Sunday, September 22, 2019

Cea mai mare...

...provocare in viata familiei mele nu mi se pare nici organizarea, nici "increstinarea" copiilor, nici saracia, nici oprobriul public pentru insulta indirecta (la adresa familiei stas) de a fi adus pe lume atatia copii, nici spatiul mic. Cel mai tare ma apasa nesomnul, din lipsa cronica a caruia ajung in niste stari ingrozitoare, de epuizare fizica si dezintegrare psihica. De aceea prioritatea mea nr 1 la ora actuala este sa am grija sa dorm cat de cat ca sa nu experimentez iar binecunoscuta agonie a surmenajului. Ca arsenal obligatoriu in lupta sunt magneziul (regele carentelor mele minerale) si plimbarile zilnice. Incerc sistematic sa reduc nivelul de zgomot la care sunt expusa zilnic.

Mai nou ma preocupa faptul ca intr-o familie numeroasa nu numai mama nu doarme bine, ci nici ceilalati. Ne incomodam reciproc si nu ne odihnim niciodata cum trebuie. Bebelusii  sunt cu sonorul dat la maxim la orice ora, dar nici cei  mai marisori nu sunt experti in vorbitul in soapta. Scolarii au alarme la telefon (am pus regula sa fie doar vibratorii) si se foiesc cu noaptea in cap prin camera pregatindu-se de plecare. Adolescentii ar asculta muzica (folosim casti). Cand se cearta nu ridica doar putin tonul, cum procedam noi, adultii, ci zici ca ii sfasie careva. Usile nu se inchid silentios, podeaua scartaie (aici prilej de resentimente fata de cei care, cand ne-am mutat au zis ca sunt bune). Apa la baie se aude in dormitor. De feon nu mai vorbesc. Papucii sunt obligatoriu cu talpi moi, ca sa nu se auda tare pe podea. Interfonul si yala de la intrare sunt cele mai active din tot blocul. Etc...

Trecerea de la doua la trei camere a fost o mare binecuvantare, fiindca ne-am putut separa cateva ore intr-o camera mai izolata ca sa nu auzim zarva generala. Pentru somnul de dupa-amiaza ne regrupam in camere cei cu program si nevoi similare.

Persista totusi un nivel crescut de stimulare nervoasa, comparativ cu ce traiesc altii. Ieri faceam haz de necaz: "Bine ai venit acasa ar fi in traducere libera: welcome to the jungle!"

Doamne, fa din casa noastra o oaza de liniste, caci fara de tine nu putem face nimic!

9 comments:

  1. Este exact ca la noi. Suntem 8 în 2 camere.

    ReplyDelete
  2. Ce muzica asculta copiii? (întreb pt ca eu nu ascult aproape deloc muzica, dar am o fetiță mică care da semne ca ii place f tare muzica)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fiecare are stilul lui, nu asculta acelasi gen de muzica. Niciunul nu asculta muzica clasica. Nu agreez toate textele melodiilor pe care le asculta, le spun asta, le explic de ce, dar le las totusi libertatea (sunt totusi toti la liceu) sa isi aleaga muzica.

      Delete
  3. Story of my life. :) Noi avem 5 copii, 3 camere.
    Anul acesta experimentez pt prima data putina liniște dimineața, merge și cea mica la grădiniță, restul la scoala. La prânz cele două mici dorm iar cei mari citesc sau teme. Seara e dezastru. In vacante e gălăgie toată ziua.
    Am ajuns și eu sa am o obsesie cu somnul, pur și simplu sunt niste mici teroriști daca nu dorm, cea mica le pune la toți capac. Daca e odihnita e alt copil, așa că a devenit obsesiv să doarmă destul.

    ReplyDelete
  4. Și noi ne deranjam unii pe alții și priveghem fara voie. De oboseală cronică am suferit și eu dar partea amuzantă este ca după patruzeci și mulți ani nevoia de somn a scăzut. Deși am bebe mic pe lângă ceilalți mărișori și mari de tot, dacă prind noaptea puțin somn chiar și fragmentat, nu îmi trebuie mai mult. Are și bătrânețea avantajele ei :))

    ReplyDelete
  5. Felicitari pentru toate regulile stabilite pentru mai multa liniste!
    Noi avem 3 si unul "pe vine". Pana nu demult, erau foarte linistiti. Vizitatorii se mirau ca exista 3 copii in casa, care fie citeau, fie desenau sau construiau lego.

    Acum, ca cei mari au mai crescut (cls. 1 si cls. a 3-a), au inceput sa vorbeasca muuuult unii peste altii, canta la fluier german, la pian si, de anul acesta, si la viola, au pareri despre ce discut cu sotul la masa care trebuie exprimate atunci, pe loc, se indigneaza pe un ton ascutit, intr-un cuvant nu ii mai recunosc. Cred ca inmagazineaza volumul tuturor vocilor auzite peste zi la scoala si il reproduc in mediul familial. Dar, din ziua unu a vietii lor, ora de stingere a fost intre 19:30 si 20:00 (cu exceptiile de rigoare in vacante, soldate a doua zi cu decibeli in plus). Trezirea e devreme de tot, caci merg la o scoala mai departe de casa, asa ca nu protesteaza seara la culcare. Si sunt mai linistiti, intr-adevar, cand se culca devreme si dorm cat au nevoie.

    Cat despre noi, ani intregi ne-am bucurat de orele libere de seara si am ajuns sa ne culcam tarziu, tot trebaluind seara, iar trezirea e desigur inaintea lor. De azi chiar am hotarat sa schimbam ceva si in ritmul nostru, ca sa dobandim mai multe ore de somn.

    Domnul sa dea odihna si liniste in familiile noastre mai mult sau mai putin numeroase, pace si bucurie intre copii si putere de jertfa noua, mamelor!

    ReplyDelete
  6. 4 bucati si la noi :) Din acest an 2 la gradi si 2 la scoala. Cea mare Slava Domnului de acum la 13 ani a cam trecut de partea noastra si striga si ea la ei: Linisteeee.. Fetita cea mica are 4 ani si e destul de linistita de fel si cuminte. Deh...o Maria. Cu baietii e baiul la mine. Fac galagie, contre discutii cam la orice pas. Si la masa. Chiar si atunci cand se inteleg rad si vocifereaza, zici ca am 10 baieti in casa nu doar 2. Da, seara e f f solicitant. Ma uit cu jiind la cartea din care prind cateva randuri dupa ce ei adorm. La ora 21 incep rutina de seara dar abia in jur de ora 22 ei adorm ( desigur dupa ce poarta n discutii in camera lor pe intuneric si cer apa inca de vreo n-spe ori). Pe de alta parte cred ca daca noi am avea mai multa liniste si tihna sufleteasca am avea mai multa toleranta la zgomotele lor. Asa cred cel putin.

    ReplyDelete
  7. Noi am scazut ora de culcare a copiilor de la haotica 22-23 la 21 anul trecut (de scoala) iar anul asta (deoarece in unele perioade raman singura cu 4 copii -1 e bebe) regula e 20.30 in pat. Daca mai au ceva de facut gen spalat dinti trebuie sa ceara voie sa se dea jos. Aceasta regula am introdus.o in urma discutiei cu sora mea care imi povestea ca in Germania nemtii isi culca copiii la 19.30, apoi au timp de ei. La noi am crezut mult timp ca nu.i voi putea culca ever mai devreme de 9 dar daca ,,te infigi" un pic in ei si le spui ferm ca trebuie sa se culce, se vor obisnui repede. Eu eram mai laxa in trecut (erau si mai mici, acum au 8-6-3 ani + 8 luni) si se culcau cand ii lua somnul. Dar de cand am inceput scoala si trebuie sa trezesc 2 copii in loc se 1, este ffff usor dimineata, nu fac mofturi pt sunt odihniti dupa 10 h de somn (20.30-06.30). A, si nu dorm la pranz - asta n.am putut sa le impunem (ff rar mai reuseste sotul).

    ReplyDelete
  8. Asa e. Ai mei (10, 7 si 3) sunt nascuti in Germania. Se culcau fara probleme la 19:00-19:300 acolo. Aici, mare parte din an e mult soare la ora aceea si nu prea reusesc sa adoarma, dar am convenit ca sunt in pat intre 19:45 si 20:00. La 6 e trezirea si tot trag de ei. Facem exceptii cand au activitati extrascolare dupa ora 18:00 (locuim langa Bucuresti, traficul e greu la ora aceea). E greu insa si te tine in priza un astfel de program. Cina trebuie sa fie pe masa la 17:30 ca sa ai timp de srrans masa cu ei, spalat, poveste, rugaciune etc. Si sa ii pui in pat devreme. Asta inseamna ca la 14:00, cand doar ce ne-am ridicat de la masa, facem lectii si ne prwgatim de parc sau de mers pe unde avem vreo treaba, cina trebuie sa fie deja in lucru si sa ramana calda in cuptor/pe masa. Germanii mai triseaza aici, caci consuma multe semipreparate si isi fac astfel viata "mai usoara".

    ReplyDelete