M-a rugat cineva...

...sa scriu o postare despre cum ma descurcam cand aveam trei copii si ramaneam singura acasa. Diferenta intre primii doi era de un an si patru luni, iar intre al doilea si al treilea de doi ani si patru luni.

Nu stiu cat imi amintesc concret de atunci.  Stiu ca la mai putin de doua saptamani de cand am nascut al treilea copil am dat examen de rezidentiat si, spre surprinderea mea, l-am luat. Imi mai amintesc ca era iarna cat era el mic si nu puteam iesi afara cat ar fi vrut fetitele mari. Asta ma nemultumea zilnic. Sotul nu era foarte ocupat, dar nici nu era prea implicat. Mama si soacra nu erau invitate la mine, ca sa imi fie mai usor psihologic😊. In sesiuni venea sa ma ajute o doamna cu inima mare din parohia sotului, dar nu putea sa ma suplineasca integral.

Mai tin minte cum coboram scarile cu caruciorul si o lasam pe cea mare cu mijlocia (care era mai impiedicata) sus, pana ma intorceam sa o ajut si pe ea sa coboare. Nu aveam internet nici cunoscute cu familie numeroasa care sa ma inspire si nici nu auzisem de vreun sling. Nu am alaptat in tandem si am fost destul de bolnavicioasa, fiindca traiam intr-o saracie extrema si mancam prost. Nu aveam nici masina de spalat performanta, nici automobil, nici bani de mers cu taxi la discretie. In mici excursii si la duhovnic ne duceau alti frati crestini, carora le sunt foarte recunoscatoare. M-au marcat la al treilea copil alergiile lui (primele care m-au facut sa ma gandesc serios la alimentatie) si faptul ca era extrem de agitat, un soi de ADHD (de care pe vremea aceea nu stiam). De asemenea am facut cunostinta cu ocazia celui de-al treilea copil cu gelozia fraterna, care intre primii doi nu exista.

Cert este ca nu imi amintesc nimic de dificultati la gatit, spalat si curatenie. Ma descurcam destul de bine, dar cu pretul unei oboseli crunte. De la al treilea copil am inceput sa simt vertij la oboseala si tot atunci mi-am dat seama ca am energie limitata si nu voi putea rezista o viata cu mancat masa de seara la 12 noaptea si culcat la 2a.m. ca sa le pun pe toate la punct. Limita adevarata aveam sa o simt dupa al patrulea copil😊 care a venit la un an si jumatate dupa al treilea.

Prea putin este relevant ceea ce am trait eu  concret, cu greseli si reusite in materie de organizare. Mai util va este sa cautati concluziile la care ajung mamicile cu mai multi copii si sa preluati ceea ce vi se potriveste. Ma voi stradui intr-o postare viitoare sa enumar cateva chestiuni generale asa cum imi vin in minte la varsta asta. Probabil am mai insirat cateva pe blog (nu le mai stiu exact si nu sunt dispusa sa fac rezumate)