Friday, June 15, 2018

Imi spune...

...gandul ca bucuriile lumesti nepacatoase ne sunt ingaduite noua, oamenilor din lume pentru a magaia suferintele pe care le incercam, durerile pe care le purtam in trup si sfasierea multor griji care ne apasa. Sunt greutati specifice vietii mireanului, straine de vietuirea monahala, caracterizata prin insingurare si indepartare de lumea cea desarta.

Omul cu familie isi leaga sufletul de alti oameni intr-un mod care monahului adevarat nu ii este propriu. Care maica sufera vreodata atat de adanc ca o femeie tradata, ca o mama care isi vede pruncul rapus de vreo boala? Care calugar duce grija treburilor manastirii avand atata zbatere ca un tata pentru copiii sai?

Monahii isi aleg un drum mai neted si sunt mai liberi de poveri, dar li se si cer standarde mai ridicate de vietuire pentru a trece in imparatia cerurilor.

Mirenii au alte reguli de joc ­čśŐ O muzica frumoasa, o mancare buna, un peisaj frumos, o carte captivanta, o discutie cu prietenii, o tinuta eleganta sau practicarea unui sport de care sa te bucuri cand si cand amelioreaza asprimea vietii de familie duse corect. Bineinteles, cine tinteste mai sus si se nevoieste mai mult, plata mai mare va lua. Asta nu inseamna ca aceia care se indulcesc de cele ingaduite ca sa mai compenseze din amaraciunea vietii sunt descalificati din cursa mantuirii.
(pr. Paisie Aghioritul)

Si eu m-am oblojit cand si cand cu muzica atunci cand ma simteam coplesita de intristare si deznadejde si nu ma puteam aduna sa ma rog. E un instrument puternic de manipulare afectiva si l-am folosit in mod deliberat ca sa ma comut efectiv in alta stare interioara, fiindca ma bantuiau in interior sentimente distructive.

9 comments:

  1. Ati luat-o in directia aceasta...

    Maica Serafima a construit o manastire si a crescut 11 fetite mai mult singura (le-a preluat din maternitate, iar acum au ajuns la liceu):

    "R├ónd pe r├ónd, maicile au plecat. Am petrecut o iarn─â de una singur─â, ├«ntr-o colib─â. Urlau lupii pe la ferestre, u┼čile nu se ├«ncuiau foarte bine, aveam lut pe jos ┼či o datorie foarte mare, pentru c─â ├«ncepusem drumul de acces prin p─âdure. Daca nu ar fi mila lui Dumnezeu, nu am putea face nimic. [...] Cu greu, am ridicat zidurile. P├ón─â ┼či apa am pl─âtit-o. Am mers cu traista, din poart─â ├«n poart─â, a┼ča cum a spus p─ârintele Boca."

    Sursa: http://ziarullumina.ro/Ingerii-de-la-manastirea-marcus-82424.html

    Credeti ca Parintelui Staret de la Putna nu i s-a rupt inima vara trecuta, cand tanarul acela si-a pierdut viata in liftul pentru marfa, unde se urcase fara permisiune, scotandu-si capul in afara platformei?... Cum v-ati simti daca, in timpul vacantei de vara, ati primi un copil sa se joace cu copiii dvs. pe la tara si s-ar intampla un accident tragic? Oare nu-i aceeasi situatie?
    Sa avem simtire de inima inainte sa vorbim...
    Cat despre sentimentele femeii inselate... Si monahul are o mama si poate simti durerea acesteia ca pe a lui insusi... Dar poate ca prin aceste dezamagiri randuieste Dumnezeu sa ne apropiem mai mult de El si sa-L iubim cel mai mult pe El...

    A avut dreptate duhovnicul meu cand mi-a spus ca si printre preoti sunt multi care nu iubesc monahismul...

    Oricum, vorbim si vorbim... Fiecare sa-si duca crucea, acolo unde se afla... Si sa-i aducem slujbe si cantari Domnului, ca tot spre folosul nostru este.

    Alexandra

    ReplyDelete
    Replies
    1. In ce directie am luat-o? Eu nu sesisez vreo orientare noua la mine.
      Cat despre monahism, eu aveam impresia ca il indragesc. Daca notez niste diferente intre mireni si monahi crezi ca nu-i iubesc pe cei din urma?

      Delete
    2. Uite, fa un experiment. Du-te si viziteaza batrani la azil, apoi treci pe la bunicii/parintii tai batrani si singuri. Unde iti simti inima mai miscata? Incerc sa spun ca, indiferent daca la exterior fac fapte asemanatoare cu mirenii (gen: cresc 100 copii) legatura organica lasata de Dumnezeu intre membrii aceleiasi familii cu greu poate fi reprodusa in alt tip de relatii interumane, oricat de empatica ar fi persoana in cauza.

      Delete
    3. Daca ar fi un accident tragic cu un copil venit in vizita la mine as suferi, dar cu siguranta as suferi mai mult dc ar fi al meu. Am fost in stagiu de cateva luni la pediatrie si nu aveam aceeasi strangere de inima fata de copiii cu febra de acolo ca in momentele in care ii vegheam pe ai mei febrili. Nu spun ca nu imi parea rau de ei, ci ca in alta masura ma implicam acasa. Asta e masura mea deocamdata.

      Delete
  2. Nu cred ca e asa. Au si ei multe si felurite incercari care noua ne sunt straine. Doar ca ei aleg sa placa Domnului direct noi am ales sa placem Domnului dar si casnicilor nostri. Parca suna mai complicat :)) Parerea mea sincera e ca cine cunoaste invatatura ortodoxa si are o credinta puternica necasatorit fiind, nu prea mai ajunge sa se casatoreasca. Dar repet...e doar parerea mea.

    ReplyDelete
  3. Nu numai suna, ci chiar este. Incercarile lor sunt reale, dar de alta natura. Legaturile cu oamenii ale monahului (in sens de interdependenta) sunt mult mai atenuate decat la mireni. Asemenea si obiectivele lumesti si intensitatea cu care investeste in ele sunt mult "diluate". De aici rezulta ca monahul are mai multe premise de a evolua detasat, calm, echilibrat, decat mireanul. Nu are o cale cu atata suferinta si grija intrinseca. Vorbesc de monahii maturi si responsabili, nu de cei care se indragostesc sau care se inghesuie sa ocupe loc de frunte in administratia manastirii­čśŐ

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca deja ma explic prea mult. Lucrurile sunt mult mai simple. Nu porniti de la premisa ca as avea ceva cu monahii. E cu desavarsire falsa. Iertati-ma pentru neintelegerile create!

      Delete
  4. Eu nu am plecat de la premisa asta. Te raportezi corect la viata din manastiri nu am nici un dubiu. Au insa multa suferinta launtrica si monahii, drumul e f greu si la ei fara doar si poate. Pe de alta parte nici pe noi cei casatoriti nu ne-a dus nimeni cu arcanul. :)) Dar parol ca n-am stiut in ce ne bagam. :) Asa-i?

    ReplyDelete