De capul lor

il plimba pe Ghe cu caruciorul de papusi
distrandu-se toti de minune

sau:

Muzica...

...psaltica invatam de cateva luni bune. Sambata trecuta fetele au fost la strana la vecernie. In bisericuta mica erau doar cativa oameni in afara de noi. Totusi au fost emotii. Au prins insa curaj si vor incerca sa mearga si la tati la biserica sa tina strana la o sfanta liturghie. Asta ma bucura. Pe masura ce vor capata experienta, se vor putea aduna si interior mai bine. Cantarea ajuta mult rugaciunea, dar cel care sta la strana trebuie sa aiba o asezare sufleteasca buna ca sa nu se imprastie cu mintea si sa reuseasca sa fie "conectat" la intelesul a ceea ce psalmodiaza.

Telul...

...folosit atunci cand pun malaiul in apa e o metoda care nu da gres in obtinerea unei mamaligi fara cocoloase. Economisesc timp si efort. Altminteri trebuie sa am grija sa adaug malaiul in ploaie si sa vanez cocoloasele prin oala ca sa le zdrobesc cu lingura de lemn.

Un pasager neobisnuit

Saptamana trecuta sotul meu a avut cinstea sa transporte o icoana a Maicii Domnului dinspre Sf. Munte spre tara. M-au impresionat cateva intamplari minunate legate de aceasta.

In primul rand rugamintea pentru transport a venit cu o zi inaintea plecarii din tara. Desi locurile din masina erau mai toate ocupate si nu se intrezarea vreo posibilitate de a incapea un colet atat de mare, doua persoane s-au razgandit in ultimul moment (fara sa stie de icoana: unul din cauza unor probleme cu serviciul, altul -socrul meu- ca-i murea un prieten) si astfel s-a facut loc.

La destinatie staretul manastirii a cerut un pret la jumatate din cat ceruse anul trecut pe aceeasi icoana staretului nostru roman (caruia nu-i venea sa-si creada urechilor la telefon).

Rezervarile grupului nostru erau facute pe un numar de 7 persoane din care mai ramasesera decat 5. In Ouranopoli au intalnit doi frati romani veniti in cautarea adevarului. Fiind pentru prima data in Sf Munte erau cam dezorientati. Maica Domnului le-a daruit calauza gratis:) Astfel s-a completat numarul de sapte oameni si a fost bine pentru toti, fara sa se iroseasca nimic.

La intoarcerea in tara, icoana a fost primita cu mare cinste de obstea manastirii. "Intamplator" in acea dimineata (nu era weekend) au venit in vizita la manastire cei doi soti credinciosi care au promis sa sustina financiar miscarea, desi par staret nu vorbise in ultima perioada nimic cu ei.

Tot acest pelerinaj a fost o marturie a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Doar aceste intamplari au putut fi povestite in scris, dar cele mai de pret confirmari ale acesteia le-au simtit inimile celor care au fost acolo.

Vrand-nevrand...

...anul acesta l-am dus pe Grigo la gradi. Desi se descurca bine la activitati si doamna i se pare acceptabila, nu-i place sa ramana acolo nici macar pana la pranz. Chiar suferea, fiindca nu plangea numai in momentul despartirii, ci se scula si noaptea. De teama ca daca nu sunt ferma de data asta se vor reporta toate problemele in primul an de scoala, nu am renuntat la inscrierea in colectivitate.

Ca sa se mai linisteasca am negociat termenii si conditiile in care sta la gradi: il duc o saptamana da si una nu, iar pe la ora 10 i-am promis ca trec sa vad ce face. Daca nu ajung eu, am promis ca trimit pe cineva sa-l viziteze. Doamna e draguta si ne ingaduie aceste lucruri. Am discutat si cu ea si am intrebat-o de ce crede ca are reactia asta si mi-a spus ca ea crede ca-l deranjeaza galagia (fiindca mai are si alti colegi care fac adevarate crize in clasa) si ca se panicheaza cand ii vede pe altii urland. In rest, in timpul in care au de lucru cu ea, nici nu suspina.

Sincera sa fiu, daca nu plangea deloc, il duceam si mai rar. Ideea era doar sa se familiarizeze cu alt tip de disciplina si de comunicare decat acasa.

In viata reala

Mi-a spus o prietena ca are niste cunostinte care ma stiu de pe blog si le-ar face placere sa ma intalneasca. Fratilor, ceea ce merita cunoscut la mine se afla in mare parte pe blog. Restul e... pamant, tarana. Faptul ca am mai scris niste postarici despre felul in care vad eu maretia si frumusetea misiunii de mama nu inseamna ca zilele mele se scurg senine, fara rivalitati intre frati, intr-o atmosfera de ascultare desavarsita care-mi da prilejul de a ma bucura la fiecare pas de roadele educatiei pe care m-am straduit sa le-o dau copiilor mei. Nici gand!

Ceea ce am, in schimb, e gandul catre Domnul care ma insoteste in mare in tot ceea ce fac. Detest sa fiu crestin doar la slujba, sa am o fata de biserica si una care sa placa lumii. Vreau ca prin tot ceea ce fac sa-mi inchin viata lui Hristos si asa ii invat si pe copii. Urmand calea asta am intr-adevar bucurii, dar ele reprezinta niste pauze de lupta, niste "remindere", daca vreti, ale bunatatilor imparatiei ce va sa fie. Altminteri stramtorarile si "durerile in trup" ale celor casatoriti de care vorbeste sf apostol Pavel mi-ar coplesi intreaga existenta.

Strecuram...

...laptele. Nimic neobisnuit.

Mai greu e daca ai un bebelus care vrea in brate intre timp.

In ultimul timp il rugam pe Grigo sa vina sa ma ajute si sa-mi tina strecuratoarea. Faceam asta si pentru ca imi e drag sa-l mai implic in treburile mele, sa facem impreuna ceva util, altminteri Gheorghita e cuminte si nu scanceste ca vrea in brate (se distreaza de minune cu ceea ce gaseste prin sertarele din bucatarie).
Fiindca de data asta isi dorea sa se joace cu lego, dar nu voia nici sa ma lase la greu :) Grigo a asezat strecuratoarea ca in imagine. Pana la varsta asta pe mine nu m-a dus capul :))