Reuniuni familiale

 De Paşti, pentru a salva aparenţele, ne întâlnim cu rude şi cunoscuţi cu ale căror principii de viaţă nu avem nimic în comun. Nu-mi stă în fire să intru în polemici inutile, cu care oricum nu conving pe nimeni, dar mă deranjează enorm când oamenii simt nevoia să ofere lecţii de viaţă copiilor mei, mai ales când e vorba de subiecte pe care încă nu le-am abordat întâi în familie, considerând că e prematur să discut despre anumite aspecte de la 7 ani. În astfel de cazuri comentez după ce se termină vizita ceea ce mi s-a părut a fi smintitor şi replicile la care i-am observat că sunt mai receptivi. Mă întreb totuşi dacă n-ar fi cazul să ripostez pe moment, vorbind nu cu adultul care ne virusează soft-ul, ci direct cu copilul meu.

• Bă, vinul se bea până simţi că ameţeşti puţin, alfel bei degeaba
• Ar trebui să fii mândru că ţi-am zis "şmechere", nu orice prost e în stare să fie şmecher
• Eu te iubesc, nu-ţi zic niciodată nimic, mamă-ta te ceartă
• Ei, maică-ta doarme cu voi c-aşa s-a obişnuit, eu nu suport să dorm cu fie-mea. E foarte enervant să dormi cu un copil mic
• Scoate limba, uite-aşa!
• Nu credeam eu că mă lasă Dumnezeu doar cu un sigur copil (spus de cineva care foloseşte contraceptive în plină vârstă fertilă, doar pentru a poza în faţa copiilor drept victimă a unui Dumnezeu crud; fenomenul acesta nu l-am văzut la oameni cu credinţă cărora Dumnezeu nu le-a dăruit prunci în 15 ani de căsătorie)

"Un frate l-a întrebat pe un batran oarecare, zicând: parinte, de va voi vreun frate să-mi vorbească şi să-mi spuna nişte cuvinte nefolositoare sau glume lumeşti şi vorbe deşarte oare mi se cade mie a-i zice să tacă?
Nu, fiule, nicidecum nu ţi se cade a-i zice să tacă, orice va vorbi. Că de-i vei zice sătacă, îl ocărăşti pe fratele tău şi-l ruşinezi ca şi cum l-ai lovi cu palma peste obraz şi peste puţin şi tu însuţi vei vorbi vorbe deşarte şi fără de treabă. Şi în zadar, spre păcatul tău, ai ocărât şi ai osândit cu mândrie pe fratele tău poruncindu-i să tacă. dacă nu-ţi place a vorbi vorbă fără de treabă, atunci taci cu smerenie şi aşa, cu tăcerea şi smerenia ta, îi vei da lui şi altora chip bun."
"Un frate a mers la un bătrân care şedea în pustie şi a aflat pe lângă chilia lui copii păscând dobitoaceşi vorbind neuvioase. Şi dacă şi-a spus gândurile sale, folosindu-se de cuvintele bătrânului, i-a zis: cum suferi, avvo, aceşti copii şi nu le zici să nu facă cele fără de treabă? Bătrânul i-a zis: cu adevărat, frate, de multe zile vreau să le zic lor, dar mă opresc chiar pemine a le zice grăind: iată, nu pot să sufăr acest lucru ce este puţin, dar cum voi putea să rabd d vor veni asupra mea ispite? Pentru aceasta nimic nu le-am zis, ca să mă deprind cu ispitele ce vin asupră-mi." (Pateric)