Nerăbdare

Îngrijirea unei sarcini se aseamănă întrucâtva cu grădinăritul... te minunezi de trandafirii îmbobociţi în sărutul dulce al razelor de soare şi aştepţi să se deschidă deplin, fără să cutezi să tragi de petalele delicate doar ca să înforească la termenul stabilit de tine. (cuvintele nu-mi aparţin, dar nu mai ştiu unde le-am citit...pe netul ăsta minunat şi grotesc în acelaşi timp)

burtică-40 sapt

Alternativa la modul traditional de a schimba scutecul, care ar reduce intensitatea colicilor, evitand suprasolicitareacoloanei lombare a carei curbura fiziologica nu e inca formata.

1,2,3,...

Fiindcă tot sunt la capitolul numărătoare inversă, ma preocup să număr mişcările bebelului, care a fost extrem de vioi până acum 2 zile, cu lovituri dese, scurte, energice şi chiar dureroase, iar acum şi-a schimbat efectiv stilul de "luptă": e delicat şi lent, trasând curbe largi pe abdomenul meu.

fetoscop- sursa

• o variantă mai greu de urmărit: 10 mişcări la 12h - ok (aici)
• o metodă care nu implică atenţie încordată toată ziua, ci doar 10- 15 minute dimineaţa şi seara, timp în care la o sarcină fără probleme se numără 10 mişcări, indiferent de intensitatea lor.(aici) Dacă timp de 2 ore nu se simt măcar 10, nu e prea bine.

Pe stânga

Ce mai trebuie să facă o gravidă : să doarmă pe stânga, deoarece altfel uterul face compresie pe vena cavă,  scade întoarcerea venoasă, scade presiunea arterială şi implicit perfuzia uterină, rezultând un produs de concepţie suferind. Asta o ştiu de când eram gravidă cu primul copil, deşi niciodată n-am ţinut regula strict, pe motiv că pe partea stângă coastele orizontalizate mă dureau mai tare decât pe dreapta. Am citit aceeaşi informaţie prezentată în stiluri total diferite: un articol mai relaxat şi altul al cărui titlu generează panică.

 La actuala sarcină eu am dormit aproape numai pe spate (poziţie al cărei rezultat s-a concretizat în nişte hemoroizi rebeli) întrucât feciorul meu autoînţărcat de vreo trei luni şi-a găsit un substitut de sân: îşi strecoară mâna pe mâneca bluzei mele, iar aceasta n-o poate face decât dacă eu stau în decubit dorsal, altfel mă ceartă că mâneca e strâmbă sau că ar trebui să-mi mut capul în altă parte decît unde se află :)

Imponderabilitate

"Ce mai faci? Cum te mai simţi?" sunt întrebări şablon pe care le tot primesc în ultimul timp. Răspund invariabil "Bine!" deşi, dacă ar fi să dau un răspuns mai aproape de adevăr nu prea aş şti cum să-l formulez.
 Din punct de vedere clinic am o evoluţie normală, cu discomforturi banale de trimestru trei (banale, adică le au peste 90 din gravide, deşi uneori sunt foarte greu de purtat).
Sufleteşte mă simt suspendată în afara timpului: aştept un eveniment decisiv în viaţa mea, care nu ştiu când va veni şi nu ştiu cum va decurge (tot mă sâcâie gândul că pote va fi chiar punctul terminus). Glumeam azi cu Eca, răspunzându-i la nerăbdarea ei "Mami, da tu când mai naşti?" "Dar tu ştii la ce oră te vei duce la toaletă azi?" şi s-a lămurit total cam care-i procesul. Nu pot întrevedea nimic în viitor, nu pot concepe planuri şi nici din trecut nu mă mişcă nici o amintre. Trăiesc în prezent oarecum absentă şi derulez programul îndatoririlor zilnice din inerţie. Mă raportez intens la Dumnezeu, relativ desprinsă mental din torentul vieţii.

Aşa sunt pentru mine zilele din apropierea termenului de naştere şi mă gândesc că aşa s-or fi simţind şi oamenii foarte bătrâni care îşi aşteaptă sfârşitul, ultimul moment crucial pe care-l mai au de trăit.

Rough

În vizită la bunicii de la ţară băiatul meu cel mare şi-a confecţionat o suliţă dintr-un băţ şi ar fi vrut să vâneze o găină... apoi a şterpelit un cuţit din casă şi a început să arunce la ţintă... Sunt ultimele două exemple care-mi vin în minte dintr-o suită de manifestări de acest gen, datorită cărora a fot etichetat drept violent. Chiar şi eu mă îngrijorez văzându-l că nu se îngreţoşează de mizerii, nămoale şi bălţi infecte, că rupe o pereche de încălţări pe lună şi una de pantaloni pe zi iar de când cu pantalonii scurţi apa oxigenată se consumă pe rănile lui mai ceva ca săpunul pe mâini, că-şi caută mereu un partener de trântă cu care să-şi măsoare puterile, că-şi doreşte o tarantulă a lui şamd.
Vorbesc de un copil care trăieşte într-o familie relativ armonioasă, care nu a privit nici măcar desene cu caracter agresiv şi care, mai ales, a fost împărtăşit regulat.
Tot am încercat să-l cizelez cicălindu-l şi obstrucţionându-l în pornirile lui agresive. Am stat şi m-am gândit la copilul meu şi din postura de avocat al apărării şi am ajuns la concluzia că toate astea sunt în fond instincte primitive masculine care, în copilărie măcar, n-ar trebui cenzurate, ca să nu se ajungă la probleme psihologice mai târziu.

De curând mi-am dat seama (cam târziu ce-i drept) că de fapt tot încerc să-l feminizez ca să-l apropii în timp de standardele bărbatului contemporan, specie de birou, care e dur doar în faţa soţiei, în mediul virtual pe forumuri sau, mai rău, la jocuri on-line. Acum câteva sute de ani toate aceste neajunsuri ar fi fost calităţi de oştean viteaz. Nu mai spun de succesul pe care l-ar fi avut într-o societate tribală de vânători :)
Ce e de făcut atunci când comportamentul copilului nu e conform cu societatea spilcuită în care trăim? Cred că timpul va atenua mult problema, iar până atunci, l-aş limita doar la a nu face rău altora.
En garde!

Flashuri

Activităţi educative, exclusiv la iniţiativa copiilor

"Spune: ar-te-zi-a-nă"

entomologie+construcţii

pe urmele lui Kasparov

Îmi dai voie sa caut biografia lui Dumas pe net?

"Cele mai importante batalii" ne inspiră şi artistic

clasa întâi lasă cărţile preferate în pat