Ieri...

...mi s-au cristalizat niste trairi pe care nu le adusesem inca la nivel de gand pana acum. Este vorba de faptul ca daca te rogi in mod repetat impreuna cu cineva, incepi sa te simti legat de persoana respectiva, se infiripeaza un fel de prietenie chiar daca nu ati stat niciodata de vorba fata catre fata.


De ceva vreme (dinainte de postul Pastelui) merg aproape zilnic la parohie pentru paraclisul Maicii Domnului. La inceput ma simteam straina fata de oamenii din biserica. Cu timpul mi-au devenit dragi fara sa socializez efectiv cu ei (mai mult decat un salut sau maxim doua-trei vorbe nu schimbam).

Ieri daduse peste mine un val de dragoste 😊 de imi venea sa le imbratisez pe toate babutele care ieseau din biserica. Mi se parea foarte limpede expresia "sora/frate de credinta" si ma bucuram de ei ca de niste mici luminatori in intunericul necredintei care stapaneste inca majoritar comunitatea pe care o pastoreste parintele meu.

de ieri

din curtea bisericii

nostalgica dupa
 o plimbare cu caruta

Inteleg ca rugaciunea impreuna intareste mult coeziunea unui grup/familie/cuplu. Cred ca nu sunt inselata cand spun acestea.