Sinceritate

• Le-am citit copiilor povestiri istorice şi au vizionat şi câteva filme despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Pintea etc. Zilele trecute Maria spune "Mami, simt că nu mă interesează  de domnitorii ăştia! Parcă n-au făcut nimic pentru ţară, aşa nu-mi pasă de ei!"(patriotismul e din ce în ce mai atrofiat, sau poate libertatea ţării e ca sănătatea, o apreciezi cu adevărat când îţi lipseşte)
• Tot ea a fost la un concurs unde a luat 96 puncte din 100, locul 2 pe municipiu. Rivalele ei din clasă au participat la alt concurs, probabil cu subiecte mai dificile, unde au obţinut 25, respectiv 30 puncte din 40. Doamna s-a exprimat cam aşa "Ţin să le felicit în primul rând pe colegele X şi Y care s-au descurcat foarte bine. Tu Maria, n-ai luat punctajul pe care trebuia să-l iei." (probabil voia să spună că putea lua punctaj maxim). Fata mea m-a somat "Să-mi dai şi mie ceva să-i dau doamnei cadou; eu i-am dat un mărţişor, dar X i-a dat un pulover şi de-aia îi vorbeşte doamna aşa!" S-a prins şi copilul că "mita dulce mult aduce". Din păcate, n-am de unde să investesc şi în garderoba doamnei.
• "Mami, ştii ce nu-mi place la tine? Mă cerţi pentru lucruri care ţi se pare că se vor întâmpla,  pentru nişte presupuneri!" "Cum aşa?" "Uite, eu îl arunc pe Grigo în sus şi niciodată nu s-a întâmplat să nu-l prind, dar tu sari ca arsă: "Dacă-l scăpai !!!"

4 martie 2000

Credit: Free images from acobox.com

           Ieri a fost ziua Iulianei. Legat de naşterea ei îmi amintesc puţine lucruri  (e cam multicel de-atunci). Primele dureri au fost pe la 6.00 a.m. pe 3 martie. Nu le-am luat în seamă, am gătit (mâncare de ţelină) am făcut curăţenie. Durerile erau progresiv mai puternice, nu erau persistente, ci surveneau la interval de 15-20 min. Pentru mine astea erau descoperiri noi, mai ales că eram victima cinematografiei care prezenta naşterea ca pe un fenomen acut de o intensitate maximă.
          Spre seară am sunat-o pe ginecologă şi m-a consultat: "permite mediusul"-a fost concluzia ei. M-am întors acasă şi am "savurat" contracţiile dureroase până pe la 2 noaptea, fără să pot dormi. Mă enerva mai ales soţul meu iubit care în acest timp dormea ca un prunc. Când am eliminat dopul gelatinos l-am trezit ca să mergem la spital. Aveam impresia că acolo toate se vor rezolva, simţeam că transfer medicului o parte din problemă. Nimic mai fals! Acolo am avut ocazia să aud urletele altora şi să văd cazuri grave ( toate acestea au fost motive de "optimism" pentru mine).
           Dilataţia nu era decât de 3 cm. Neavând  şi nevrând pe nimeni să stea cu mine i-am împrumutat soţului un halat de spital. Cu îngăduinţa domnişoarei doctor a rămas cu mine până am născut, spre degustul asistentelor care nu înţelegeau cum pot eu să fiu de acord ca soţul să mă vadă "în halul" în care eram. Asistentele au fost neobişnuit de obraznice cu domnişoara doctor, au insinuat la modul cel mai vulgar că trebuie să le fiu recunoscătoare şi nu s-au sfiit să-şi termine ţigările în sala de naşteri. Doctoriţa a  fost o drăguţă, o delicată, nu a forţat travaliul cu nimic şi nu mi-a grăbit dilatarea, după cum se obişnuieşte. Astfel nici nu am avut ruptură de perineu după primul copil.
          Eu m-am comportat cam isteric, mai ales când şeful de gardă a vrut să mă examineze am ripostat urât (ce-i drept nici el nu s-a prezentat). Am şi răcnit cu o voce pe care nu credeam că o pot obţine vreodată. Asta se întâmpla din cauză că nu-mi puteam ţine glota închisă în contracţii, aşa că sunetele ieşeau aproape involuntar. Doctoriţa mi-a spus doar: "Drăguţă, au venit cei de alături să vadă pe cine omor aici!" Pentru că nu respiram firesc şi mă agitam fără rost am avut nevoie un timp de oxigen suplimentar. După ce m-am mai calmat s-a rezolvat de la sine şi problema asta. Deşi eram epuizată, am avut suficientă energie ca să împing, nu am avut nevoie de cotul asistentei.
           Partea cea mai cumplită a urmat după naştere, la consolidarea hemostazei, masajul uterin. O altă ameninţare a fost sonda urinară, pentru că celebra găleată din salon (şi spectatoarele indiscrete) nu mă stimulau deloc. A trecut şi asta cu bine, de parcă nici n-ar fi fost.
       Am născut o fetiţă de 3600g, APGAR 9 (cianoză a extremităţilor) pe care conştiincioasele de la neonatologie nici nu mi-au arătat-o,  decât după 2 ore. La salon era un perete despărţitor între mine şi patul fetei, aşa că am pornit-o pe culoar să-mi iau puiul lângă mine. Era atât de frumuşică, singurul meu copil nou-născut frumos. Nu m-a învăţat nimeni dar simţeam că locul ei e la pieptul meu. Se pare însă că asistentele aveau altă viziune pentru că periodic mi-o luau. Cică în salonul mamelor erau microbi!!!
     A fost o experienţă frumoasă, m-a ajutat să-mi depăşesc frica de dureri: acestea sunt suportabile, se instalează progresiv (ceea ce le face mai uşor de acceptat), seamănă cu durerile menstruale.  Deşi înainte de travaliu mă încercau oarecare gânduri de moarte, în timpul naşterii am avut o siguranţă inexplicabilă că va fi bine. Fiind totuşi un moment de criză nu am putut rosti decât rugăciuni scurte, mi-a fost imposibil să mă concentrez măcar la un psalm. Cu toate astea am simţit cerul foarte aproape.
 

Pe andrele

pulover pentru Maria

în talie model "curea"

manşete dantelate

se vede fain cu fustă de culoare inchisă

Fir RED HEART FINA DK-100% lână, foarte fină ce-i drept.

vestă pentru Ioan

 Dacă mai ţine mult frigul de afară şi gripa noastră finalizez şi vestuţa. Firul este lână 100%. Am cumpărat o bluză de la "second hand" şi am deşirat-o. Culoarea şi textura firului fac să nu se observe că a mai fost lucrat. Am ieşit cu mult mai ieftin.

Obiecte

        3 obiecte de care sunt încântată

• grătar de scurs vasele-din polinuştiuce(un polimer care nu mai ţin minte ce denumire are). Am avut mai multe modele, toate din plastic. Ceea ce mă deranja la ele era faptul că aveau striaţii în care pătrundea mucegai. La noi mereu sunt multe vase de spălat şi zona chiuvetei e aproape tot timpul umedă. Acum nu mai am această problemă. 

• caracatiţă-pentru uscat nenumăratele noastre şosete

• chaise-longue în care adoarme Grigo (în simbioză cu mama lui, fireşte)

Preocupări

Eca- curăţă ouă fierte

Ioan-"repară" o unitate DVD stricată

Atletism

I-am înscris pe copii la atletism. Mi-a plăcut ideea unui sport individual-fără fault. Sala de antrenament ca şi stadionul sunt foarte aproape de casă astfel încât ar putea să se ducă şi singuri. Antrenamentul este gratis, iar profesorul nu pare lipsit de motivaţie din această cauză. Este chiar mai conştiincios decât noi, mai punctual.

Sigur că aş fi putut şi eu să-i duc să alerge şi să sară prin parc, dar faptul că au un antrenor, un program zilnic destinat sportului îi mobilizează altfel. De asemenea, îi văd pe cei mai mari cum execută diverse probe, câtă rezistenţă şi forţă au. Fetele au remarcat ce postură frumoasa şi ce graţie a mişcărilor au cei care practică de mai mulţi ani atletismul. La ele în clasă e moda posturii cocoşate, ceea ce nu prea mă încânta, mai ales că se pot produce deformări permanente ale coloanei vertebrale. Mă bucur că au constatat singure aceste lucruri şi nu va fi nevoie să le cicălesc: "Stai dreaptă"

Iaurt

           Am descoperit la Real un iaurt cu care pot face o cantitate mare de iaurt în casă, pentru că într-adevăr conţine fermentul viu. Am mai încercat cu iaurţele de la alte firme, dar nu ieşeau aşa gustoase. Cum procedez: încălzesc laptele (fiert dinainte), adaug maiaua (pe care o subţiez cu câteva linguri de lapte ca să se omogenizeze mai uşor), apoi introdu vasul cu lapte şi maia în cuptorul încălzit şi las câteva ore. Verific periodic şi când s-a întărit îl scot la rece pe balcon, nu îl ţin în casă. Cam ambiguu prezentat, dar în mare aşa se obţine.  Din acest iaurt fiert la foc mic tot în cuptor se obţine o urdă delicioasă, foarte fină,cremoasă, nu cauciucată ca aceea din lapte dulce.