In bucatarie...

...si in gradina gasim toate ingredientele pentru "cutiute senzoriale" si pentru stimularea motricitatii fine.

fasole bio

Sanatate pe tabele

Sanatatea trupeasca e un dar pe care copiii sanatosi nu-l inteleg, nu-l apreciaza si nu sunt preocupati sa-l pastreze.

Ca mama crestina am simtit pe propria-mi piele cum mai tarziu in viata resursele fizice fac diferenta cand trebuie sa faci fata provocarilor vietii de familie. Mai ales trupul femeii trebuie ingrijit pentru a-si putea implini rostul sau de pamant roditor in care semintele prind viata si cresc vlastare tinere viguroase.

Fetitele ar trebui educate de mici sa-si constientizeze traiectoria in viitor si sa aiba grija de comoara aceasta a sanatatii. Daca intr-o atmosfera de educatie crestina e nevoie de informatie in legatura cu femomenul reproducerii, atunci printre primele lucruri care trebuie semnalate ar fi faptul ca o femeie trebuie sa-si pregateasca oarecum terenul acesta al maternitatii pastrandu-si o sanatate infloritoare.

Viata nu este despre a fi sanatos ci despre ceea ce poti oferi atunci cand esti sanatos.

Ca sa mai indulcesc putin cicaleala referitoare la rutina igienico-sanitara zilnica am reluat un obicei mai vechi de a imparti niste foi A4 cu un tabel in  care pe verticala sunt trecute zilele lunii iar pe orizontala diverse cerinte (pe care am obosit sau uit sa le amintesc personal) legate de topicul sanatate: spalat pe dinti, sport, suplimente nutritive, un pahar cu apa dimineata, mancat fructe, culcat devreme, expunere la soare, un anume ceai pe care trebuie sa-l consume etc. In fiecare zi hasuram ceea ce am indeplinit pe reminderul nostru, iar la sfarsitul lunii, privind si analizand foaia vom vedea cam cat ne pasa de propria caroserie.

Vad ca deocamdata le place si ii stimuleaza sa-si gestioneze singuri problema ingrijirii corporale. probabil vazand negru pe alb ca nu-s prea multe lucruri de facut au prins curaj. Si-apoi mai e si satisfactia bifatului :)

Un protest de amploare

Dupa ce am vazut stirea in presa, cu un text insotit de imaginea unei biserici inconjurate de sute de credinciosi, sunt surprinsa de numarul real al protestatarilor in carne si oase.

sursa

Sf. Ioan Botezatorul

O conserva aparte

Fetelor le-a placut o idee de pe Facebook pentru a pregati un moment frumos al sfarsitului anului urmator: scrii de-a lungul anului pe biletele realizarile si bucuriile tale, le strangi intr-un borcanel pe care-l deschizi la trecerea dintre ani.
Nici n-a inceput bine anul, ca au si aparut biletelele vesele:

n motive de recunostinta

Vad in sufletul meu...

...savarsindu-se o lucrare pentru care nu m-am ostenit deloc.
In ultimul timp constientizez ca nu mai vad moartea inconjurata de un val de deznadejde si groaza (desi stiam ca Hristos a murit si a inviat, mi-era greu si sa citesc vieti de sfinti mucenici), ci mai degraba ca pe o trecere la vesnicele lacasuri. Mai ales cand e vorba de oameni cu viata aleasa, rasunetul mortii lor in interiorul meu e un soi de bucurie linistita.
Credinta mea lucratoare mai mult la nivel rational incepe sa mai trimita si spre inima strafulgerari de lumina. Se infiripa un alt mod de a percepe lumea vazuta si nevazuta fara ca eu sa fi facut vreun demers de autosugestie. Pur si simplu moartea mi se pare mult mai prietenoasa.
Cred ca Dumnezeu-Iubirea ma pregateste pentru o perioada a vietii in care voi avea nevoie de asezarea aceasta launtrica.

o imagine care acum imi pare mult mai frumoasa

Nopti albe

Altadata noptile cu insomnie imi erau tare nesuferite. Ma tot straduiam sa adorm enervandu-ma ca nu reusesc si imi zugraveam in minte starile de slabiciune si de rau fizic de a doua zi, pe care le credeam inerente in astfel de situatii. Nu o data am trait veritabile atacuri de panica pe tema asta.

In noptile mele albe ma tot gandeam ca Dumnezeu stie si vede ce se petrece cu mine si ca nu intamplator ingaduie lipsa aceasta a somnului (e la mintea cocosului dar mie mi-a luat cativa ani ca sa iau ca atare aceasta realitate). Tot luptandu-ma cu cartirea incercam sa fac ceva folositor cu timpul care se scurgea. Cum nu ma pot da jos din pat fara sa ma simta bebelusii, am inceput sa zic rugaciuni , mai lungi sau mai scurte, dupa cum ma puteam si eu aduna.

Desi rugaciunea scurta "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatoasa!" pare a fi cea mai potrivita, mie mi s-a lipit inima de alta pravila: Bogorodicinaia. Ceea ce vreau sa spun este ca nici macar nu am spus-o corect, impartita in grupri de 10, si nici nu cred ca am facut-o complet. O repetam doar aruncandu-mi nadejdea la picioarele Maicii Domnului.

Ei, pentru mine (si cred ca pentru oricine o incearca cu sarguinta) pravila asta a fost un izvor de bucurie si de linistire. A risipit cu totul trairile chinuitoare ale insomniilor si, mai mult, mi-a dat parca puteri nevazute pentru responsabilitatile zilei care ma astepta.