.... conferinta pr Mihoc. Cel mai mult mi-au placut doua idei, care nu au fost din raspunsurile la intrebarile mele:
O familie de preot face misiune si prin copii :acolo unde adultii nu pătrund cu o propovaduire clasica, copiii, in comunitatile in care sunt, printre prietenii lor transmit lumina bisericii in felul lor de a se comporta, de a vorbi, de a se imbraca, de a face anumite alegeri etc
Viata in Dumnezeu poate fi inteleasa prin analogie cu mersul in intuneric la lumina unei candele. Nu stii ce va fi pana la capat, dar in lumina lui Hristos prezentul se faureste in chip minunat sub ochii nostri.
Am retinut si cum povestea ca studia cu copiii pe langa dansul, mangaindu-l si jucandu-se cu barba lui🙂.
Au fost si multe cuvinte prea inalte pentru mine (despre dragostea si dorul dupa Dumnezeu). Unele discutii si intrebari nu aveau o tinuta specifica unei conferințe, fiind mult prea personale si nu ceva de larg interes.
Am observat ca parintele nu acorda mare importanta micilor neajunsuri ale comportamentului copilaresc, ci le lua ca fiind parte integranta a imaturitatii lor. Nu a subliniat ideea, dar am inteles ca nu trebuie sa ma cramponez atat de frecusurile zilnice ale interactiunilor dintre cei mici, ca sa pot sa mai am vreun dram de pace.
A facut si o afirmatie care m-a deranjat putin, cum ca nu exista sa iti slabeasca sarcinile starea de sanatate. Dimpotrivă, se spune ca te intaresc. Poate pe acolo pe la Sibiu sunt altfel de femei, dar eu nu pot contesta ca sarcinile multiple, mai ales la diferenta mica intre ele, epuizeaza organismul, oricat de robust ar fi fost acesta initial.
Despre infranare, pentru care a acceptat decat motivele de sanatate, a subliniat ca se face cu rânduiala duhovnicului si din dragoste de oameni.
M-am bucurat de aceste momente ale conferintei, fiindca a fost in intalnire entuziasta, plina de viata, interactiva,in care am putut lua pulsul vietii duhovnicesti in alte colturi ale lumii.
Mie mi se pare descurajant uneori cum preotii, care sunt barbati isi permit sa isi dea cu parerea despre lucruri care nu le-au experimentat, minimizand si bagatelizand jerfta facuta de femei prin nastere si cresterea copiilor. Sarcinile nu au cum sa nu afecteze starea de sanatate a femeii pentru ca toate resursele corpului sunt directionate catre copil atat in timpul sarcinii cat si prin alaptare. Mi-am facut niste banale analize de sange la 1 an de la nasterea primului copil si aveam lipsa de calciu, magneziu, vitamina C si D, etc.
ReplyDeleteIntr-o nota asemanatoare mi se pare oarecum ciudat cum calugari sau calugarite dau sfaturi despre casnicie fara a avea experienta practica a complexitatii relatiilor interumane din cadrul unei casnicii.
Poate, dar se presupune ca trebuie sa ne asumam jertfa aceasta pana la capăt…ul puterilor. Altfel suntem cartitoare.
DeleteZicea cineva: daca nu ai nici macar uter, nu iti mai da cu parerea. Poti totusi să îți formezi o impresie din ceea ce relatează altii. Oricum, in general, lipsa de empatie fata de femei e covarsitoare
ReplyDeleteEu mă gândesc totuși că a vrut să spună altceva. Că întinerim, cu fiecare sarcina :))).
ReplyDeleteAcum, nu știu ce să spun. Cred totuși că tot Dumnezeu pune stampila și ne trimite fix ceea ce ne trebuie :))
Aveam o mătușă, mama de 11 copii-cel mai mare are 40de ani, cel mai mic vreo 23. Avea în jur de 60de ani. Până anul trecut, arata extrem de bine ,în comparație cu alte femei,de aceeași vârstă. Cu un an înainte, soțul său a plecat dintre noi-cancer. După un an, a plecat și ea. Nu a avut o viață ușoară, absolut deloc. Soțul ei a terorizat-o efectiv,toată viața. Și pe ea,și pe copii. Nu știu de unde a avut putere sa rabde atatia ani de chin, atâtea sarcini...dar știu că Dumnezeu a întărit o. Pt mine, femeia asta a fost un model.
Deși copiii au trăit mai mult prin vecini, fara prea multe șanse, fara scoli terminate la timp, etc,absolut toți sunt la casele lor acum,au familiile lor, situație financiară muuuult,muuult,dar mult peste ceea ce ar fi putut spera vreodata.
In sfârșit... Pe mătușa asta a mea, am admirat o extrem de mult. Desi toată lumea o arăta cu degetul, din cauza numărului de copii :), sunt sigura că Dumnezeu a contabilizat sacrificiile ei, și sper sa fi găsit un locșor acolo Sus. In fine,ca să închei, tre sa mai spun doar atât...o avea, n o avea legatura, in ultimul an de viață, a descoperit că are cancer . brusc, facă simptome,fara nimic. L a dus pe picioare probabil, pt că timp sa se caute , sigur nu a avut.
Vorbesc și ei să se bage in seamă. Sunt in total dezacord,mai ales că sunt preoți. Adică e de preferat o droaie de copii crescuți în sărăcie decât abstinenta? Eu asta am înțeles. Situațiile pot fi multiple,nu doar boala. Și să nu uităm și de sănătatea mintală care adesea este neglijată
ReplyDeletePentru femei abstinenta este mult mai ușoară decât pentru bărbat, are doar câteva zile pe luna de fertilitate când “tropăie hormonii”, pe când bărbatul se lupta cu propriul trup zilnic… vedem prea unidirecțional totul, din păcate. “Droaia de copii” a mântuit multe femei de-a lungul secolelor, pe când abstinenta femeii a aruncat in iad propriul soț in multe cazuri (citiți la parintele Cleopa dacă nu va vine a crede).
DeleteEu zic sa pastram decenta teologica: un om poate cel mult ispiti pe altul, in niciun caz nu il arunca in iad. Liberul arbitru al celuilalt exista intotdeauna, iar o ispita se poatr face la fel de bine pricina de cununa duhovniceasca, nu automat de cadere. In plus, Dumnezeu nu ingaduie situatii peste puterile celui care este dispus sa lupte pentru mantuire. Nu ganditi fragmentar.
DeleteDa, mai... mantuirea femeii prin violul domestic. Daca ea nu consimte la actul sexual, atunci nu ar trebui in niciun fel silita. E absolut penibil!
DeleteSunt de acord ca abstinenta este mult mai usoara pentru o femeie decat pentru un barbat.
DeleteSunt de acord ca suntem in pericol sa ne aruncam in iad propriul sot atunci cand ii cerem mai mult decat poate el la un anumit moment din viata - prin faptul ca l-am putea impinge sa faca alte pacate mai mari - si nu pentru ca ar vrea asta.
Sunt casatorita de aproape 20 de ani, dar abia foarte recent am inteles mai bine unele lucruri legate de acest aspect, abia de curand mi s-au deschis mai bine ochii.
Da, intr-adevar, Parintele Cleopa a povestit o intamplare de acest gen, cu doi batranei.
Astfel de lucruri nu cred ca se pot rezolva la o conferinta, eventual acolo se pot trasa niste linii mari, de indrumare in casatorie.
Dar in viata noastra personala, de zi cu zi, rezolvarea acestor lucruri vine numai vorbind sincer si foarte deschis cu sotul, ca intre doi prieteni care se iubesc, se respecta si urmaresc mereu binele celuilalt. Trebuie sa gasim intelegere reciproca si sa ne adaptam permanent la neputintele celuilalt, sa ne jertfim pe rand, cand barbatul, cand femeia.
Iar daca apare un impas atunci sa ne spovedim si vom afla o rezolvare.
Sa nu uitam ca suntem foarte diferite, avem soti foarte diferiti, avem lupte si ispite diferite, poate boli sau alte neputinte, asadar nu se potrivesc aceleasi sfaturi pentru toti.
Nu stiu cum este sa ai multe nasteri, dar imi imaginez ca este foarte, foarte greu
(eu mi-am dorit mai multi copii, dar am avut doar unul)
Viata de familie nu este deloc usoara de multe ori.
Stii ceva? Si femeia poate fi aruncata in iad de un barbat care ii foloseste trupul fara mila fata de neputintele ei fara sa tina cont de voia ei. Poate cadea in cea mai cumplita deznadejde si se poate sinucide sau poate innebuni. Asta nu zici?
Delete
DeleteSi sotul, prin faptele sale isi poate arunca sotia in disperare, s-o aduca intr-o stare in care ea sa nu mai stie ce sa faca, sa ajunga, poate, la deznadejde si sa ia hotarari gresite.
E important ce facem noi in raport cu celalalt.
Nu putem vorbi la modul general, ci fiecare din noi se poate referi doar la sotul/sotia propriu/proprie.
Am scris mai sus ca rezolvarea vine vorbind cu adevarat intre noi.
In orice aspect al vietii noastre de familie trebuie sa fim atenti la celalalt, sa avem grija unul de altul, sa sesizam cand celalalt este intr-o stare fragila (de sanatate sau sufleteasca).
E nevoie de o jertfa reciproca, alternativa, in orice aspect al vietii noastre de familie, sa nu fie un razboi intre orgolii (pentru ca fiecare va tine la dreptatea lui), ci sa cautam sa-l intelegem pe celalalt si atunci cand greseste.
Pentru sot: pe primul loc trebuie sa fie Dumnezeu, pe al doilea sotia, pe al treilea el.
Pentru sotie: pe primul loc trebuie sa fie Dumnezeu, pe al doilea sotul, pe al treilea ea.
E mult mai usor de zis decat de facut, dar asa avem o sansa.
Și eu sunt Stan Pățitul și va mulțumesc pentru comentariile la comentariul meu. Am 6 copii vii si 2 in cer. Am fost in pragul divorțului de mai multe ori, din cauza ca asteptam de la soțul meu sa mă înțeleagă si eu nu îl înțelegeam pe el. Comunicarea și atruismul sunt salvarea, așa cum spune o alta mămica aici.
Delete“Sa nu va lipsiți unul de altul decât ca sa va îndeletniciti cu postul și cu rugăciunea”, dar in consens. Uitați ca in Taina Cununiei nu mai suntem stăpânii propriului trup și ca ai porunca “sa te înmulțesti ca Rahela”?
“De câte ori cunoaște femeia bărbatul și bărbatul femeia? De câte ori vor ei! De câte ori binevoiește Dumnezeu sa pună suflet acolo? De câte ori vrea El!” (Parintele Valerian Pâslaru), deci gândul sus la Dumnezeu, cu curaj, nu cu frica de boala, slăbiciune, jertfa, ci cu dor de mucenicie, dragi mame!
Scriu de pe iPhone și nu mă lasă sa public decât ca anonim.
De purtat sarcina, de naștere, de îngrijit mai multi copii ...nu ma tem, teama si grija mea vine de la "ce- o sa zică lumea ", de la umilința pe care trebuie sa o îndur la serviciu cand anunt sarcina, de la comentariile jignitoare chiar si din partea celor din familie...etc... O mămică cu 3 copilași si cu gand si rugaciune pt al 4- lea).
DeleteȘi eu tind sa va dau dreptate dumneavoastra in ceea ce privește sarcinile. Dar îmi amintesc că și eu am citit în mai multe locuri ca sarcina e benefica pentru organismul femeii. Mă gândesc că poate noi simțit o oboseala puternica și din pricina lipsei de somn ce urmează după naștere, plus alăptare și viața cu mulți copii in general e mai grea decât fara sau doar cu 1 copil de exemplu. Poate ca femeile fara sarcini multe sunt mai odihnite dar în fata unui efort intens o mama "călită" are o rezistenta mai mare.
ReplyDeleteCâți copii aveți? In plus,atitudinea cu vai saracu,nu se poate înfrâna,dovedește codependenta....
ReplyDeletem primit in dar doi copilasi; unul e la Dumnezeu.
ReplyDeleteNu ma compar deloc cu mamele cu multi copii. Nu stiu cum este. Realizez ca le este foarte greu de multe ori si numai ele stiu cat de greu le este in fiecare zi.
Cat despre infranare ... Am trecut prin perioade lungi de infranare din cauza sanatatii. Mai mult de atat nu doresc sa spun.
Tot ce am vrut sa transmit anterior a fost un indemn la compasiune reciproca a sotilor unul fata de altul, nu mai am ce sa adaug.
Nu toate mamele stau bine la capitolul sănătate însă unele chiar nu au nimic chiar după multe nașteri, poate chiar sunt mai sănătoase. Tata a avut o Mătușa cu 16 copii ; după fiecare naștere , la câteva zile, făcea toate treburile din gospodărie , inclusiv in cuptor sau pe câmp. Eu sunt mai sensibilă.. dacă nu m-am odihnit suficient după nașteri ( a patra și a cincea) am dureri de cap destul de des. Nu trebuia sa generalizeze Pr Vasile … mai greșește omul…Nașterea de prunci e f importantă și nu trebuie sa împiedicam planul lui Dumnezeu.
ReplyDeleteDraga Ema nu conteaza parerea celor mulți și prosti ci a celor buni și Credincioși. E o lupta cu vrăjmașul și hulirea zămislită de prunci. Da-le replica dacă vrei dar sa nu îți pese de cei dara credința. Nu te lasă bătută! Hristos e cu mamele care nasc mulți prunci!
ReplyDeleteVa multumesc tare mult pentru aceste rânduri!
DeleteDoamne ajuta- ne!
Mama mi -a povestit de o femeie ce a avut 21 de copii și era mai sănătoasă ca altele care aveau 5 copii . Cred ca e și cum vrea Dumnezeu. Unii sunt mai sănătoși alții au CRUCEA BOLII sau mai predispuși la boala dacă nu sunt atenți cu corpul lor. Trebuie sa cedam soțului căci poate cădea in prea-desfrânare. Rugăciunea rezolva problema cu abstinenta . Poate greșesc… Iertati!
ReplyDeletePoveștile vs realitatea nu sunt credibile. Da,trebuie să cedam dacă suntem animale fără rațiune. Daca nu,poate te mai gândești. Și apropo,fa și tu 21 sa ne spui cat de interesant este.
Delete