mai ales prin ceea ce fac (ştiut fiind că nu prea îi influenţăm cu vorbe cât cu exemplul personal). Simt totuşi că lucrarea mea este destul de săracă...
DeleteNu obişnuiesc să-mi fac planuri despre viitorul îndepărtat, ci doar am încredere că Dumnezeu nu va părăsi niciodată pe cei care-l doresc. Încerc să le cultiv credinţa, frica şi dragostea de Dumnezeu şi copiilor prin ceea ce le spun, dar mai ales prin ceea ce fac (ştiut fiind că nu prea îi influenţăm cu vorbe cât cu exemplul personal). Simt totuşi că lucrarea mea este destul de săracă...
DeleteVremuri grele au fost intotdeauna in decursul timpului, al istoriei ... Spre exemplu bunicii nostri au trait si in vreme de razboi (bunicul meu a luptat pana in M-tii Tatra, iar bunica a ramas acasa si a fost pradata de rusi), si de foamete (bunica abia nascuse primul copil) si in comunismul cel urat.
DeleteNiciodata nu vom sti daca vom trai intr-o perioada frumoasa, infloritoare si linistita sau dimpotriva, vom prinde vreun razboi. Si atunci prudenta ne-ar face sa nu mai avem copii deloc, nu credeti? :)
Sa ne lasam la mila si dragostea lui Dumnezeu si sa nu uitam ca scopul nostru pe Pamant e mantuirea.
Si pe mine m-a intrebat un amic (intrebare sincera si deloc rautacios adresata) daca nu imi fac griji in legatura cu ce le voi oferi cand se casatoresc (locuinta, etc) pentru ca sunt vremurile astea grele. I-am raspuns ca din moment ce am pornit pe calea asta, nu imi mai fac planuri in legatura cu ce voi face eu, ci merg pe binecuvantare. Daca am decis sa fac voia lui Dumnezeu, va trimite El binecuvantarea asupra copiilor si il va randui pe fiecare cum e mai bine.
ReplyDeleteCa doar psalmistul ne spune: "Nu am vazut pe cel drept parasit si pe urmasii lui cersindu-si painea".
si nu te iti mananca creierul zi de zi atatia copii??am cunoscut o femeie saraca nascuse 8 si acum sta pe la spitalul ala din berceni de boli psihice..Mentionez ca i-a facut din an in an,statea cu noptile treaza,chin ce sa mai si acum ce folos?Sotul ei munceste pe unde apuca,bani nu au...o sa zici ca vezi doamne,asta we crucea lor si ca asa se mantuiesc.Fii serioasa sa faci o tarla de copii nu-ti asigura mantuirea la fel cum mersul la biserica nu te face mai credincios.Dovada sunt preotii si sotiile lor din ziua de azi care au in medie maxim 2 copii fiecare,ca tine sunt rare cazuri poate 1 la 100 ....
ReplyDeleteAi cunoscut o femeie şi pentru asta generalizazi? Şi eu cunos mai multe femei cu unul, doi copii care au nevoie de tratamente psihiatrice, care-i problema?
DeleteDa, aici ai dreptate, a face mulţi copii nu te mântuieşte. Mântuirea depinde însă foarte mult de modul în care se realizaeză acest planning. Se pare că oamenii căsătoriţi nu au de depus votul fecioriei...
Văd că am făcut multe greşeli de scriere din grabă. Vezi să nu interpretezi: "Au innebunit-o copiii ăia, nici nu mai ştie să scrie" :)
DeleteSă ştii că de cele mai multe ori copiii, şi mai ales cei mici, sunt o sursă de bună dispoziţie, nicidecum un factor de risc pentru boli psihice. Nu ştiu alţii cum sunt, dar de ai mei sunt sigură pe ceea ce spun.
Nici eu nu am innebunit cu 4 baieti si daca Dumnezeu va voi vom mai avea copii; mi-a fost mai greu cand aveam un singur copil decat acuma :-) Deci nu cred ca aceasta e cauza nebuniei unui om... Nu e usor, dar nu intotdeauna ce e frumos e si usor. Dumnezeu sa ne aiba in paza lui cea Sfanta!
DeleteDoamne ajuta! ma bucur din suflet ca am gasit blog-ul dumneavoastra si voiam sa va multumesc pt postari. eu am 24 de ani si 2 bebei, si o luna pana la al 3-lea. de multe ori m am confruntat cu multe din problemele despre care aduceti aminte pe blog, iar glasuirea lor imi da de multe ori putere. e foarte greu astazi sa gasesti izvor de atata binecuvantare ca in familiile cu mai multi copilasi si incetul cu incetul nu mai simtim nici noi ca suntem anapoda. pt ca iata ca mai sunt si altii anapoda ca noi. sa va binecuvanteze Dumnezeu!
ReplyDeleteAstea vremuri grele? Strabunica mea, care a facut 13 copii, a plecat cu copilul de 9 luni in brate sa isi ajute barbatul sa evadeze dintr-un lagar nazist de la Ploiesti (parca). S-a intalnit cu nemtii, i-a mintit ca in traista are hainele copilului cand ea avea ascunse printre ele si haine pentru strabunicul (nu putea evada in haine de detinut). Cate peripetii pe drum, manca ce apuca, o mai gazduia cate o familie...
ReplyDeleteAsta da barbatie si curaj.Eu ma vait uneori ca raman cateva zile singura cu copilul. Ne lipseste curajul si spiritul de sacrificiu pe care il aveau inaintasii nostri.