Wednesday, September 18, 2019

E greu...


...sa fii prima generatie care rupe cercul neiubirii (adica al iubirii conditionate, ca emotie instinctiva si nu ca atitudine autoimpusa constient).

4 comments:

  1. La fix a venit postarea asta, multumesc!

    Dar ce facem cand sotii au opinii diferite in ceea ce priveste cresterea copiilor? Cand unul ar iubi neconditionat, dar celalalt nu? Copilul vede, simte, e in miezul "conflictului", nici el nu stie ce sa inteleaga...

    ReplyDelete
  2. Ce sa facem: ori incercam cu insistenta si rabdare sa ii expunem celuilalt cum vedem noi lucrurile, ori il rabdam asa, cu intelegerea pe care o are si Dumnezeu va judeca si va randui ceva pentru copil.

    ReplyDelete
  3. Eu, acum adult, nu am avut afectiune prea multa din partea mamei, in copilarie. Ne-a ingrijit si ne-a educat frumos, dar prima imbratisare a mamei pe care mi-o amintesc a fost tarziu, spre finalul liceului cred si nu inainte de a felicita oamenii pt copilul cuminte si silitor pe care il are. Cea mai clara atingere materna din partea ei am simtit-o inainte de examenul de admitere la facultate, cand ma linistea stresata fiind din cauza examenului. Dupa ce am nascut mi-a marturisit ca m-a lasat mult sa plang cand eram mica, asa stiind ea, de la vecini ca e bine, ca sa nu ma alint. Ea e o fire mai distanta,valorile cele mai importante fiind pt ea: harnicia, corectitudinea, respectul.Poate din aceasta lipsa de afectiune mi se trage pasiunea de a ma da in leagan( am 4o de ani). Afectiune am stiut sa ofer atat sotului cat si copilului, nu am stiut insa altceva,limita demnitatii,pana unde poate merge un abuz din partea jumatatii, am rabdat atat de multe pana cand el radea de mine ca n-am personalitate. Lucrul acesta mi se trage si din faptul ca mana nu accepta sa o contrazic niciodata, nici macar: Profesoara a spus ca se pronunta altfel un cuvant. De asemenea, cand eram mici si sora mea facea o nazbatie ne batea neaparat pe amandoua: Ce crezi, ca tu esti mai cu coarne? In general, nu-i placea galagia sine batea cu nuiaua. Ei asa i se parea corect, sa ne ia la pachet. Acum a imbatranit si s-a mai schimbat, tanjeste dupa afectiune. Nu o judecati, eu o iubesc! Tata era mai afectuos, ne invelea seara si ne vorbea bland.O data mi-a adus biscuiti de ziua numelui. Nu voi uita niciodata.

    ReplyDelete