... eu numele sfintei Ecaterina m-am gandit asa, din cand in cand, cat de frustrant o fi fost pentru imparatul Maximin sa vada multimea aceea de invatati, toti barbati, biruiti in cuvant de o fetiscana crestina, precum si cata intelepciune si smerenie au avut aceia ca sa recumoasca Adevarul.
Pana in zilele noastre un discurs elocvent si bine organizat al unei femei care stie sa isi sustina punctul de vedere este iritant la maxim pentru orgoliul masculin.
Printre crestini am vazut uneori, in discutii particulare despre credinta, folosirea citatului biblic "femeia sa taca in biserica" drept paravan pentru slabiciunea duhovniceasca a unora ce nu suporta sa fie contrazisi si nu concep alta viziune asupra lucrurilor decat cea proprie.
Nu cred ca e normal sa fie suprimata brutal exprimarea unor idei personale, chiar si pe teme religioase, ci dezbatute si, daca este cazul, combatute cu tact si intelepciune. Statutul de superioritate intelectuala nu se castiga impunand celorlalti sa nu se manifeste. Acesta nu atrage un respect autentic, ci reprezinta o forma de asuprire.
Ma intreb cat este de folositor sa taci la cerere pentru a intretine o pace falsa a cuiva care oricum are grave probleme de relationare civilizata cu aproapele si care doreste control total asupra opiniilor altora.
Uneori merita, mai ales cand discutia se poarta strict in doi si este despre chestiuni care vor ramane doar la nivel teoretic, fiindca daca "mustri pe cel neintelept te va urî".
Daca mai sunt de fata si altii care ar putea fi dezorientati de tacerea ta sau daca este vorba despre consecinte concrete distructive, merita sa combati cu decenta ceea ce simti ca este in neregula.
Totul este sa vorbesti calm, fara patima, fara vreun interes ascuns, doar de dragul binelui si al adevarului, chiar daca acesta deranjeaza interlocutorul (eventuala lui razbunare pentru ca l-ai infruntat o poti considera o mica mucenicie) - gand pentru o prietena 🧡
No comments:
Post a Comment