Wednesday, January 24, 2018

Cine face...

am spalat pantofi
...munca de jos? Asta a fost intrebarea care a generat mari nemultumiri in viata noastra de familie si probabil este una dintre cele mai frecvente frustrari la mamicile intelectuale cu multi copii, obisnuite in adolescenta sa stea doar cu cartea in mana.

Trebuie sa marturisesc sincer ca pe noi nu ne prea da harnicia afara din casa, pe niciunul. Ne place sa citim, sa ne rugam, sa ne plimbam, sa stam de vorba, sa ne jucam, dar nu prea suntem incantati sa dam cu mopul, sa spalam wc-uri si sa impaturim zeci si sute de haine.

Efectiv ma chinuia gandul ca nu m-a facut mama desteapta doar ca sa mut jucarii de colo colo. Aveam senzatia ca pierd vremea sa intretin ceva ce se distrugea automat in urmatoarea jumatate de ora. Am fost nevoita sa fiu flexibila si indulgenta, sa cobor putin standardele de design interior si igiena cu care venisem de la mama de acasa.

Fiindca stiam ca voi naste mai multi copii si asta venea la pachet cu multa dezordine si mizerie, a trebuit sa imi folosesc inteligenta pentru a reduce stresul pe tema asta. Credeti-ma, m-am si documentat pe net in materie de strategii de a preveni instalarea haosului total, ca o adevarata autodidacta­čśŐ

Am invatat in primul rand sa privesc altfel smotrul si chiar sa imi fie drag, macar pentru efectul final, daca procesul in sine ma dezgusta. Sa te educi sa muncesti cu voiosie nu e lucru usor­čśŐ Truc: cat timp muncesti cu mainile, foloseste ceva audio ca sa inveti ceva nou sa pur si simplu sa te binedispui. Sau: dc ai de facut o activitate statica, combin-o cu mici exercitii (eu fac ridicari pe varfuri in timp ce spal vase)

Mi-am facut un obicei din a incerca sa optimizez mereu procesul de organizare, curatare si ordonare a casei, sa lucrez cu eficienta maxima, eventual sa investesc putin in aparatura si ustensile practice, sa simplific ambianta ca sa nu mor ingrijind obiecte si maai ales sa pun la treaba toata suflarea din casa (nu ma intrebati cum­čśŐ)

Din cauza deselor mele slabiciuni treburile nu mi-au iesit intotdeauna chiar ca in proiect, dar pot spune ca in mare nu a trebuit sa imi petrec tot timpul trebaluind. Am avut timp si sa dorm putin ziua, si sa ies la plimbare, si sa spun cate o rugaciune, si sa citesc cate putin, si sa crosetez, si sa navighez pe net. Toate astea fara sa mi se intample sa intru in criza de salubritate­čśŐ



1 comment:

  1. Si pe mine m-a chinuit multa vreme gandul ca nu am facut doua facultati doar ca sa sterg la fund copiii si sa smotruiesc in urma lor. Ceva atat de putin glorios nu se potrivea cu conceptia despre viata pe care mi-o daduse mama mea. Abia tarziu am inceput sa ma conving ca acest timp nu este pierdut ci e timp lucrat pentru Hristos si va aduce roade candva, desi acum am impresia ca pedalez in gol.

    ReplyDelete