Imobiliare

N-am mai scris pe blog de ceva vreme...
Imi pierd timpul pe olx, cautand apartamentamente si case si mergand apoi la vizionari. Gasisem ceva potrivit pentru noi dar nu s-a concretizat nimic. Am facut mari eforturi duhovnicesti sa nu ma tulbur si sa vad voia lui Dumnezeu in ceea ce mi s-a intamplat.

Printr-o cunostinta am ajuns la o doamna care avea un apartament imens  (180 mp) in zona pe care o vreau eu (aproape de mama si de scolile copiilor). Cerea pe el 100000 euro. Eu as fi realizat suma aceasta doar prin doua vanzari imobiliare: apartamentul in care stau si o garsoniera din Bucuresti a parintilor mei. Altminteri nici o banca nu ne considera clienti eligibili si nici de economii considerabile nu dispun.

Doamna respectiva avea de multa vreme apartamentul scos la vanzare, dar nu avea pe nimeni interesat. Tot cautand pe olx mi-am dat seama de ce: am gasit un anunt pus prin agentie la acest apartament si pretul initial era de 150000 euro. Nefiind cu imbunatatiri recente, nu-si merita aceasta valoare. Agentia insa neglijase sa tina legatura cu batrana si nu stiau ca lasase pretul atat de jos.

La vizionare m-am inteles cu doamna respectiva sa ma astepte pana vand si eu la randul meu si i-am si spus ca am o familie numeroasa, iar spatiul ei s-ar suprapune perfect cu nevoile noastre. A fost de acord si chiar m-a asteptat cateva luni. S-ar putea nici sa nu fi avut alt client in afara de mine si acesta sa fie motivul parutei amabilitati.

Tot discutand cu o fina de-a mea, care cauta si ea un loc in care sa se mute, i-am zis toate acestea. Fara sa-mi spuna nimic, s-au dus si ei sa vada apartamentul, de data aceasta prin agentie. Cu ocazia asta s-a trezit si agentul imobiliar (care daduse uitarii locatia cu pricina) ca batrana a lasat pretul neobisnuit de mult. Au fost facute rectificari si pe olx si cererea s-a diversificat si mai mult. Finul meu mi-a spus de abia dupa aceea de vizita lui la apartament si s-a exprimat cam asa: "Nasa, daca vrei sa cumperi, bine, daca nu, il iau eu". Mi-ar parea rau sa nu-l luam nici noi, nici voi." Eu l-as fi luat, dar nu aveam lichiditati. Garsoniera nu-si gasea nici un cumparator dintre zeci de persoane care s-au perindat la vizionare.

Vazand ca are altenative, batrana s-a saturat sa ma astepte. M-a sunat si m-a anuntat ca intelegerea noastra a luat sfarsit. De cum am primit telefonul ei, parca s-au dezlegat toate: au vandut ai mei garsoniera si am gasit si eu client cu cash. Degeaba insa: de acum batrana nu mai voia sa auda de noi fiindca avem 7 copii si nu vrea sa-si bata joc de oamenii cu care a convitetuit zeci de ani. In lipsa altui client am fi fost acceptabili.

La nivel superficial lucrurile stau asa si trebuie sa invat sa fiu mai discreta. La nivel profund trebuie sa asimilez in practica ideea ca in tot ceea ce ni se intampla se reflecta voia lui Dumnezeu. Ma bucur din suflet ca in prezent pot spune ca nu am resentimente fata de nimeni. In incercarea asta am avut ocazia sa ma vad cat sunt de instabila duhovniceste si cat de putin lucrez porunca iubirii de aproapele.
Am avut drept calauza a mintii doua texte din Sf scriptura: "pentru ce nu rabdati mai degraba nedreptatea?" (care m-a ajutat sa nu dau pacea pe galceava  in momentele cand am considerat ca mi s-a facut o nedreptate) si "voi sunteti lumina lumii, voi sunteti sarea pamantului" (nu se cuvine sa ne coboram la conflicte pe teme materiale; pentru numele Domnului sa nu ne lasam purtati de valul patimii).

PS Tot citesc prin anunturi: "zona linistita, exclusivista". Imi doresc si eu un imobil exclusivist unde copiii sunt acceptati si iubiti ca oameni, nu priviti ca niste animale devastatoare. Astept sa vad ce randuieste Domnul: "precum sunt ochii slujnicii la mainile stapanei sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul, Dumnezeul nostru, pana ce se va milostivi de noi".