...omului ii place sa arate cu degetul pacatul altuia.
Vad ca lumea crestina e scandalizata de legalizarea casatoriilor gay. Se savureaza subiectul si se arunca virtual cu piatra in cei care denatureaza sensul profund al institutiei casatoriei. Mi-a placut un cuvant al parintelui Savatie, care accentua: "nu vorbiti impotriva homosexualilor, ci pentru ei", adica pentru vindecarea lor. Hristos nu vrea pierzarea nimanui.
Pe fondul decaderii morale generale, evenimentele se incadreaza in categoria previzibilului. Pe de alta parte este firesc sa fim in dezacord cu orice este imoral, cu orice simtim ca ar putea leza integritatea spirituala a copiilor nostri. Pentru asta insa e necesar in primul rand sa luam aminte la noi insine.
La drept vorbind, putini sunt aceia care isi traiesc taina cununiei cu demnitate crestina. Unirea dintre barbat si femeie a devenit prilej de cadere duhovniceasca. Daca nu se merge pana la divort, avorturi sau contraceptie, atunci se strica legatura dragostei prin cartire si dezbinare. Cam asta a devenit casatoria, fiindca omul e egoist si nu vrea sa se jertfeasca pe sine de dragul poruncii divine. Ma regasesc si eu aici.
Marsul pentru familie ar trebui sa fie o marturisire de fiecare zi a felului in care vrem sa transformam casatoria noastra intr-o cale spre cer.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
ura contra unui om diferit nu e o caracteristica crestina. Toleranta, iubirea (2 caracteristici ale crestinului) vor aduce si oaia ratacita pe drumul drept.
ReplyDeleteCat timp oamenii se comporta sexual in casa lor si in limitele legalitatii, nu ma deranjeaza.
ai dreptate, acasa la ei e treaba lor ce fac. problema e alta mult mai grava ca homosexuali sunt de cand lumea , nu e o noutate . o data cu legitimarea casatoriilor homosexualilor cred ca stiti care e urmatorul pas , e la mintea cocosului ca vor dori sa adopte copii. asta e tragedia!
DeleteDa, dar nu e chiar asa, pacatul fiecaruia din noi adauga la durerea/decaderea lumii de azi, nu poti spune ca nu te deranjeaza...
ReplyDeletePlus ca iata, acceptat ca o latentza sute de ani, acceptat in dosul peretilor caselor acelora, acest pacat a dorit sa iasa la iveala cu multa forta, si a mai dorit sa se si impuna ca virtute. Oare chiar nu ma deranjeaza?
Probabil ca fiecare diontre noi trebuia sa-si asume aceasta durere si sa se mai si roage pt tamaduirea ei, ar fi trebuit sa ducem o lupta buna si blanda ca sa inteleaga omul la care nu ajunge glasul sfantului, ca acest pacata e o surpare a fiintei launtrice a celor care-l practica si sa intelegem astfel ca asumandu-ni-l, putem evita aceasta mare decadere care se extinde si ne cuprinde.
Din pacate, am inteles greu , eu ca femeie, si in Biserica traind, ca avortul e o crima mai grava decat alta oarecare... De ce? Pt ca uneori mintea pricepe un mesaj, dar n-ajunge la inima. Al cui o fi oare sa se roage pt cei care nu-si dau seama de ceea ce se intampla ?
Alina
offf, mai avem noi timp / dispozitie si chef sa ne mai rugam si pt homosexuali, pt vindecarea lor ?! abia daca ne mai rugam pt noi insine, pt copii nostri... suna cumva egoist, dar care dintre noi se roaga pt insanatosirea / revenirea homosexualilor ? intre timp sa asistam, acceptam deviatiile lor? se roaga careva pt pedofili, criminali, proxeneti...? (in afara de preoti / monahi care stiu ca se roaga pt toti).
ReplyDeletearakelian, suna asa ciudat "toleranta" (duce cu gandul la casa de toleranta), eu i-as spune ingaduinta. adina
si eu simt ca problema actuala este lipsa timpului dar dispozitiei, si egoismul.
DeleteHomosexuali sunt de mii de ani. Deviatiile lor sunt ale lor. Cu ura nu ii aducem langa Dumnezeu, cu rugaciune si dragoste da. Si cred ca e auto-distructiv sa lasam sentimente negative in sufletul nostru, adica nu ii ajuta nici pe homosexuali dar ne face noua rau. Cand nu sunt in stare sa iubesc pe cineva, incerc sa il ignor - pt binele sufletului meu dar si linistea familiei.
Nu amestecam cu criminalii, pedofilii, poxenetii, acestea sunt crime impotriva legii si umanitatii si lui Dumnezeu (aici am reactii vehemente si nici vorba de iubire ci le recomand inchisori de maxima securitate).
pai da, asta zic si eu, ca nu ne-am rugat si nu ne rugam pt ei, sigur pt ca nu avem timp/dispozitie, dar ce-o sa mai regretam ca nu i-am pomenit in rugaciune... ca uite ce lume lasam copiilor nostri, macar ca nu stim cat o mai ingaduie asa Dumnezeu... crezi ca mie mi-e usor sa-i pomenesc pe altii la rugaciunea mea? dar macar de m-as gandi cu durere ca si pacatul meu a adus pe multi in stare de pacat, , asa cred, cel putin.
ReplyDeletesi da, cu teoria toti suntem buni, in frunte cu mine... mai putintei cu practica...
Alina
This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete