Thursday, January 30, 2014
Wednesday, January 29, 2014
Din inimă
"În 24 de ore, afierosiți măcar o jumătate de oră pentru a spune rugăciunea fără să țineți metania în mana . Să faceți aceasta la orice ora ,dar mai de preferat la orele 10-11 noaptea. S-o rostiți cu implorare, rugător, plângător:"Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă".
Cultivați aceasta și veți vedea ce rod va face. De la jumătate de oră o vei spune apoi o oră, dar ia aminte ca în acel timp nici telefonul să nu sune, nici să spui: "A, această treabă trebuie să o fac acum", sau să te cuprindă somnul, sau vreun gând hulitor să treacă prin mintea ta. Închide telefonul, termină-ți toate treburile și fă aceasta o jumătate de oră, nu mai mult și vei vedea că acest copăcel pe care îl plantezi acum mâine-poimâine va face rod. Și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare de la aceasta au început. Un mic copăcel și au devenit luminători ai luminii."
Cultivați aceasta și veți vedea ce rod va face. De la jumătate de oră o vei spune apoi o oră, dar ia aminte ca în acel timp nici telefonul să nu sune, nici să spui: "A, această treabă trebuie să o fac acum", sau să te cuprindă somnul, sau vreun gând hulitor să treacă prin mintea ta. Închide telefonul, termină-ți toate treburile și fă aceasta o jumătate de oră, nu mai mult și vei vedea că acest copăcel pe care îl plantezi acum mâine-poimâine va face rod. Și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare de la aceasta au început. Un mic copăcel și au devenit luminători ai luminii."
(Starețul Efrem Katunakiotul de Ieromonahul Iosif Aghioritul)
Monday, January 27, 2014
Sunday, January 26, 2014
Certuri
Saptamana asta a fost marcata de certuri. Din fericire nu ne-am certat intre noi, ci am fost implicati vrand nevrand in tulburarile unor oameni chinuiti. Au fost speculate niste discutii absolut bine intentionate pe care le-am avut cu niste rude (runda intai - rude prin alianta, runda a doua - rude pe linie spirituala), vorbele mi-au fost rastalmacite si au rezultat niste neintelegeri mari, soldate cu conflicte serioase.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Vise
Stiu ca visele nu trebuie bagate in seama.
Cu toate astea cartile cu minuni sunt pline de relatari ale lucrarilor sfintilor prin intermediul viselor nu numai asupra marilor asceti, ci si in viata oamenilor de rand. Popularizarea acestor istorisiri are si un "side-efect" asupra credinciosilor mai naivi, care incep sa ia aminte cu rigurozitate la tot felul de naluciri de noapte si cad in inchipuirea de sine.
De cand este preot sotul meu a avut de doua ori ispita de a i se spune ca "s-a aratat" in vis cuiva: prima data unei doamne ce cocheta cu radiestezia si pe care ar fi mustrat-o vorbindu-i dintr-o lumina, si a doua oara unei bolnave de cancer careia i-ar fi reamintit sa se unga cu nadejde cu ulei sfintit de la Maslu.
Cui sa atribuim aceste aratari nu stim, caci parintelul meu in mod cert nu este nici pe departe vreun parinte Porfirie. Un lucru e sigur, credinciosii carora li se intampla asa ceva ar trebui sa discute cu duhovnicul inainte sa umple targul de vorbe care pot fi pricina de slava desarta pentru unii si de invidie pentru altii.
Cu toate astea cartile cu minuni sunt pline de relatari ale lucrarilor sfintilor prin intermediul viselor nu numai asupra marilor asceti, ci si in viata oamenilor de rand. Popularizarea acestor istorisiri are si un "side-efect" asupra credinciosilor mai naivi, care incep sa ia aminte cu rigurozitate la tot felul de naluciri de noapte si cad in inchipuirea de sine.
De cand este preot sotul meu a avut de doua ori ispita de a i se spune ca "s-a aratat" in vis cuiva: prima data unei doamne ce cocheta cu radiestezia si pe care ar fi mustrat-o vorbindu-i dintr-o lumina, si a doua oara unei bolnave de cancer careia i-ar fi reamintit sa se unga cu nadejde cu ulei sfintit de la Maslu.
Cui sa atribuim aceste aratari nu stim, caci parintelul meu in mod cert nu este nici pe departe vreun parinte Porfirie. Un lucru e sigur, credinciosii carora li se intampla asa ceva ar trebui sa discute cu duhovnicul inainte sa umple targul de vorbe care pot fi pricina de slava desarta pentru unii si de invidie pentru altii.
Saturday, January 25, 2014
Subscribe to:
Posts (Atom)
