Liber schimbism

Când ai mai mulţi fraţi şi surori găseşti întotdeauna cu cine să te joci, cu cine să stai de vorbă, aşa că nu te plictiseşti niciodată. Dar viata într-o familie numeroasă poate însemna în egală măsură dezordine şi muncă mai multă. Pentru a nu ajunge la epuizare ajută o organizare bună, un program pentru ziua respectivă şi o repartizare adecvată a sarcinilor gospodăreşti. Într-o familie cu mulţi copii viaţa are un ritm aparte. Exagerând puţin am putea spune că la fiecare 30 minute apare câte un mic incident din cauza căruia trebuie să abandonezi ceea ce făceai pentru că cineva s-a lovit, ceva s-a spart sau s-a vărsat.
Aceste multiple întreruperi pot fi privite nu numai ca un inconvenient, ci şi ca un prilej de a ne modela caracterul, un antrenament duhovnicesc. Secretul supravieţuirii în condiţiile de care vorbeam mai sus este flexibilitatea. Prin flexibilitate înţeleg a nu te ataşa de idei sau planuri care pot fi schimbate de Dumnezeu sau semenii tăi. Arta de a fi flexibilă îţi deschide calea spre o anumită libertate: nu mai eşti sclavul a ceea ce crezi că ar trebui făcut.

nimeni nu vrea sa stea la poze

Când eram mai tânără şi copiii erau mai mici, deşi înţelegeam că viaţa acasă nu e cu program strict ca la birou ( de asta urăsc să stabilesc ore fixe de întâlnire, ci dau intervale cam de 30 de minute; e mult mai onest aşa), mi se părea greu de pus în practică adaptabilitatea la schimbarea neaşteptată a cursului evenimentelor. Eram obişnuită să fac lucrurile într-un anumit fel, să organizez casa cum vreau eu, să fiu punctuală în ceea ce mi-am propus, dar am constatat că toate astea pot deveni adevărate capcane în viaţa spirituală. Deveneam nemulţumită, mă revoltam când lucrurile nu mergeau cum le plănuisem eu şi mă enervam pe copii. Purtarea crucii căsniciei, mai ales partea ce-i revine femeii, mi se părea cu totul nesuferită. Ce e de făcut? La început te străduieşti ca măcar în afară să nu răzbată tulburarea pe care o simţi, iar cu timpul acceptarea situaţiilor neaşteptate devine firească. Contează foarte mult cum reacţionezi la aceste evenimente care te determină să-ţi tai voia, mai ales că te înregistrează şi copiii şi preiau modelul de părinte pe care îl oferi fără să-ţi dai seama.

ma multumesc si cu instantanee

Mi-aduc aminte că aveam un prieten care era frate în Sf Munte care avea nevoie pentru călugărie de nu ştiu ce aprobări de la Patriarhie şi mereu se iveau piedici în obţinerea lor. În vreme ce-mi povestea asta şi eu îl compătimeam el mi-a zis ceva care m-a contrariat la început "Lasă, c-aşa-i mai fain!". Toate aceste mici întreruperi te ajută să te formezi, duc în final la o sporire a răbdării şi te ajută să te laşi în voia lui Dumnezeu şi în aspectele majore ale existenţei.  E o binecuvântare să-ţi dai seama de asta cât mai devreme, pentru că viaţa reală este spontană şi trebuie să fim pregătiţi pentru plusurile şi minusurile ei, pentru răsturnări de situaţie în interval de 5 minute.

Postarea asta e inspirată de o lady de trei ori mai flexibilă ca mine ( pe puţin) şi dinamizată de faptul că anul acesta, de ziua lui - 1Mai, tati a avut în program ... o înmormântare, ceea ce a ne-a deturnat toate planurile. Lasă, c-aşa-i mai fain :)

Mai fericit este a da decât a lua

Dacă la o familie cu trei, patru membri o combină frigorifică este suficientă pentru depozitarea mâncărurilor perisabile, la o familie de 8 persoane e clar că, mai ales când vremea e caldă, nu prea faci faţă cu un singur refrigerator.
Ca oricărei gravide de trimestrul trei mi s-au deşteptat şi mie instinctele de a-mi aranja cuibul pentru ca la venirea pe lume a puiului să nu mai fie alte obiective casnice majore de rezolvat, în afara programului de mămică. Prin urmare i-am prezentat domnului soţ cererea de a mai achiziţiona un frigider. De data asta vreau să fie nou, ca să nu-l mai duc în fiecare an la reparaţii cum am păţit până acum cu cel pe care-l am. În realitate, în timp vreau să iau două, pentru că actualul e luat de la second hand şi a mai fost doftoricit de 4 ori în viaţa lui, iar actualmente este iar bolnav. 
Răspunsurile pe care l-am primit au fost evazive (replici care să pună în stand by insistenţele mele), întrucât partea masculină este responsabilă cu autovehicolul familial pe care-l consideră neîncăpător şi doreşte să investească în achiziţionarea unui microbuz. Nu am auzit niciodată refuzuri, întrucât sunt fericita soţie a unui om diplomat, dar judecând după entuziasmul cu care studiază piaţa auto şi după oboseala ce iese la iveală de fiecare dată când îl invit la Flanco sau Altex, am dedus că trebuie să-mi tai voia, ca să nu devin cicălitoare şi nesuferită. În definitiv, trăieşte şi el în aceeaşi casă şi va trebui să ia o decizie când va vedea cum se strică diverse alimente (mai primim şi noi de pe la ţară o căpşună, o roşie).
Ieri seară, fiind eu la cumpărături, m-am întâlnit cu o familie de preot dragă nouă, pe care n-o mai văzusem de mult. Din vorbă în vorbă, am ajuns şi la chestiunea cu frigiderul. Nu mi-a venit să-mi cred urechilor când l-am auzit pe părinte spunând "Alegeţi-vă voi ceva care să vă convină, că vreau să vi-l cumpăr eu!" apoi, ca să se smerească pe sine zice "Şi aşa dau banii pe tot felul de prostii..." Îi cunosc de mult şi ştiu că nu nici foarte bogaţi, nici nechibzuiţi cu banii. Deşi mă bucur nespus, mă simt prost să primesc aşa o milostenie.

pică pară mălăiaţă

Discutând asta cu cineva apropiat am primit un răspuns care m-a ajutat duhovniceşte (să nu cred cumva că Dumnezeu mă ajută să şuntez ierarhia familială de El rânduită) "Dumnezeu ţi-a dat ceva să taci din gură ca să-ţi laşi soţul să-şi poată vedea nestingherit de problemele pe care le consideră prioritare. Pentru el ai primit ajutor în fond :)"

Vaporase

editura Casa

explicatii pentru pliere

pregatiri pt apa din cada :)

Soluţii

Dintre cumpărăturile de ultim trimestru care atenuează micile inconveniente specifice perioadei:

seara, după ore bune de stat în picioare

• papuci cu talpă ortopedică de plută, căptuşită cu piele, suficient de laţi pentru picioare umflate de luna a noua. Ce-i drept, nu sunt tocmai eleganţi ("mami şi-a luat cei mai urâţi papuci de la Deichmann") dar sunt de neînlocuit la plimbări, susţin foarte bine bolta piciorului, şi nu jenează cu nimic conformaţia anatomică pe care o am.
• păturele absorbante de unică folosinţă pe care le voi folosi în maternitate, mai ales că, la celelalte na;teri, în primele 24 ore nu mi s-a întâmplat să nu pătez cearceaful şi să nu trebuiască să milogesc pe lângă infirmiere să schimbe lenjeria (nu eram singură în salon şi mai şi veneau vizitatori la mămicile din paturile învecinate şi era penibil)

La coadă la har

Ne-am închinat şi noi la moaştele sfântului Calinic. A  fost o reântâlnire după 9 ani. Atunci am fost amândoi cu fetele la Cernica: am mers cu trenul, tramvaiul şi autobuzul până la mănăstire şi am avut parte de multă linişte în biserică (nu era mai nimeni) Aşa micuţe şi iubitoare de zburdălnicii cum erau, Iuli şi Maria s-au manifestat în mod deosebit la racla cu sfintele moaşte: o mângâiau şi o sărutau apoi îşi lipeau obrăjorii de ea şi n-ar mai fi vrut să plece. Chiar şi atunci când noi, părinţii, ne-am fi dus la masă, căci ne chemase un părinte la trapeză, ele nu s-ar fi dezlipit de acolo. Aşa ceva nu ni s-a mai întâmplat  decât la mormântul cuviosului Paisie aghioritul.
 De data asta am stat la coadă (cu excepţia mezinului care a avut prioritate) dotaţi cu umbrele de soare, cu sticle de apă, cu rezerve de ronţăit (mere feliate şi rondele de morov), ba char am cărat cu mine şi un scaun pliant mititel pe care a mai stat Eca. Măcar trupeşte ne-am nevoit puţin (ştiu pe cineva care pleca la sfânta Parascheva în pelerinaj şi simţea că se foloseşte mai mult dacă poartă o pereche de pantofi mai strâmţi)
Persoanele din faţa şi din spatele nostru stăteau la taifas aşa că degeaba le-am spus eu copiilor dinainte că ar fi bine să stăm liniştiţi rugându-ne în taină până ajungem la raclă. Nici eu n-am putut să mă dezmeticesc şi să mă adun, mai ales că tomai în dreptul nostru poliţiştii au avut două incidente: o femeie bolnavă psihic care se certa strigând în gura mare la un personaj imaginar şi un şarlatan care încerca să vândă celor care aşteptau să se închine nişte pliante (care oricum se ofereau gratis după ce treceam de raclă).
Lângă sfântul Calinic am stat prea puţin timp şi nu am putut cuprinde măreţia momentului la nivel conştient, dar sunt încredinţată că blagoslovenia lucrează.

• "Ce zice tati, e de acord?" "Nu zice nimic, dar are o mutră de DA"
• M-am spălat pe toate mâinile
• Ăştia parc-ar fi chiloţii lui Goliat!(de când sunt în trimestrul 3 am într-adevăr dimensiuni uriaşe)
• Eca atinge din greşeală pielea cuiva epilat mai de mult. Neştiind despre ce e vorba, îşi explică: "Vai, are şorici!"
• De 1 aprilie, în încercarea de a-l minţi pe tati: "Alo, tati, cred că mi-am pierdut ghiozdanul!" "Ei, nu mai spune! O fi la mine în maşină..." "Cum să fie acolo, când eu îl văd sub birou?"
• Cineva le spune copiilor: "Vorbiţi între voi în laude şi în cântări duhovniceşti!" Nimeni dintre ei nu-şi aminteşte nici un verset. Ca să curme tăcerea penibilă, unul se scuză în numele tuturor:"Tu chiar crezi că noi avem ceva în cap?"

Cu întârziere, poze Paşti

în sâmbăta mare nici un plod n-are somn

o mămică obosită

mai durează mult?

nu le lupem

un cadou fiţos

nu pace bleta, e ulâtă