Ma uimeste prin sinceritatea ei dezarmanta si printr-un extraordinar talent la a-si exprima nevoile emotionale. Nu o deranjeaza sa-mi spuna explicit ce asteapta de la mine pentru a se simti iubita. E afectuoasa cu toti copii de pe strada, e posesiva cu partenerii de joaca si sufera cand nu i se raspunde cu delicatete la gesturile ei. E foarte geloasa, nu atat pe Gheorghita cat pe Grigo. Din cauza asta, de cate ori sunt mai tandra cu el, are nevoie sa se reasigure de dragostea mea si ma intreba "Mami, pe mine ma mai iubesti?". Ma invata ca un copil are nevoie de mult mai multa atentie si contact fizic decat credeam eu pana acum.
Are un fel minunat de a disocia ceea ce face ea in neregula de cearta sau pedeapsa pentru acel lucru incat am inteles de ce unii oameni militeaza atat de fervent pentru abolirea oricaror metode de "disciplinare" a copiilor. E absolut contrariata de asprimea mea: "Ai tipat la mine?" "M-am suparat pe tine ca mi-ai vorbit urat." "Daca ma tragi de par, ma doare." si nu face legatura cu boroboatele pe care le face. De-asta am si renuntat total la stilul asta. Niciunul din ceilalti copii nu dadea semne ca nu pricepea pentru ce este certat. Saptamana trecuta ne luptam prin parc: Elena voia sa se dezbrace sa faca plaja si eu nu si nu :)
Se pare ca pana la ea am avut parte de niste copii maturizati precoce. Mai ales in cazul fetelor nu prea a fost nevoie sa ma repet cu mustrarile. Elena e altfel. Are nevoie de mai multa supraveghere si nu trebuie certata deloc fiindca e prea sensibila si zburdalnica si uita repede interdictiile. Ea ma invata ca mustrarile sunt doar pentru cine le intelege ca sunt facute cu dragoste.
No comments:
Post a Comment