Ma preocupa mult paradigma mormantului varuit. Este oare omul asa cum il vad strainii, cunoscutii si colegii de serviciu, fie ei sefi sau subalterni? Nu cred. Aceea este mai degraba o proiectie a felului in care si-ar dori sa fie, daca nu cumva totul nu e decat o fatarnicie ordinara.
Din pacate insa, omul nostru nu duce acceasi lupta de a isi disimula neajunsurile si acasa. In familie se dechid supapele si iese din adancuri firea macinata de patimi.
Daca vrea cineva o nevointa bineplacuta lui Dumnezeu, socotesc ca nu i-ar strica sa incerce sa isi trateze membrii familiei ca si cand ar fi proprii clienti. Acasa intrece-te pe tine in delicatete, in politete, in punctualitate, in loialitate si de ce nu, in eleganta si frumusete. Acolo incearca in primul rand sa iti etalezi toate calitatile pe care ti le-a daruit Dumnezeu si fata de ai tai lucreaza mai intai poruncile evanghelice.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment