De obicei este precedata de vreo sfestanie sau vreo spovedanie periculoasa :) facuta de parintele meu sau de vreo marturisire a lucrarilor lui Dumnezeu. Poate aparea dupa orice forma de propovaduire a Adevarului, dupa orice succes in a face pace intre oameni sau in a sfatui pe calea cea dreapta pe cineva - pe scurt toata fapta cea buna care atrage invidia diavoleasca.
Ma cuprinde in mod obisnuit inca din timpul somnului sau imediat dupa trezire, pana sa apuc sa fac obisnuitele inchinaciuni in duh cu care imi incep ziua.
Se instaleaza ca o stare de iritabilitate extrema. Reactionez interior prost la ganduri care in mod obisnuit nu ma destabilizeaza. Pe langa asta, desi nu am motive fizice sa imi fie rau, dar ma cuprinde o neputinta inexplicabila combinata cu cartire si intristare.
Trec apoi la etapa urmatoare. Ma bosumflu, intep, reprosez si critic pana reusesc sa mai inflamez pe cineva (persoana favorita si la capitolul asta este tot sotul, bineinteles😊) Marturisesc cu rusine ca pana la varsta asta nu am reusit sa am atata stapanire de sine incat sa nu revars nimic in exterior din ceea ce ma bantuie. Dupa ce trece la el "buna-dispozitia" ma linistesc ca prin minune si mi se pare absurda atitudinea mea, as vrea sa intorc timpul inapoi, dar nu se mai poate.
Pe scurt, cam asa isi bate vrajmasul joc de preotesele fara minte, ca sa ii necajeasca prin ele si pe slujitorii casei Domnului. Recunoaste careva scenariul?
Da, de fiecare data când ne împărtășim, când am fost la Essex, în drum spre biserică etc
ReplyDeleteDa, da si iar da!
ReplyDeleteVaai, daca ai stii cati ani a durat sa-mi dau seama ca aceste stari (identic simt si eu!) nu erau cauzate de pers de langa mine (tot sotul) ci de ,,ceva" din mine. Bineinteles ca am aceste trairi inca din copilarie, dar si atunci dadeam vina pe parinti ca ma cearta. Stii cand am realizat ca nu oamenii imi provocau aceste stari? Cand am avut ocazia sa raman mai multe zile singura cu copiii (el mai pleaca uneori cu zilele pe teren) si m-am gandit ca daca acelasi lucru simt si.in prezenta unor fiinte nevinovatice, angelice (bebelus), e clar ca e cel rau. Dar spre deosebire de tine eu nu sunt atat de atenta si inca nu reusesc sa duc vreo lupta cu succes. Asa cum ai zis, realizez abia cand trece.Si tot asa, e tipic. Dar nu am fost atenta la legatura dintre fapte bune/sfestanie/spov (desi de regula e cearta inainte/dupa spov).
ReplyDeletehttps://salveazaoinima.ro/campaigns/teodora-stamate/
ReplyDeleteSubscriu!
ReplyDeleteAnca
http://www.cuvantul-ortodox.ro/mitropolitul-neofit-de-morfou-rugaciuni-de-noapte-in-grup-tara-noastra-este-in-pericol-si-tarile-ortodoxe-sunt-in-pericol/
ReplyDelete