...este pe buna dreptate numita "prefacerea celor scarbiti".
Uneori, din pricina anumitor evenimente din familie sau a intamplarilor neplacute din casa, ma cuprinde o intristare peste masura, un sentiment acut de lipsa de sens sau de pustiire interioara. Intr-un cuvant tot sufletul imi este cuprins de scarba in sens duhovnicesc (in ciuda faptului ca pare ca am o viata colorata doar in roz).
In aceasta stare mizerabila daca citesc un paraclis simt cum se vindeca efectiv rana aceea sufleteasca si chiar daca nu se modifica efectiv parametrii vietii exterioare, imi creste semnificativ rezilienta psihologica.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Nu este rară starea dvs. Eu îi spun starea de "sictir" și sunt conștientă că este o ispită. Normal că dispare, prin concentrarea la rugăciune...
ReplyDeleteSunt convinsa ca multa lume traieste stari melancolice/depresive. Rezolvarea nu este efectul concentrarii pe altceva (in sesiune nu ma parasea prin memorarea cursurilor, desi ma concentram si acolo) si nu reapare la sfarsitul rugaciunii, desi circumstantele obiective nu se schimba.
DeleteBineinteles, fiecare crede ce vrea si intelege cat ii permite experienta personala. Eu nu pot sa nu dau marturie ca Maica Domnului este o minunata vindecatoare duhovniceasca.
Subscriu!
ReplyDeleteSubscriu si eu...si o simpla rugaciune catre Maica Domnului ajuta mult. " Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ma!" rostit atunci cand simti ca te coplesesc toate cele...face minuni. Doamne ajuta!
ReplyDeleteLa fix vine postarea asta! In ultimele zile am incercat la greu astfel de stari! Uitasem ce grabnic ajutatoare este Maica Domnului! Multumesc din suflet! Dana
ReplyDelete