... spargem niste tipare ale trecutului care ingreuneaza foarte mult cresterea familiei ar trebui sa ne ferim sa le inseram in educatia copiilor. Ma tot gandesc cum sa le identific in concretul vietii cotidiene, sa le vadesc uratenia si sa le demontez.
Unul dintre aceste clisee nocive ar fi catalogarea rigida a indatoririlor casnice in "treburi de barbati" si "treburi de femei" si desconsiderarea evidenta a celor de pe urma. Atatea expresii peiorative, atatea anecdote neinspirate si atata dezaprobare sociala gasim care sa intareasca convingerea ca treburile femeii sunt injositoare, incat nu e de mirare ca femeile nu isi mai doresc sa imbratiseze casnicia cu toate ale ei, iar barbatii sunt inchistati intr-un determinism psihologic care ii face sa se simta umiliti daca spala vase sau injositi cand sterg un copil la fund. Este nevoie de discursuri motivationale ca sa scoti din depresie o femeie care sta acasa si care nu e trista atat pentru ce experimenteaza ea, cat din cauza cutumelor moderniste care o chinuie interior.
In orice familie normala femeia si barbatul impart in mod firesc sarcinile zilei, dar acest lucru nu este dubat de o strictete patologica. Femeia poate sa stranga un șurub fara sa se simta fara un sprijin in viata si barbatul intelege ca a face putina ordine este o depridere utila in viata pentru orice om (nu tre sa iti achiziționezi femeie special pentru asta). In plus, oamenii inteligenti inteleg importanta capitala a treburilor "de femeie" (si cat de greu pot fi inlocuite cu succes) si arata respect si recunostinta catre cea care la savarseste gratis zilnic, in tacere, spre binele intregii familii.
Cu un strop de flexibilitate, cu mai putina dorinta de validare din exterior (de la gura lumii) cu inima golita de orgolii prostești si inmuiata in dulceata dragostei de oameni, viata de familie este foarte frumoasa si armonia devine accesibila tuturor!
No comments:
Post a Comment