Sunday, February 28, 2016

Si vei vedea...

...pe fiii fiilor tai. Cam asa suna una dintre binecuvantarile pe care le primesc mirii la cununie. La primii copii nu mi se parea mare lucru sa traiesti sa-ti vezi nepotii. Pe masura ce trece timpul vad lucrurile cu alți ochi. . .
Surmenajul e la el acasa in viata mea si aproape ca nu aud de la alte mamici de vreo senzatie de oboseala pe care sa nu o fi incercat pe propria piele. Ameteala? Vertij? Palpitatii? Hipotensiune? Hipertensiune? Somnolenta? Insomnie? Dureri, slabiciune sau crampe musculare? Dureri de cap, de spate? Atacuri de panica? Amorteli? Picioare umflate? Urechi infundate? Tulburari de vedere? Brain fog?etc. La toate pot raspunde din pacate "been there, done that".
Inca ma lupt cu mine sa il alaptez pe Gheorghe. La un moment dat calatoria asta a vietii mi se pare ca devine o lupta pentru supravietuire in care adversari sunt intr-o anumita masura tocmai cei mai de aproape si cei mai iubiti. Cum s-ar spune, l-as alapta cu drag pana la autointarcare, daca m-ar tine rezistenta fizica. Nu cred ca ma termina atat ceea ce pierd prin lapte, cat faptul ca nu reusesc sa dorm noptile din cauza deselor lui treziri. Ziua nu serveste san decat ocazional, dar noaptea cand ma are langa el "abuzeaza" efectiv :)) Mai sunt si meteo-sensibila, deci dezavantajata de vremea inchisa specifica sezonului rece.
Somnul insuficient e unul dintre dusmaniicei mai de temut al mamicilor alaptatoare la cerere. Eu, una, am printre prioritati somnul de dupa-amiaza langa pitici si stabilirea unei ore de culcare rezonabile seara. Nu imi reuseste intotdeauna si din cauza asta ma resimt peste zi. Sper insa la zile mai pline de energie pentru a putea sluji mai bine pe cei pe care ii iubesc.

7 comments:

  1. Nu am intentionat o postare-jelanie, ci o incurajare si un indemn la reconsiderarea programului de somn pentru mamicile care deja se simt rau.

    ReplyDelete
  2. Sa va țină Dumnezeu sănătoasă!
    Eu mă lupt cu mare parte din ce ati deacris si am doar doi copii. Cel mai mic de 4 luni suge noaptea mai ceva ca ziua. Uneori nu am putere sa mă ridic din pat dimineața.

    ReplyDelete
  3. e greu de gasit un echilibru in viata... numai tu poti decide ce e mai bine pt voi.

    Din pacate la mine si dupa alaptare am ramas cu bioritmul afectat si m-am trezit la ora 2-3 dim. , ca inainte. Iar copilul s-a trezit pana la 4 ani jumatate, deci si eu trezit. Eu mi-am adaptat celelalte din viata dupa asta: am renuntat la multe treburi casnice sau la alte activitati, orice dar sa prind mai mult somn.

    ReplyDelete
  4. Pe mine tot strategii de genul dormit la pranz cu copiii si renuntatul la unele treburi casnice ma ajutau sa rezist. Chiar dupa ce am intarcat bebeii, multa vreme se trezeau noaptea la fel de des ca si atunci cand erau alaptati.
    Adriana

    ReplyDelete
  5. daca nu-i cu suparare, o intrebare: bebele tau nu a implinit un an?! daca da, alaptatul des peste noapte nu-i mai mult un moft, o forma de alint a lui?! asta sa fie problema, motivul pt care te epuizezi fizic si psihic, faptul ca nu suge bebe peste noapte pana spre 2 ani?! adina

    ReplyDelete
  6. Da, a implinit un an. Intrebarea ta e cu totul straina de ceea ce traiesc eu si bebele meu de fapt si mi-ar lua muuult sa ma justific, asa ca prefer sa nu o fac. Suptul bebelui e doar unul dintre factorii care contribuie la epuizarea mea. Mi-e doar necaz ca nu pot raspunde nevoilor lui pe deplin...

    ReplyDelete
  7. Copila mea s-a trezit si cand nu alaptam. Oboseala adunata ramane adunata.
    O mica remarca personala: cand eram extrem de obosita scadea lactatia. La fel, am remarcat ca la oboseala mare si suparare nu am ovulatie. Corpul meu a zis mereu cum a stiut el ca are nevoie de o pauza, ca ceva e prea mult. Dar oare stiu sa ascult?

    ReplyDelete