Sunday, September 21, 2014

Sub apa?

Daca maine s-ar oferi cineva sa ma sponsorizeze pentru o nastere sub apa, as refuza fara sa stau pe ganduri. Nu pentru ca as contesta avantajele acestei abordari a travaliului si nici fiindca m-as teme de accidente sau complicatii ale metodei. Complicatii neasteptate pot aparea la orice tip de nastere. Copii perfect sanatosi nascuti in bazine cu apa stiu ca sunt o multime.

Bariera peste care nu pot sa trec este gandul ca pruncul meu vine pe lume cu capsorul intr-o cantitate relativ mica de apa in care stau si eu si sotul cu picioarele si anusurile scufundate de cateva ore (eu nu m-as baga cu fata in cada din baie dupa ce am stat o ora in ea, chiar daca in prealabil mi-as fi facut zece dusuri). Unde mai pui ca la unele nasteri se mai elibereaza si cate-un mic bol fecal in apropierea expulziei, ceea ce ma ingretoseaza si mai tare.

Aerul imi pare un mediu mult mai prietenos si ma simt mult mai linistita sa nasc cum au nascut  de sute de ani pe pamantul asta mamele, cate 10-15 copii, nu unul (fara sa alerge la balta cand simteau ca le-a venit sorocul :)


8 comments:

  1. haha, chestia cu balta m-a dat gata :))

    ReplyDelete
  2. Draguta postarea , m-a facut sa rad . :) Si chiar asa sa vina copilasul pe lume in apa aia ...Am vazut intr-un film artistic, cum nastea o tanti intr-o cadita si a stat acolo vreo cateva ore si-i invita pe toti ai casei sa intre si ei in cadita , destul de scarbos ...dar mai demult, intr-un documentar rusesc, am vazut nastere in apa marii si nu pot sa zic ca mi-a displacut .

    ReplyDelete
  3. Buna Ecaterina,

    Ti-am descoperit blogul ( nu intamplator, spun eu) cand am reintrat dupa aproape 1 an pe blogul Ilincai de la Crisalida de la care cumparasem un wrap :). L-am descoperit in momentul in care aveam mare nevoie sa aflu si alte pareri despre alaptare care sa imi confirme ceea ce eu simt si gandesc in privinta aceasta - primul articol pe care l-am citit a fost despre Icoana Maicii Domnului care alapteaza. Si am gasit nu doar ceea ce cautam in privinta aceasta ci muuult mai mult! Iti multumesc ca iti faci timp si povestesti despre gandurile tale. Ma intaresc citindu-le si ma ajuta sa ma concentrez pe ceea ce nu faceam pana acum: nadejdea in ajutorul Domnului si rabdarea ca poate vom reusi si noi sa fim o familie crestina bineplacuta lui Dumnezeu ( sunt casatorita din 2006 si am doi baieti - Antoniu de 3 ani si jum si Ioachim de 1 an).
    Voiam iti trimit link-ul cu un articol scris de o mama care are tot 7 copilasi.
    http://www.pemptousia.ro/2014/09/casnicia-este-mila-lui-dumnezeu/
    Dna Cristina Balan este medicul pediatru al pustilor mei, un medic care atunci cand a venit la prima vizita a lui Ioachim la noi acasa m-a facut sa plang pur si simplu de emotie prin cuvintele ei despre relatia mama-copil in care se gasea si cuvantul Dumnezeu, cu multe citate din Sf. Ioan Gura de Aur.
    As indrazni sa iti cer unele sfaturi si de aceea te rog sa imi dai adresa ta de mail.
    Cu mult drag, Adriana Vlad.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Observatii personale:
      Nu as spune ca cineva care pleaca la drum cu gandul de a face voia lui Dumnezeu este o gasca, parerea de sine poate e cauza faptului ca doamna se persifleaza asa.
      Nu gasesc potrivita expresia "eu sunt straina de biserica" nici macar in contextul smereniei crestine.
      :) si la mine tot la al patrulea copil s-a produs o schimbare.
      Articolul emana multa sinceritate.
      Ups! era de prevazut ca la o plecare de acasa cu copii necunoscuti apar ispite (apa nu e numai uda, te poti si ineca in apa...)
      Poti totusi sa rogi tatal sa te ajute si sa-l ajuti sa vada ceea ce nu este obisnuit sa vada, in loc sa-l certi ca sta degeaba... sau angajezi pe cineva (ori apelezi la vreun bunic) sa te suplineasca la treburile zilnice atunci cand esti plecata la serviciu.
      Nu se roaga cu rugaciuni citite, dar in esenta se roaga mai mult ca atunci, in primii ani.
      Frumos scris.

      Delete
  4. Eu am pornit, la sfatul domnului Virgiliu Gheorghe, spre o maternitate privata pentru NVDC subacvatica, dar nu a fost asa cum ma asteptam, nici prima si nici a doua oara... Au fost „pe uscat” (nici acum nu am inteles exact de ce nu m-au lasat sa intru in bazinul cu apa, desi imi doream sa evit epiziotomia), dar au fost nasteri naturale si bucuria a fost deplina de fiecare data.

    ReplyDelete
  5. Domnul Virgiliu Gheorghe probabil are mai putine greturi decat mine vis-a-vis de apa din cada :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si sigur stie despre ce e vorba daca da si sfaturi:)

      Delete
  6. In cazul meu chiar stia despre ce e vorba, era singurul loc din tara unde am gasit un doctor care sa-mi spuna, la vremea aceea, ca se incumeta...

    ReplyDelete