Saturday, March 28, 2015

Imaginatia...

...poate fi o poarta prin care intra vrajmasul in suflet. Nu e in regula sa-ti imaginezi cam cum vor evolua lucrurile (chiar daca experientele trecute sunt inca vii in amintire) si sa te tulburi inainte de vreme. Mai cuminte e sa astepti o certitudine si apoi sa vezi ce e de facut, decat sa-ti stabilesti in interior o stare negativa pornind de la premise fictive.

Concret: cand nu reusesc sa dorm noaptea imi inchipui cat de ametita voi fi in dimineata urmatoare. Parca ma si vad in situatia asta si, daca ma las purtata de val, incep fie sa ma panichez, fie sa ma enervez. De ceva timp am incercat practic sa nu bag in seama imaginatia si sa ma gandesc cu nadejde la ajutorul lui Dumnezeu: "Poate maine nu va fi asa. Dumnezeu sta aici de fata si vede ca nu dorm, iar maine, in bunatatea Sa imi va ajuta cumva sa o scot la capat cu treburile."

Vreau sa spun ca de fiecare data cand am procedat asa s-a intamplat fie sa ma simt neasteptat de bine a doua zi, fie sa primesc ajutor mai mult ca alteori, fie sa nu fie atata nevoie de mine cat credeam.
 azi-dimineata, dupa o noapte mai dificila
(Gh a fost bolnavior)
eu framantam paine si citeam din acatistul sf Gheorghe
iar copiii desenau linistiti.

11 comments:

  1. ce frumos coloreaza la noi nectarie face un cockteil din culori in o jum de ora de pictat. apoi toate culorile is negre :)

    ReplyDelete
  2. si la noi e la fel cu Elena, dar acum avem culori proaspat cumparate

    ReplyDelete
  3. da asa e cu imaginatia. sf nicodim aghioratul are un capitol despre in razboiul nevazut. ma bucur ca mi-ai readus aminte, incepusem deja sa fac scenarii legat de nastere.

    ReplyDelete
  4. si eu sunt experta in scenarii dramatice pe teme obstetricale :))

    ReplyDelete
  5. Cred că se poate merge mai departe și spune că la baza nefacerii de copii stă tot acest lucru despre care vorbești: cum o să cersc eu copiii? dacă rămân fără bani? dacă n-am cu ce să-i cresc? mai bine nu mai fac! Plus alte lucruri lăsate de Dumnezeu pe care oamenii nu și le asumă din cauza aceluiași ,,dacă". Iar treaba cu nervii din cauza nesomnului...am trait-o identic, plus că în timpul zilei, gândindu-ma că ,,azi-noapte nu m-am odihnit, deci sunt obosită, deci de-aia nu am vlagă în mine", ma enervam.

    ReplyDelete
  6. Sigur. Eu am dat exemplul care ma chinuie pe mine, dar se poate introduce in ecuatie orice gand bau-bau :))

    ReplyDelete
  7. Eu sunt asa de speriata de ceea ce patesc atunci cand nu dorm, incat uneori nu reusesc sa adorm. Mi se intampla de multe ori, ca stand linistita, in timpul zile, sa ma apuce somnul, dar sa nu pot dormi atunci din cauza ca nu e nimeni sa stea cu copiii, iar cand e parintele meu acasa si imi spune sa dorm ca sta el cu ei si il tine si pe cel mic macar o ora chiar de se trezeste, sa nu reusesc sub nicio forma sa adorm. Ma chinuie gandul ca trebuie sa adorm neaparat ca sa mai fur putina odihna, incat nu reusesc sa adorm.

    ReplyDelete
  8. Am patit si eu asta de multe ori.
    De curand am descoperit ca ma ajuta sa-mi pun o perna pe cap. Pare stupid, dar asta e un truc care ma ajuta in cele mai urate insomnii.

    ReplyDelete
  9. si pe mine oboseala ma darama si vin tot felul de ganduri negative. Caut tot felul de trucuri sa ma linistesc - imi dau seama ca alta data ma ajuta cititul Bibliei.

    ReplyDelete
  10. Mai nou, daca ma trezeste cea mica in timpul noptii si nu mai pot adormi, ma ajuta sa stau linistita si sa ma rog cat mai cald, in gand, pana adorm din nou.

    ReplyDelete
  11. Cred că e şi vârsta. Eu obişnuiam mereu să învăţ pentru sesiuni noaptea dar de vreo 2-3 ani zac efectiv dacă nu dorm o noapte întreagă. Şi am un singur copil. În plus, şi mie mi se întâmplă ca dacă permit vreunui gând să mă preocupe noaptea, apoi le exagerez astfel încât nici nu mai dorm deloc dar mă minunez dimineaţa cam cât de mult am exagerat. Ajung ca ceva care mă obsedează noaptea de nu mă pot odihni, să mi se pară floare la ureche dimineaţa.

    ReplyDelete