Toamna trecuta am descoperit pe bratul lui G. o pata minuscula de culoare rosiatica. Am remarcat ca nu e o intepatura, fiindca persista de cateva saptamani. A evoluat destul de lent: la inceput pielea de deasupra s-a inasprit, apoi pata s-a extins si a devenit proeminenta, ca o micuta conopida.
Tot observand-o am vazut ca avea perioade in care isi schimba culoarea: devenea mai putin "activa"si capata o nuanta maroniu-deschis. Am legat transformarile acestea de culoare de posturile mari, cand copilul manca aproape ceea ce mancam si noi cu exceptia galbenusului de ou (si, sporadic, telemea).
Am mers la consultatie la dermatologie unde medicul si-a dat cu parerea ca e un xantogranulom juvenil (deloc imbucurator sa aflu ca bubita era o manifestare cutanata a unei boli in care se pot dezvolta tumori cu alte localizari: ochi, oase, organe interne). Diagnosticul de certitudine ar fi fost pe biopsie si exam. microscopic, dar nu l-am mai chinuit pe baiat. Oricum, simplul fapt ca formatiunea isi marea volumul ma ingrijora.
Am plecat in Grecia cu gandul sa ma plang la sf. Grigorie Palama, sa-i spun durerea mea atunci cand voi ajunge cu copilul la racla sfintelor sale moaste. Pare de necrezut, dar cand tocmai cand am fost in pelerinaj la bisericile din Tesalonic am uitat cu desavarsire de problema asta, fiindca eram atat de obosita incat simteam ca nu particip la realitate, ci parea ca privesc lucrurile dintr-un balon. Prin urmare si-asa deci am trecut ca gasca prin apa prin ziua aceea pe care o doream salvatoare pentru mine.
Acasa insa am observat cu mirare si bucurie ca pe manuta lui G situatia se schimbase mult in bine. Probabil si cura heliomarina a avut contributia ei, dar cred totusi ca, fiind un copilas curat, a primit in dar aceasta vindecare. Am asteptat putin sa vad daca nu e o modificare pasagera... Acum in locul respectiv a ramas o mica pata galbuie care probabil va disparea cu timpul.
Tot observand-o am vazut ca avea perioade in care isi schimba culoarea: devenea mai putin "activa"si capata o nuanta maroniu-deschis. Am legat transformarile acestea de culoare de posturile mari, cand copilul manca aproape ceea ce mancam si noi cu exceptia galbenusului de ou (si, sporadic, telemea).
Am mers la consultatie la dermatologie unde medicul si-a dat cu parerea ca e un xantogranulom juvenil (deloc imbucurator sa aflu ca bubita era o manifestare cutanata a unei boli in care se pot dezvolta tumori cu alte localizari: ochi, oase, organe interne). Diagnosticul de certitudine ar fi fost pe biopsie si exam. microscopic, dar nu l-am mai chinuit pe baiat. Oricum, simplul fapt ca formatiunea isi marea volumul ma ingrijora.
Am plecat in Grecia cu gandul sa ma plang la sf. Grigorie Palama, sa-i spun durerea mea atunci cand voi ajunge cu copilul la racla sfintelor sale moaste. Pare de necrezut, dar cand tocmai cand am fost in pelerinaj la bisericile din Tesalonic am uitat cu desavarsire de problema asta, fiindca eram atat de obosita incat simteam ca nu particip la realitate, ci parea ca privesc lucrurile dintr-un balon. Prin urmare si-asa deci am trecut ca gasca prin apa prin ziua aceea pe care o doream salvatoare pentru mine.
Acasa insa am observat cu mirare si bucurie ca pe manuta lui G situatia se schimbase mult in bine. Probabil si cura heliomarina a avut contributia ei, dar cred totusi ca, fiind un copilas curat, a primit in dar aceasta vindecare. Am asteptat putin sa vad daca nu e o modificare pasagera... Acum in locul respectiv a ramas o mica pata galbuie care probabil va disparea cu timpul.
"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său." Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
ReplyDelete