Saturday, June 7, 2014

Spinoase...

Printre malformatiile ortodoxiei care ma agaseaza este atentia excesiva acordata detaliilor de forma lipsita de fond. Fiindca tot e vara, una dintre aberatiile de sezon este preocuparea unora pentru pilzotatile aproapelui. Dupa mintea mea (nu pretind ca am perfecta dreptate) nici macar duhovnicul nu are voie sa te constranga in vreun fel sa nu te (sau sa te) epilezi. Daca trebuie sa se ocupe de duh, atunci sa lucreze asupra duhului, si cele ale trupului vor veni de la sine, altminteri nu cred ca-l priveste cat par are penitentul sub brat.

Exceptand cazurile in care patima desfranarii este intr-atat de cumplita incat omul isi expune corpul in mod necuviincios, faptul ca o femeie se epileaza nu este decat o consecinta a unei perceptii particulare despre igiena si bun simt, sau, in cel mai rau caz, o manifestare a faptului ca ii este greu sa nesocoteasca intru totul parerea oamenilor despre ea (fiindca intr-adevar, in societatea noastra niste picioare paroase expuse chiar si 15 cm la o femeie genereaza un soi de reactie de respingere si o asociere, nefondata ce-i drept, cu mizeria).

Daca simti ca poti sa nu te epilezi si in acelasi timp sa nu dispretuiesti pe cele care o fac si nici sa dusmanesti pe cei care te desconsidera pe motivul acesta, ci sa privesti cu dragoste si intelegere pe toti, esti pe calea cea buna. Daca nu, ai grija ca slava desarta nu dispare daca-ti creste par pe picioare sau la axila. S-ar putea sa pierzi o batalie duhovniceasca mai importanta concentrandu-te sa atragi atentia altor femei pe tema asta.

17 comments:

  1. Felicitări pentru acest articol extrem de interesant şi minunat! Doamna Ecaterina, aş dori să vă întreb ceva. Cum pot lua legătura cu dumneavoastră? Aştept să-mi răspundeţi vă rog.
    Cu respect, Georgiana

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi trimiti un comentariu cu mailul tau, pe care n-o sa-l expun, bineinteles.

      Delete
    2. Ti-am trimis un mail, nu stiu daca ai primit ceva...

      Delete
  2. Absolut adevarat! Ecaterina, foarte bine surprins. De foarte multe ori suntel scrupulosi in nimicuri si nepasatori fata de lucrurile cu adevarat importante! Iar lista cu nimicuri e imensa...

    ReplyDelete
  3. Corect!

    Si ai uitat de mustati ...ca unele au si mustati (dereglari hormonale, poluare, alimente cu E-uri etc.)

    Cum iti tai unghiile asa trebuie sa scapi si de parul de prisos.

    Eu cred ca femeia trebuie sa se straduiasca sa arate a femeie .

    ReplyDelete
  4. Eu ma gandeam c-am uitat sa zic de teoria penibila conform careia prin aceste procedee il jignim pe Dumnezeu ca nu a facut o zidire destul de frumoasa. Cred ca extrem de putine femei se epileaza cu resentimente fata de Creator si nici prin gand nu le trece sa huleasca la modul asta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ecaterina ,

      Dumnezeu a facut zidire minunata , dar noi cu modul nostru de a vietui pe pamant ( si nu ma refer doar la noi, ci la omenire, din toate timpurile ) am distrus si distrugem tot inclusiv propria infatisare.

      Delete
  5. http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ambitia-firului-141229.html

    Eu le judecam aspru pe femeile (de toate varstele- pe vremea cand locuiam in Maramuresul istoric, unde toate vin la Biserica in fusta si batic (mai mult sau mai putin) traditionale, cu dres plasa sau cat mai dantelat in modele si cu parul natural sub el- pana am citit articolul mentionat mai sus...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Faptul ca lasam sau nu firul nu ne face mai virtuosi. Am citit la pr Paisie ca la bolnitele din sf munte calugarii batrani si neputinciosi sunt tunsi si rasi, parintele numind aceasta "tunderea intru smerenie". iata deci ca motivul pentru care indepartam parul e cel mai important. In lume o operatie de exemplu, arunca in aer toate argumentele despre minunatia firului de par. In fond corpul uman, desi e creatia lui Dumnezeu, nu e menit sa fie lasat neingrijit si neajustat (unghii?). S-ar putea construi in mod stupid pe ideea din articol: pai daca tot e asa minunata creatia lui Dumnezeu, hai sa n-o acoperim cu carpe, rusinandu-ne de ea...motivatia indepartarii parului poate fi pacatoasa sau nu, gestul in sine nu are semnificatie spirituala.

      Delete
  6. Dupa cum observi, articolul e scris de un barbat...

    Nu-mi place modul in care incercam sa ne bagam unii in viata altora si sa dictam cam cum ar trebui sa se desfasoare lupta celuilalt cu patima (a mandriei / a desfranarii) si sa impunem strategii care sunt absolut formale daca nu e rezolvata cauza interioara.

    Ramanem la nivel de piele si nimic mai mult. Insusi faptul ca atragem atentia altora (mai mult sau mai putin delicat si argumentat) e un semn ca e ceva in neregula.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din articol

      o parte adevarata:
      "Datorita intunecarii mintii omului, ca urmare a unei vietuiri lipsite de har, multe neoranduieli au ajuns sa fie vazute ca fiind normale, iar multe lucruri firesti au ajuns sa fie vazute ca fiind anormale." Da, dar lasa omul sa-si vina incet incet intru cunostinta si nu forta lucrurile. Silindu-l nu faci decat sa-l chinuiesti, fiindca nu face din convingere ceea ce face, iar Dumnezeu iubeste pe cel ce jertfeste ceva de bunavoie.

      si una exagerata:
      "Duhul mandriei, insa, continua doar ceea ce a inceput duhul desfranarii. Omul a inceput sa-si indeparteze parul de pe trup in masura in care a ajuns robul desfranarii. Desi se pun in fata motive precum igiena si grija fata de trup, in spatele acestora se ascunde aproape intotdeauna satisfacerea unor pofte sexuale tot mai mari." Dati-mi voie sa nu fiu de acord!

      Delete
  7. Ce bine era daca citeam postarea asta cand aveam 18 ani. M-ar fi scutit o de gramada de sentimente negative de teama de iad, rusine ca nu reusesc sa ma ridic la standardele duhovnicesti supreme adica sa rabzi picioarele "asa cum le-a lasat Dumnezeu", de parca Dumnezeu ne da mult testosteron in organism si trebuie sa ne conformam ca asa ne-a creat Dumnezeu. Maturitatea vine atunci cand invatam lectia discernamantului. Macar sa invete altii din fricile adolescentei noastre, sa ne invatam fiicele sa dea importanta cuvenita adevaratelor lupte si provocari duhovnicesti.

    ReplyDelete
  8. Eu, cam la aceeasi varsta "m-am ridicat la standardele duhovnicesti supreme" (fiindca cele exterioare sunt intotdeauna mai usor de lucrat) si am cazut de acolo de nu m-am vazut, fiindca pe dinauntru nu eram deloc sporita (nu ca acum as fi, dar macar imi mai vad lungul nasului)

    ReplyDelete
  9. Pe mine m a ferit Dumnezeu de oameni ce pun asa problema . Chiar asemenea exagerari pe viu nu mi a fost dat sa aud pana acum cel putin.
    Ultimul paragraf e adevarat si cand e vorba de discutii cu fuste, par lung sau scurt, fardat , etc. De discutii de genul asta trebuie sa recunosc ca am avut parte atunci cand inca nu invatasem ca oamenii cu exagerari de genul asta oricum nu pot fi convinsi de nimic de catre alti oameni:)


    ReplyDelete
  10. Buna seara! As vrea sa va scriu in privat,dar nu reusesc sa vad o adresa de e-mail. Ma puteti ajuta,va rog? Multumesc!

    ReplyDelete
  11. trimte un coment cu mailul tau

    ReplyDelete
  12. eu cred ca fiecare sa faca dupa cum simte nevoia, si cu echilibru. Eu am impresia ca transpir mai mult cand sunt ne-epilata, si nu ma simt confortabil la serviciu.

    Problema religioasa apare cand facem asta dintr-o obsesie a frumusetii exterioare. Dar si aici, e semn de dezechilibru sufletesc.

    Ce ma bucura pe mine e inventia epilarii definitive: e o economie de timp si de bani pe restul vietii.

    ReplyDelete