...reverenda.
Ieri mi-a povestit o prietena preoteasa despre pataniile dumneaei si ale parintelui cu enoriasii consumatori de alcool: intre casa parohiala si biserica se afla o carciuma si, de fiecare data cand trec prin dreptul ei, clientii fluiera, injura si spun vorbe deocheate. Vazand ca nu sunt luati in seama, mai nou au inceput sa arunce cu pietre. Toate astea se intampla fara nici un motiv, ei nestiindu-se in conflict cu cineva si fiind nou veniti in parohie. In satucul respectiv nu exista post de politie, deci situatia e cum nu se poate mai complicata. Ti-e si frica sa mai ramai in astfel de parohii...
Cred ca nu e un caz singular. Si noi am primit mii de injuraturi, gesturi si comentarii obscene (de cateva ori s-a aruncat inspre noi cu bulgari de pamant, sticle, pietre) pe strada de la persoane absolut necunoscute (si tineri dar si batrani) care simteau nevoia sa-si verse vulgaritatile in fata purtatorului de reverenda. Daca am fi fost imbracati obisnuit sunt sigura ca nu starneam aceeasi reactie.
Ce-o fi cu acesti oameni? Or fi indraciti? I-o fi suparat vreun confrate de-al nostru atat de tare incat sa urasca toata tagma preoteasca? Nu stiu, dar e tare greu sa traim "ca oile in mijlocul lupilor".
Cum sa reactionezi? Primul impuls e sa raspunzi raului cu rau. Daca poti trece de el, lasand judecata lui Dumnezeu si iertandu-i din inima pe cei care nu stiu ce fac, atunci mergi pe calea batatorita de sfintii bisericii.
La parohie am avut si noi un om care l-a blestemat pe parinte din senin, cand a intrat in casa lui cu icoana nasterii Domnului. De Craciun, ne-am pomenit cu el la biserica cu o mana in gips, cerandu-si iertare pentru comportamentul lui huliganic. De atunci are o alta pozitie fata de credinta in Dumnezeu. Alta era intorsatura lucrurilor daca parintele meu l-ar fi pocnit sau i-ar fi intors si el vreo doua vorbe de ocara...
Ieri mi-a povestit o prietena preoteasa despre pataniile dumneaei si ale parintelui cu enoriasii consumatori de alcool: intre casa parohiala si biserica se afla o carciuma si, de fiecare data cand trec prin dreptul ei, clientii fluiera, injura si spun vorbe deocheate. Vazand ca nu sunt luati in seama, mai nou au inceput sa arunce cu pietre. Toate astea se intampla fara nici un motiv, ei nestiindu-se in conflict cu cineva si fiind nou veniti in parohie. In satucul respectiv nu exista post de politie, deci situatia e cum nu se poate mai complicata. Ti-e si frica sa mai ramai in astfel de parohii...
Cred ca nu e un caz singular. Si noi am primit mii de injuraturi, gesturi si comentarii obscene (de cateva ori s-a aruncat inspre noi cu bulgari de pamant, sticle, pietre) pe strada de la persoane absolut necunoscute (si tineri dar si batrani) care simteau nevoia sa-si verse vulgaritatile in fata purtatorului de reverenda. Daca am fi fost imbracati obisnuit sunt sigura ca nu starneam aceeasi reactie.
Ce-o fi cu acesti oameni? Or fi indraciti? I-o fi suparat vreun confrate de-al nostru atat de tare incat sa urasca toata tagma preoteasca? Nu stiu, dar e tare greu sa traim "ca oile in mijlocul lupilor".
Cum sa reactionezi? Primul impuls e sa raspunzi raului cu rau. Daca poti trece de el, lasand judecata lui Dumnezeu si iertandu-i din inima pe cei care nu stiu ce fac, atunci mergi pe calea batatorita de sfintii bisericii.
La parohie am avut si noi un om care l-a blestemat pe parinte din senin, cand a intrat in casa lui cu icoana nasterii Domnului. De Craciun, ne-am pomenit cu el la biserica cu o mana in gips, cerandu-si iertare pentru comportamentul lui huliganic. De atunci are o alta pozitie fata de credinta in Dumnezeu. Alta era intorsatura lucrurilor daca parintele meu l-ar fi pocnit sau i-ar fi intors si el vreo doua vorbe de ocara...
