Mi se spune adesea ca sunt o mama eroina, o femeie curajoasa. Ma simt prost, findca de fapt sunt o persoana foarte fricoasa. Toata taria si curajul meu vin din nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu si sporesc odata cu trecerea timpului, pe masura ce sunt martora atator lucrari minunate ale Lui in viata mea.
Dupa mine mame eroine sunt femeile cu multiple cezariene, fiindca se expun la riscuri mult mai mari. Nasteri naturale multiple s-au vazut de cand e lumea. Taria de caracter se vede mai ales atunci cand treci peste limita firescului si te pui in primejdie pentru a pazi porunca Domnului cu orice pret. Desi se poate muri si la o nastere naturala, mi se pare gresit sa pornesti de la premisa asta daca nu ai complicatii in antecedente. E ca si cum ai preconiza la fiecare plecare cu masina din parcare ca poti muri in accident. Suna stupid, nu?
Am cunoscut de curand o doamna care asteapta sa nasca al saptelea copil. Toate celelalte nasteri au fost cezariene. Am rugat-o sa scrie cateva cuvinte pentru surorile aflate in situatii similare, dar a refuzat cu smerenia caracteristica omului care intelege ca toate le putem intru Hristos Care ne intareste. Pentru multe mame, simplul fapt ca ea exista si a ales Viata e incurajator :)
O inteleg. Si eu am refuzat invitatii la interviu despre familie, fiindca simteam ca nu-mi place sa fiu privita ca model si sa concep discursuri moralizatoare (mai ales ghidate de intrebarile altora) pe teme unde inca nu ma pot considera inca invingatoare. Suntem inca in razboi duhovnicesc, inca in urcus. Avem si noi caderi si ridicari si nu stim cum va fi maine (cel caruia i separe ca sta sa ia sema sa nu cada).
Pe blog e altceva. Nu e gandit ca o predica, ci mai degraba ca o usa deschisa catre universul nostru, prezentat cu sinceritate, cu atata cat sa nu fie distructiv pentru aproapele. Nu e ceva silit, prestabilit, scris la norma din obligatie. Asa ma gandeam ca si-ar putea concepe si prietena mea mesajul, de la suflet la suflet, despre problema delicata a conceptiei atunci cand trupul nu prea te mai ajuta.
Ma gandesc cat de grea e crucea ridicata de aceste femei. Cum te simti cand esti anuntata prima oara ca vei face cezariana, avand in vedere perspectiva crestina asupra vietii de familie? In ce masura iti vine sa incerci in Romania VBAC? Ce modificari sufera relatia conjugala in urma acestui eveniment? E o problema spinoasa...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Am 2 VBAC pana acum. Adesea ma incearca sentimentul fricii de a afla ca sunt din nou insarcinata. Am o presimtire aducatoare de stari contrare, de la tristete profunda la bucurie de nedescris, ca zilele mele pamantesti se vor sfarsi incununate cu o astfel de nastere. Si numai in acele momente inteleg cu adevarat ce inseamna cuvintele Sf Siluan Athonitul : "Tine-ti mintea..."
ReplyDeleteAm si eu o prietena din liceu cu 4 vbac, dar nu in Ro.
ReplyDeleteva multumesc pentru articol... nu stiu sa explic cum sau de ce, dar m-a intarit un pic intr-un moment dificil pentru mine, ca femeie, ca sotie si ca viitoare mama... saptamanile acestea am aflat ca sunt mari sanse ca bebelusul din burtica (primul pentru noi) nu este in prezentare craniana si medicul nu crede ca se va intoarce, rezultand indicatia de cezariana.... desi nu e sigur si noi am ales sa asteptam sa alegem cezariana pana in ultimul moment, a fost o veste groaznica pentru mine, pentru ca ne imaginam, ne doream si ne rugam pentru o nastere naturala... dar luam acum lucrurile asa cum sunt si in ciuda zbuciumului nostru intoarior personal, daca asa e voia lui Dumnezeu, sigur El stie mai bine decat noi cum trebuie sa se intample totul
ReplyDeleteexista si calea infranarii in casatorie...nu cred ca lucrurile trebuie duse la extrem. cred ca la un moment dat sotii pot alege aceasta cale...
ReplyDeleteDaca puteau sa o aleaga sigur o faceau pana acum. Iata cat este de greu pentru unii oameni acest mod de viata.
ReplyDeleteDe pe margine pare simplu.
Eu am avut 4 sarcini in 5 ani si jumatate de casatorie. Prima, in ciuda opozitiei mele s-a terminat cu o cezariana dupa 12h de travaliu(n-am avut dilatatie, fetita avea cordon fff. scurt infasurat in esarfa de mana si picior si dupa ce au scos-o, de la travaliul hiperton si tot stresul a facut hematemeza). Pe al 2lea l-am pierdut la 5 saptamani. A treia s-a nascut cu cine era de garda(dr. meu era plecat) asa ca n-am avut ce negocia si a fost cezariana. acum sunt din nou insarcinata si am luat un perdaf zdravan de la ginecolog pt. inconstienta de a ma supune la o a3 a cezariana si pt. ca, desi sunt medic, "nu stiu" sa ma protejez.
ReplyDeleteSi intradevar, nu cred ca infranarea e pt. toata lumea si la orice varsta. Cine poate, poate, cine nu... se roaga si face dupa puteri.
Silvia
eu inca sunt pe margine...urmeaza sa nasc bebe 4 in oct ...am zis doar ca trebuie avut in vedere ca mai exista o cale prin care nu se incalca voia Domnului...sigur fiecare alege in familie impreuna cu ascultarea de duhovnic. si eu am o prietena care urmeaza sa nasca prin ceza bebe nr 7 o admir si o respect. am vb in general nu am particularizat. acum depinde sunt femei la care dupa 5 ceza medicul a zis ca uterul e ok si sunt si cazuri in care dupa 3 ceza acelasi medic a zis gata...stop.
ReplyDeleteeu nu cred ca voia Domnului este sa moara mama nascand copii.
Deleteplus de asta nici nu prea vad cum poti face toti copii fara calcule si paza daca se incepe cu o cezariana....nu e deloc simplu sa fii crestin constat asta uneori...nu fara durere...
ReplyDeleteexista in biserica si familii relativ tinere care dupa un anumit nr de copii au ales calea infranarii. ambele le consider f grele dar pe mine acest liber arbitru dat de Dumnezeu si in aceasta priblema spinoasa m-a bucurat.
ReplyDeletemie mi s-ar fi parut fatalist sa avem o singura optiune acest liber arbitru ma bucura chiar daca ambele cai sunt fff grele. calea copiilor inseamna toti copii fara calcule fara paza fara calendare cati crestini o duc oare corect si cu sinceritate pana la capat?
ReplyDeleteSunt intru totul de acord cu tine. Exista aceasta alternativa care e ok. Se pare insa pentru unele cupluri nu merge.
ReplyDeleteda exact silvia si varsta este imp si intelegerea sotilor....dar se poate important e sa ramanem cu Hristos. nu se poate crestinism fara nevointa. totusi nu prea auzi de mai mult de 5 cezariene nici in fam de crestini si nici des de femei ce mor la nastere sau in timpul semn ca oamenii se opresc la un mom dat..
ReplyDeletesi stiu pe cineva cu 2 vbac in romania din care ultima nastere singura acasa fara medic
ReplyDeletesi eu am 2 cezariene,prima facuta pentru a ne salva (pe mine si pe copil), a doua, ca deja era taiat uterul. A treia nastere a fost una naturala, ca m-a ajutat Domnul mult sa fie asa, insa a fost cu probleme si asta (s-a rupt colul la nasterea naturala), deci si asta e grav. Au trecut 10 luni de la ultima nastere, insa gandul unei alte sarcini ma inspaimanta, de fapt sunt incercata de fel si fel de ganduri, de bucurie dar si de frica. Stiu ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce, dar tot mi-e greu, iar aici se vede cat de putin intarita duhovniceste sunt. Am intalnit si eu persoane care la a treia cezariana uterul deja era fisurat, deci o alta sarcina ar fi catastrofala probabil.
ReplyDeleteDa, infranarea e calea cea buna, insa uneori nu se poate, si atunci cum sa faci? cum sa procedezi?
Nadejdea este singurul gand care imi vine acum si mereu in minte!
Dupa parerea mea cele doua cai difera in sensul ca greutatea cezarienelor multiple nu-l prea afecteaza pe barbat, iar infranarea e mult mai usor de tinut de catre femeie (mai ales ca e in joc viata ei).
ReplyDeleteSotul are porunca sa-si iubeasca femeia ca pe insusi trupul sau. Ma intreb: daca el ar fi cel care-si risca viata nu cumva ar apela mai lesne la infranare? Cred ca totul se rezuma la o confruntare a egoismului celor doi soti. Duce crucea cel care e mai puternic duhovniceste si-i rabda slabiciunea celuilalt. Toata stima pentru femeile cu multe cezariene. Nu simt la fel si pentru sotii dumnealor, mai ales ca am in situatia asta prietene care nu gasesc intelegere la soti.
Nu cred ca trebuie aratati cu degetul nici sotii, nici sotiile. Infranarea e usor de dus teoretic, in practica e greu, mai ales ca trebuie sa ne infranam nu numai trupeste, ci accentul cade si pe partea de traire, simtire. Nu numai sotul simte povara infranarii - si ca femeie poti sa stii ca apropierea trupeasca poate duce la o sarcina pe care trupul tau nu o poate duce, si in acelasi timp sa vrei sa te apropii de sotul tau, ce facem atunci? e usor sa spui ca teoretic pentru ca nu poti sa duci o noua sarcina, nu te mai apropii trupeste de sot si gata, dar practic e greu. ce faci daca se intampla asta cand nu esti inca destuld e induhovnicita incat sa iti fie usor sa te infranezi trupeste dar si sufleteste? faptul ca suntem femei nu ne da un atu care sa ne faca "sfinte" inainte barbatilor nostri, si noi avem lupte si ei au lupte. stiu ca se rva raspunde ca tinta este mantuirea si ca nu ar trebui sa ne impiedicam in apropierea trupeasca, dar din pacate in viata de familie uneori fara voia noastra ajungem sa ne impiedicam si in asta pe calea mantuirii
DeleteNimic nu se intampla fara stirea lui Dumnezeu. Nu e cazul sa judecam. Sotul la care nu gasesti intelegere e ingaduit de El, si cu rugaciune situatia se poate schimba. In orice caz, nu trebuie capitulat in lupta cu pacatul, ci mers pana la sange, caci Hristos ne sta alaturi.
Deletedaca sotul nu e in biserica este o mare problema daca insa sotul este in biserica lucrurile ar trebui sa fie mai simple si sa dea si ei dovada de barbatie...pana la urma au porunca ss iubeasca sotia cum a iubit Hristos Biserica asta insemnand multa jertfa....de.multr ori insa vad ceruta aceasta jertfa invers...adica femeii
ReplyDeleteluptam cu ce vrem si nu se mai poate :) mai faci un acatist mai o rugaciune..imp e cat de hotarati sunt cei doi soti. ca si crestin lupta cu propria voie e continua....sigur ca vrei dar lupti cu tine ...cu ajutor de la Maicuta Domnului se poate....singuri nimic nu putem.
ReplyDeleteAm nascut si eu primul copil cu cezariana si urmatorii 2 pe cale vaginala, aici, in Romania. M-a ajutat Sf. Nectarie si pentru mine a insemnat foarte mult acest lucru. Cred ca nu trebuie sa-si piarda speranta femeile care vor VBAC, pentru ca se poate.
ReplyDeleteEu cunosc multe familii care, cu binecuvantarea duhovnicului, adopta metoda calendarului si eu nu cred ca sunt de condamnat. Am absolut toata admiratia pentru tine, Ecaterina, precum si pentru alte femei care se lasa cu totul in mana lui Dumnezeu, dar pentru cei care sunt mai slabi cred ca e o solutie...
Diana
Si eu am nascut cu ceza si dupa aceea de doua ori normal .
ReplyDeleteCu mintea de acum consider ca am fost inconstienta ca am insistat atat de mult si am expus copiii unor riscuri maxime si sigur principalii vinovati la vremea aia au fost cei ce m-au "inspaimantat" prin conferinte, carti, predici cu privire la greutatea vietii de familie si a alegerilor atunci cand mama este in postura de a nu mai puutea medical duce o sarcina. De fapt, doar unul Dumnezeu este cel ce stie cu adevarat asta si cu credinta solutii se gasesc intotdeauna intr-o familie crestina fara a intinde coarda aiurea.
sper ca fetele mele sa nu aiba vreodata parte de asemenea devieri extreme in sfatuire si sa -si asume ceea ce le da viata si limitarile propriului corp pentru ca si ele pentru un rost exista.
Este foarte important la inceputurile casniciei pe cine asculti, mai ales daca este o familie asa cum am fost noi efectiv nestiutori si foarte, foarte tineri.
Nu ar trebui sfatuitorii sa intre si sa contrazica indicatiile medicilor doar sperand ca se va face o minune si totul va merge bine.
care ar fi aceste solutii MariaM ca eu nu le prea vad...:)
ReplyDeleteΒineinteles ca nu le vezi. Am inteles ca ai nasteri normale deci nu esti in situatie de risc maxim.
DeleteAtunci cand este cu adevarat nevoie, ajuta Dumnezeu si se vad.
da dar dupa aceasta nastere vrem sa mergem pe calea infranarii ptr ca conform parintelui nostru altceva nu e voie....
ReplyDeleteNu are legatura cu ceea ce am spus eu despre VBAC. De multe ori lucrurile merg mai bine la o cezariana controlata daca doar asta este solutia oferita de medic decat la o nastere pentru care iti asumi pe semnatura riscurile in ciuda celor pe mana carora singura te-ai dat teoretic macar doar din frica de ce vei face dupa.
DeleteLa voi este cu totul alta situatie. Hotararea va apartine in totalitate
Dupa o nastere cezariana, am 2 vbac-uri :) Cu mila Domnului, nadejde deplina, informatii multe si o maternitate care sustine vbac, se poate.
ReplyDeleteAndreea