Fiindca...

... se pare ca am fost gresit inteleasa din ceea ce am mai scris pe aici, voi face scurte precizari despre cum gandesc de fapt. 

Desi incurajez responsabilizarea timpurie copiilor mai mari in cadrul familiei prin solicitarea ajutorului la treburile casnice sau supravegherea bebelusilor, simt ca acest lucru trebuie facut cu discernamant si limpezime duhovniceasca. Cu dragoste pentru copii, mama poate simti cat sa ceara, ce este adecvat varstei si priceperii fiecaruia si care este limita dintre lene si neputinta.

Nu vreau sa stiu despre situațiile in care prunci prescolari raman inchisi in casa vreme indelungata, despre copii de gimnaziu si chiar mai mici care raman bone cu drepturi depline ore in sir cat parintii sunt la serviciu sau de fetite carora li se plaseaza 100% bunul mers al bucatariei unei familii numeroase. Se intampla in zilele noastre, nu numai la cetateni de o anumita etnie, fara alta perspectiva asupra vietii decat mizeria si abuzul, ci si la oameni care se pretind intelectuali si duhovnicesti. 

Nu e firesc sa iti transformi copiii mai mari in parinti surogat, chiar daca mirajul banului promite tuturor o viata mai buna. Fiind coplesiti de raspunderile peste masura care le-au purtat isi vor incepe viata de familie obositi si plictisiti deja de povara familiei din care provin. Trebuie deci o grija mare ca relaxarea proprie sa nu striveasca echilibrul interior al aproapelui (in cazul de fata al copiilor nostri). 

Situatiile nu se explica in viata prin eterna intrebare "ce era sa fac" pe care o auzim la fel de sonora si pe buzele celor care isi justifica avortul. Toate problemele pe care le intampina cineva in viata sunt acolo cu ingaduinta lui Dumnezeu si atrase de felul in care acesta si-a dus viata, spre binele lui. De aceea in orice impas exista solutia placuta lui Dumnezeu care cuprinde in ea iubirea de oameni si pazirea poruncilor evanghelice. Cine nu o gaseste, pesemne ca nu a cautat-o destul...

Primul...

... an in care m-am implicat putin sa inveselesc decorul de sarbatori la bisericuta noastra. Asa am simtit de data aceasta, sa punem putina culoare si stralucire in plus pentru cei mai copilarosi, si mari, si mici. Nu am pus brad in biserica fiindca nu imi place ideea altui obiect central in afara celor care tin strict de cult, dar ne-am jucat putin cu bradutul din curte. 

Scopul...

...vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant. Avand in minte acest dreptar, crestinii trebuie sa isi defineasca propria viziune despre munca si sa o dozeze corespunzator. Scriu aceste randuri ca sa imi inviorez discernamantul si sa mai atenuez putin valul de standarde si nevoi inchipuite prin care duhul lumesc fura linistea in care am putea simti temeiul duhovnicesc al sarbatorii de maine. 

Stricatoare de suflet e si "trandavirea cea rea" dar si obsesia muncii asidue fara proiectie spirituala. Dupa cum lenevirea nu se poate integra in portretul crestinului cumsecade, nici filosofia de viata a workaholicului nu e compatibila cu ceea ce nu invata Biserica despre o vietuire echilibrata si mantuitoare. 

In Scriptura se vorbeste despre castigarea painii cu sudoarea fruntii, dar ce este mai mult decat atat nu isi are rostul in context evanghelic. Avem ziua de odihna, un timp randuit pentru cautarea celor netrupesti, fiindca sufletul se odihneste numai in Domnnul. Mantuitorul da exemplul crinilor care "nici nu torc, nici nu tes" ca sa intelegem cat de vatamatoare e grija excesiva pentru nevoile zilei de maine. Iarasi, daca ne raportam la varfurile ascetice ale ortodoxiei vom vedea ca pentru ei munca nu era decat un mijloc de subzistenta si de tintuire a mintii la ceva folositor dupa ce obosea cugetand la cele inalte. Avem exemplul Martei si al Mariei si aprecierea vadita facuta de Hristos special consemnata de evanghelisti ca sa fie totul foarte clar despre cat valoreaza stradaniile pentru trup. 

Indiferent ca este fizica sau intelectuala, munca il ajuta pe om in masura in care il zideste si sufleteste. Implinirea si reusita in viata sunt atestate de bucuria si pacea din suflet si de comorile duhovnicesti agonisite de fiecare in vistieria inimii. Superficiali fiind, tindem sa valorizam oamenii prin prisma a ceea ce produc muncind, uitand ca toate acestea "pamant sunt si in pamant se vor intoarce", dar fiecare om este nemuritor si valoros in sine ca purtator al chipului lui Dumnezeu. 

Daca nu...

... ai chef sa faci curatenie, te poti incuraja si motiva privind asa ceva. La noi nu prea se mai pune accentul pe educarea fetelor pentru a fi bune gospodine, ba ar parea chiar penibil multora sa postezi video despre aceste preocupari pentru munca "de jos". 

In general lucrurile evolueaza in detrimentul asezarii de odinioara a familiei si caminului, asa ca putinele care nu consideram indeletnicirea curatarii si ordonarii casei degradanta pentru diplomele pe care le avem in CV sau pur si simplu nesuferita trebuie sa ne invioram comunicand (fie si online) cu surse informationale care ne hranesc in acest sens.

As face un indemn, fiindca la crestini orice demers superficial este fara valoare: fa curatenie si ordine din interior spre exterior, incepand cu tine insati, cu gandurile, emotiile, programul, alimentatia si vestimentația ta, apoi te poti ocupa de casa si familie, si dupa aceasta de altii! Cum vei aduce pace, lumina si bucurie in viata altora, daca tu insati esti in dezechilibru, dezorientare si intuneric? 

Anul...

... acesta ne-am facut de doi braduti, ca sa mai recuperam anii in care nu am avut niciunul 😊

Am citit...

... in comentariile voastre despre felul in care fratii mai mari primesc vestea unui nou copil in familie. Nici la noi entuziasmul nu a fost maxim, dar pot sa spun ca dupa venirea pe lume a bebelușului afectiunea a fost debordanta.

Felul in care cei mici reactioneaza poate fi influentat direct, prin educarea copiilor "pro-viata" de mici. Aici va puteti alege fie povestiri si jocuri, fie convorbiri tintite pe tema binecuvantarii pe care o reprezinta un copil pentru familie, despre cat de amuzanti si dragalasi sunt bebelusii sau despre cat de importanta este lucrarea aducerii pe lume a unui copil. E timp de pregatire psihologica pentru primirea noului membru al familiei pe toata durata sarcinii.

Modelarea unui raspuns pozitiv al copiilor fata de fratii mai mici se face si indirect, prin afisarea de catre parinti a unei atitudini pozitive, prin exteriorizarea a tot ce inseamna bucurie in viata alaturi de multi copii. 

Trebuie sa recunosc ca in primii ani de casatorie am fost cu totul straina de aceste cunostinte si probabil, daca ar fi fost numai inraurirea mea, copiii cei mari s-ar fi scarbit de viata de familie. Dumnezeu insa, in bunatatea Lui, i-a acoperit sa nu imi vada cartirea in toata hidosenia ei si mi-a ascultat rugaciunea de a vindeca in inimile lor ranile pe care eu din nestiinta si neputinta le-am facut. Asa se face ca in prezent toti isi doresc familie cu mai multi copii, iar cand vine vorba de a alege un stil de a vietui, prefera galagia si animatia casei pline de prunci (desi, paradoxal, inca se mai enerveaza pe neoranduielile facute de cei mici).

Daca aveti si alte idei sau recomamdari de jocuri si lecturi pentru atenuarea impactului venirii pe lume a unui fratior nou, le puteti impartasi in sectiunea comentarii spre folosul duhovnicesc al tuturor familiilor crestine. 

Sper...

... sa o termin anul asta. Ritmul in care progresez cu lucrul de mana e un marker fidel al timpului meu liber ☺️