Saturday, June 25, 2011

Bubico, mamă...

           Zilele recute, în parc, îi arătam lui Grigo animalele. Lângă mine, o doamnă cu un căţeluş în braţe repeta explicaţiile mele: "Uite, mamă, struţul! Vezi tu ce mare e?" M-a impresionat neplăcut felul în care-şi manifesta dragostea faţă de câine. La drept vorbind şi nouă ne plac animăluţele, şi copiii mei mângâie câini şi pisici drăguţe (şi nu numai), dar doamna de lângă mine avea ceva greţos: nu realiza diferenţa între oameni şi dobitoace.
  • Sfântul Siluan scrie: "Există oameni care se leagă de animale, le privesc, le mângâie şi vorbesc cu  ele. Aceştia au părăsit dragostea de Dumnezeu, şi prin urmare piere în ei şi iubirea de fraţi, iubire pentru care Hristos însuşi a murit în mari chinuri şi suferinţi. Nu este cuminte să facem aşa. A da hrană animalelor, a nu le bate,înseamnă bunătatea omului faţă de ele. Dar a te lega de ele, a le vorbi şi a le iubi, este semnul unui suflet lipsit de minte. (...) toate animalele sunt pământ, iar noi nu trebuie să ne legăm mintea noastră de pământ, ci să iubim cu toată puterea minţii noastre pe Domnul (...)"  Sfântul Siluan arată o mare sensibilitate faţă de zidirea întreagă: "Într-o zi am omorât fără un gând anume o muscă. Trei zile după aceea am plâns din pricina cruzimii mele faţă de o făptură a Domnului (...) Duhul lui Dumnezeu învaţă sufletul să iubească tot ce-i viu până într-acolo încât el nu mai vrea să facă rău nici unei frunze verzi dintr-un pom şi n-ar mai vrea să strivească nici o floare a câmpului. Atunci sufletului îi este milă de orice fiinţă (...)"
  •  
  • Credit: Free images from acobox.com
  • În cartea "Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose" există un capitol intitulat "Prietenii lui Adam"  despre animalele domestice şi sălbatice de pe lângă mănăstirea părintelui, pe care copiii l-au ascultat cu plăcere. Mie mi s-a părut interesantă relatarea unui "experiment al guvernului sovietic legat de animale. Bolşevicii, socotind că toate animalele domestice, în afara celor de zootehnie, nu sunt decât un lux burghez, au pus să fie ucise toate animalele din anumite zone ale Rusiei. Câţiva ani mai târziu au comparat printr-un studiu psihologic aceste zone cu cele în care animalele fuseseră lăsate. Au descoperit că în rândul celor lipsiţi de animale se înregistra o rată mai mare de depresii, anxietate şi sinucideri. Conluzia evidentă a fost aceea că animalele au un rol terapeutic asupra fiinţelor umane." 
  • Însă e cale lungă de la concluziile de mai sus şi până la a spune "Copilul meu ar vrea un frăţior şi ne-am găndit să-i cumpărăm un câine, ca să nu se mai simtă singur." Acest ultim citat reprezintă comentariul unei foste eleve de-a mamei  la numărul de nepoţi (doar 3) pe care-i plimba prin centru. Am rămas cu gura căscată :)

7 comments:

  1. Cata dreptate aveti in ce scrieti...Ufff...Aveti un dar ff frumos de a scrie, iimi place! Doamne ajuta!Mirela

    ReplyDelete
  2. Sarutmana! Voiam sa va intreb ceva, daca sunteti draguta sa raspundeti...Considerati ca e bine a purta lantisor cu cruce de aur la gat, normal, subtirel. nu exagerat de gros, incat sa nu fie decent.
    Eu am asa ceva la gat, il port de la 18 ani si nu as putea sa ma despart usor de el.
    Insa o colega, care e si preoteasa, mi'a spus sa il dau jos, ca nu e bine, ca e pt fala si mandrie pus aur la gat...si sa cumpar o ata cu cruce de lemn, ca pe lemn a fost Mantuitorul crucificat.
    Eu consider(dar e numai si numai parerea mea, poate nu e buna)ca e preferabil sa cumperi o crucita din aur decat alt fel, pt simplul fapt ca e cumparata oarecum cu sacrificiu...iar rugaciunea sf Cruci ar fi cumva poate mai inconjurata de dragoste, alaturi de sacrificiul cumpararii ei.
    Daca doriti sa imi spuneti si dvs ce parere aveti, as fi tareee bucuroasa si recunoscatoare.
    sarutmana, dna preoteasa si sarutmana parintelui dvs!

    ReplyDelete
  3. Doamne ajută!
    Dumnezeu caută la inima omului. Dacă te mândreşti cu aurul de la gât sau te simţi legată prea mult cu inima de el, dă-l jos. Dacă ai pus aur din dragoste pentru crucea Domnului e un lucru bun. Şi pe biserici sunt cruci aurite: la schitul Sfântul Ilie din Sf. Munte catapeteasma, deci şi crucea, sunt din aur (2 tone şi jumătate de aur)
    Sincer, eu prefer aţă şi lemn pentru mine (nu ştiu de ce, îmi inspiră mai multă evlavie), dar port o cruciuliţă de aur pentru că mama mi-a dăruit-o şi s-ar mâhni foarte tare dacă n-aş purta-o.

    ReplyDelete
  4. Multumesc pt raspuns! Si cruciulita mea e primita de la nasii de botez, de asta parca mi+ar fi greu totusi sa ma despart de ea, pt ca ei poate au facut un sacrificiu si au cumparat+o si eu o arunc in dulap.
    Ma bucura faptul ca nu sunteti radicala in unele chestii in care nu trebuie sa fii, colega aceea mi+a yis sa o iau jos, ce connteaza ca e primita de la nasi, ca puteau sa imi dea si una de lemn...eu nu sunt de acord cu idei din astea...pt ca sunt ff afectuoasa si imi pasa de altii, inclusiv de darurile date mie cu sacrificiu poate.
    Acelasi problema mi+a pus+o colega ieri chiar cu inelul meu de logodna, a yis ca e paganesc inelul pe deget...dar eu consider ca e simbol al dragostei sotului pe care mi+o poarta...si de fiecare data cand ma uit la el, imi amintesc de acea zi in care am hotarat sa ne unim destinele...si ma gandesc si la faptul ca foarte bine am facut, pt ca ne iubim ff mult si ne respectam.
    Acum nu stiu daca poate din invidie, dna preoteasa de care zic ma tot corecteaza sau doar din pura intentie de a face bine...pt ca in acelasi timp cand mi+a zis de inel...a zis ca ce frumos e...si m+a intrebat daca a sacrificat un salar pt el...apoi a zis ca a avut si ea unu de argint dar ca s+a rupt si ca nu i+ a mai cumparat altul...
    Eu cred ca cea mai buna solutie e sa mentin distanta fata de ea, cu toate ca imi e cumatra...dar nu o intereseaza absolut deloc de copil....din asta mai constat ca nu stie ce inseamna un ortodox, ci ea se gandeste ca e bine numai sa porti cruce de lemn si fara inel...uitand kintesenta vietii si a faptului ca a botezat.....
    Din cauza asta chiar fac fffffffffffffffffffffffff multe pacate, pt ca fara sa vreau cateodata ma gandesc la ei...cum se dau ei de credinciosi...si la finutza nu ii da un telefon vreodata sau sa vina sa ii dea o papusa...excluzand faptul ca nu are bani...pt ca la copiii lor toate prostiile le cumpara, vrute si nevrute...mai ales ca Ei sunt PREOT SI PREOTEASA.
    Sper sa pot sa nu ma mai gandesc la asta, poate si sa nu ii mai judec...dar imi e asa de greu....ufff
    Am fost la ziua finutei noastre, iar fetita naostra auzind pe finuta ca ii zice sotului nanu, vreo 2 zile i+a zis si ea nanu...ea nestiind cine e nanul ei...l+a vazut o data anu trecut, dar era prea mica....si asa de rau ma simt...ca o simt ca vrea si ea sa zica nanu si nana...IMmi si pare rau ca am acceptat sa o boteze, ei s+au oferit.......
    Eu zic ca conteaza mult in viata nanu si nana...eu nu am avut parte de nasi cum trebuie care sa ii intereseye, dar in schimb nasii surorii mele s+au comportat mereu ca niste nasi pt mine...ei sunt si cei care mi+au dat crucita la 18 ani...nu m+au botezat ei, dar eu ii consider nasii mei...
    Va multumesc ca mi-ati ascultat of-ul....Sarutmana!

    ReplyDelete
  5. În general e bine să te fereşti de persoanele prea invazive, care dau sfaturi nesolicitate şi sunt prea interesate de binele altuia.
    Îndatoririle naşilor sunt de a veghea la creşterea duhovnicească a finilor lor şi de a se ruga pentru mântuirea acestora. Restul sunt convenţii sociale...

    ReplyDelete
  6. Si eu am purtat mult timp inelul de logodna. Imi place si acum si-mi este tare drag, mai ales ca a fost cumparat cu sacrificiu (cand sotul era student). Am simtit la un moment dat nevoia de a-l pune in cutiuta si sa raman numai cu verigheta. Il purtam pe mana dreapta si mi-a venit in minte ideea ca poate mana cu care fac Sf. Cruce nu trebuie sa fie impodobita. Si cum mai mult de doua inele nu pot suporta pe o mana, am ramas doar cu verigheta.
    Apoi l-am pus din nou pe deget pentru ca nu vroiam sa creada sotul meu ca nu-mi mai place inelul sau ca nu-l mai iubesc.
    Intr-o zi m-am intalnit pe strada cu o maicuta care s-a apropiat de mine si mi-a dat o bucata de hartie pe care era scrisa rugaciunea Sf. Ioanichie ("Nadejdea mea este Tatal, Scaparea mea este Fiul, Acoperamântul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfânta, Slava Tie! ") sfatuindu-ma s-o spun cat mai des. Probabil ca o fi observat inelul de pe mana dreapta pentru ca mi-a spus frumos, bland, ca nu e bine sa-l port si sa pastrez numai verigheta.
    Aceasta intalnire m-a ajutat sa ma hotarasc si de atunci inelul meu este in cutie. Ma uit la el din cand in cand ca la un obiect drag.
    Acum faci si tu cum iti spune inima, ar fi bine sa intrebi si pe parintele la care te spovestesti sa vezi si el ce te sfatuieste.

    Incearca sa nu pui la inima lucrurile care te-au suparat la nasii fetitei tale. Roaga-te pentru ei si nu raspunde la provocari (daca simti ca d-na preoteasa iti spune rautati).

    Doamne ajuta!

    ReplyDelete
  7. ce problema "importanta"dezbateti...chiar numai grija asta oi fi avand?!
    Fiecare cu problemele lui pshihice si nepsihice.....ce, dvs sunteti perfecta.,,/?!Din cate va cunosc, nu prea......

    ReplyDelete