...a trebuit sa fac voia fetelor:
- una si-a ales niste pantofi care nu-i erau prea comozi, dar care-i aratau bine pe picior si am fost de acord, fiindca am vrut sa-i iau ceva cu care sa se simta bine si cum omul nu e numai picior, aceasta stare de bine general e data in cazul ei de criteriul estetic
- am ales niste hainute dragute: eu in ideea de a iesi cu ele in vizita, la o plimbare cu bunicii, iar ea cu gandul sa le poarte la joaca. Inteleg ca ocaziile in care vreau eu sa fie draguta nu sunt aceleasi cu cele in care ea vrea sa arate bine. Pur si simplu copiii au alta ierarhie si, fiind vorba de hainele lor, ii las sa stabileasca felul in care le aleg
- pentru generatia mai in varsta lucrurile astea par culmea permisivitatii
Cred ca simte mai mult nevoia de recunoastere atunci cand este cu prietenii, cu cei de varsta ei , decat atunci cand va plimbati in parc sau mergeti la bunici.. Oare noi, adultii, simtim nevoia de apreciere (si) din partea bunicilor, a celor care simtim ca asteapta ceva de la noi, sau ca ne critica... ? de vrem atunci sa imbracam copiii cel mai bine :) - asa sunt si eu.
ReplyDeleteCred ca mai demult oamenii erau mai stricti cu hainele pentru ca le procurau mai greu, le intretineau mai greu... erau totusi alte vremuri, cu avantajele si dezavantajele lor.
Cred si eu ca pt. cei mai in varsta este culmea permisivitatii, eu judecam ceva mai aspru pana cand mi-a zis soacra mea intr-o zi ca haine de care eu le dau sa se joace in curte la tara (deci cele mai rele pe care le-am dus de acasa si le-am lasat acolo pt. curte) ea le pastra pentru Biserica, si ca ei nimeni nu i-a dat nici o pereche de strampeni pt copii, iar eu cand ma gandesc cate haine am primit...
Mi se pare o mare prostie să spui:„El de ce să aibă? Eu nu aveam așa ceve! Nu știu în ce să se mai îmbrace: au prea multe haine!”
ReplyDeleteEi, și? Sunt alte vremuri! Nu mai suntem acum 50 de ani, când aveai 3 bluze, 2 fuste/perechi de pantaloni! Există posibilități.
Se mai aude din când în când:
„Eu nu mâncam atâtea bunâtâți!”
„Taică-meu nici nu m-a întrebat dacă vreau să merg undeva, deși eram în clasa a noua! Aveam o pereche amărâtă de pantaloni în care făceam sportul:erau lălâi și vai de capul lor...”
De multe ori am avut surpriza ca mama să-i cumpere o haină care era superbă în ochii ei, dar oribilă înai mei, și tot ea se supăra că nu o port și că nu îmi place... Dar ca să recunosc, tot mama mă înțelege mai mult și îmi dă mai multa libertate în domeniul îmbrăcămintei (în limitele decenței), pe când tata spune (mai în glumă, mai în serios):„Cârpe! Ia! prea face mofturi! Tu o bagi în seamă?” Dar fac eu cum fac și tot cum îmi place mie mă îmbrac!
Mamele vor sa se impuna in domeniul vestimentar fiindca simt ca felul in care se imbraca odraslele lor le reprezinta doar pe ele (pe mame).
ReplyDeleteDe asta nici eu n-as acorda libertate totala cuiva care se imbraca din banii mei. Sunt drastica le capitolul indecenta, fiindca mi se pare ca traim o epoca a sexualizarii premature, inca din copilarie.
Eu niciodata nu le-am spus cu ce sa se imbrace nici nu aleg niciodata nimic de pe raft pentru ele. De pe la 6 ani aproximativ doar daca ma striga si ma intreaba ce cred cand probeaza in cabina de proba sau acasa dupa ce le cumpara imi spun parerea, altfel, fiecare cumpara ce vrea , alege ce vrea din ceea ce primim restul dau mai departe. Doar o regula am in casa: nu tinem in sertare lucruri pe care nu le purtam. Astea le scot si le dau indiferent de proteste. In rest, nu intervin nici daca mi se pare ceva indecent de exemplu. Nici daca mi se pare "de joaca" si ele le poarta la biserica sau invers.
ReplyDeleteEu nu-mi asum sminteala pe care ar face-o cu haine indecente. De ce sa investesc in pricina de cadere pentru oameni mai slabi in fata ispitei desfranarii?
ReplyDeleteBa eu intervin. Pai intr-o zi voia sa mearga la Biserica cu niste pantaloni rupti in genunchi, in slapi si intr-o bluza murdara. Pana la o varsta trebuie putin ghidati in ce se face si ce nu se face...
ReplyDeleteEu sunt mai demodata, consider ca parintii trebuie sa aiba autoritate in fata copiilor si in privinta hainelor. Nu exclusiva, echilibrul e bun in toate, nu le-am dat cu forta haine pe care nu le suporta, dar ei sunt mici si prefer sa isi consume energia pt joaca si alte activitati decat pt. a se stresa ce haine sa isi aleaga de pe raft (din magazin, mai ales). Asta in momentul de fata, in care toti copiii mei sunt sub 8 ani, mai tarziu, vedem cum va fi. Nu stiu, poate e o tactica pedagogica prea subtila pt. mine asta a permisivitatii in privinta hainelor, mancarii, programul de calculator etc la varsta lor, dar eu asa simt.
ReplyDeleteProgramul la calculator este altceva. Nu se poate "educa" sa zic asa decat mai tarziu (sa zicem 14-15 ani) Dar cu hainele dupa 6-8 ani deja ei stiu foarte bine ce vor .Ai mei de exemplu nu ar purta pantaloni rupti in nici o ocazie. Nu si-au ales niciodata asa ceva.Nici fetele nici baietii mei. Niciodata nu le-am vazut imbracate pe fete sa zicem cat sa "sminteasca" desi nu intevin in ceea ce poarta .Nu cred ca e in regula la 11-13 ani sa intervina mama in vestimentatia unei fete indiferent cat de mult conteaza ce spun altii. Sincer, e mult mai bine sa invete sa se regleze singura inca de acasa decat sa se simta "libera" abia cand "scapa" de parinti. Nu cred ca un copil crescut in biserica si cu parinti decenti va sari calul vreodata in privinta asta.
ReplyDeleteIntervin la lucrurile ce pot lasa "rani" adanci de exemplu: nu se merge in tabere mixte, nu se intarzie in noapte afara, Nu pleaca niciodata undeva fara ca eu sa stiu cu cine este , etc. Hainele sunt un nimic chiar , sincer. E un efort inutil din punctul meu de vedere.`Oricum, multi preoti cu experienta ne-au spus ca fetele nu se pierd usor daca sunt crescute in biserica, baietii pot face surprize :)
Mie mi se pare de ordinul fantasticului sincer sa ii spun ce pantofi sa ia. Dupa ce ca sunt o caruta de bani, sa nici nu-i placa cu adevarat? A mea chiar zilele trecute si-a luat pentru biserica o pereche, nu mai avea deloc, a fost cu o prietena si s-a incadrat in cat i-am dat, sunt tare faini. Mi-au placut si mie cand i-am vazut, dar na, mie nu-mi creste piciorul:)
Hainele sunt un nimic? Cred ca ar trebui sa ceri parerea unor preoti cu experienta in spovedit barbati (ce efect are imbracamintea provocatoare asupra lor).
ReplyDeleteCand va fi libera total, va avea cu siguranta un alt nivel de a constientiza situatia.
Treba cu imbracamintea nu e deloc de neglijat si nu inteleg de ce se bagatelizeaza. Exact cum spune Ecaterina, daca intrebati preoti care au ceva experienta in spovedit barbati, veti avea alta perspectiva. Numai sotul meu de cate ori imi spune ca vin baieti tineri si spun ca au ispite foarte mari din pricina colantilor pe care ii poarta fetele peste tot. Duhovnicul nostru, la fel e foarte intransigent in ceea ce priveste imbracamintea indecenta si spune ca mare socoteala vor da cele care ispitesc pe barbati in felul acesta. Chiar daca nu se pune problema ca cineva sa desfraneze cu fata voastra imbracata indecent, se pune problema ca ea ii starneste patima, ca el apoi poate curvi de unul singur sau cu alta femeie. Eu ma tem de perioada in care fetele mele vor fi adolescente,pentru ca stiu ce perioada dificila este si cat de mult au nevoie copiii de apartenenta la un grup.
ReplyDeleteDar sa ingadui relaxat ca fata ta sa se imbrace in ce purta bunica pe dedesupt, mi se pare inconstenta.
Nu , nu la asta m-am referit. Nu la efectul pe care il au hainele fetelor asupra barbatilor cand am spus ca hainele sunt un nimic.
ReplyDeleteM-am referit la capitolul "haine" in educatie. Este un nimic efectiv in raport cu alte capitole. Adica, asta vine de la sine. O fata educata niciodata nu se va imbraca indecent incat sa "starneasca patima". Stiu ce spun.
Fetele ce se imbraca indecent cand sunt lasate sa aleaga sunt needucate din toate punctele de vedere inclusiv religios.
Daca se imbraca atunci cand ii vei da voie sa aleaga (presupun ca la un moment dat tot nu o sa mai poata mama sa se impuna, nu? Sau pana la 25 de ani o sa mergeti cu ea la magazin..), deci daca se va imbraca cu "ce purta bunica pe dedesupt" inseamna ca s-a gresit cras pana atunci.
PS: eu personal vin dintr-o familie in care am fost spovedita si impartasita de mica (toti verisorii , ambele bunici ne duceau de micuti la biserica, chiar daca era comunism) si nu tin minte nici macar in liceu cand erau anii 90 deci zbucium mare sa -mi fi spus mama cu ce sa ma imbrac sau ce sa ascult si totusi am fost un copil ascultator, decent, fara rock si prostii, pur si simplu STIAM ca astea sunt tampenii .
La 11-12 ani exsta fete care nu stiu ce e patima, dar sunt destul de dezvoltate corporal pentru a o starni, de aceea o triere a hainelor facuta de mame e binevenita.
DeleteIubesc mult acele preotese simple care au caldura si infatisarea unor maicute(" matuska"). Astfel de preotese exista, slava lui Dumnezeu, si fac o buna, inalta lucrare alaturi de parintii, sotii lor. Si daca eu, un simplu om de rand le iubesc mult in Domnul si ma simt zidita in Hristos de infatisarea si purtarea lor, o, cat de mult le iubeste Dumnezeu!
DeleteAnii care ne apropie de vesnicie si incercarile vietii vor slefui "crestinii de fatada" sa nu mai judece si sa se poarte cu buna cuviinta inaintea Domnului.
Copiii trebuiesc obisnuiti de mici cu decenta, in special fetele. Daca mamele nu le obisnuiesc pe fetele lor cu fuste, rochii, batic pe cap (acesta la slujbele bisericii si in rugaciunile particulare), cum le vor putea pastra la varsta adolescentei? Eu sunt om in toata firea si abia pun fusta pe mine cand merg la Biserica, iar inafara ei e o adevarata silire.
ReplyDeleteIn ce priveste preotesele ma bucur de ele ca le vad la slujbe ( ma gandesc la cele din parohia pe care o frecventez ).Nu mai pomenesc de imbracat, caci si ele intra, saracele, in tendintele modei..., dar scanteia credintei adevarate exista in ele si mai devreme sau mai tarziu se vor rusina sa nu fie in asemanare cu Maica Domnului si cu Sfintele Mucenice din icoanele pictate pe peretii bisericii.
Buna postare, bune comentarii. Ne folosim si noi.
O... "saracele" ....
DeleteCe bine stie lumea care preoteasa este si care nu "in asemanare cu Maica Domnului" si cand te gandesti ca mari si induhovniciti parinti nu isi permit umeori macar sa rosteasca vreo parere despre altii..
cine suntem noi sa judecam preotesele??nu ti-e rusine?daca sunt in tendintele modei si au o fusta peste genunchi ce=i drept mai moderna nu pana in pamant cenusie asta inseamna ca e pacatoasa?Bine ai punctat dupa acel comentariu MariaM!!!!I-ai dat peste nas acelei "crestine"de fatada!Iar tu Ecaterina sau tu Diana credeti ca pe sotii vostri ii atrageti cu imbracamintea lalaie si cenusie?Pai scuzati-ma barbatul preotul este intai de toate barbat daca isi vede si in casa sotia imbrobodita si cu fusta pana jos si mai si miroase a mancare cum ii mai vine sa se culce cu sotia??e jenant dar pun intrebarea asta!
DeleteAnonim, daca tu consideri ca trebuie sa te imbraci pe strada ca "sa-i vina omului sa se culce cu tine" inseamna ca avem opinii total diferite.
DeleteSfintii lui Dumnezeu au o iubire foarte delicata, gingasa.Atat de mult iubesc incat , desi vad starea jalnica a sufletelor noastre, nu se pot scarbi,caci "dragostea pe toate le rabda", ci au incredere in pronia lui Dumnezeu. Cine ajunge la un sfant si gusta din Duhul Sfant cu care este aureolat, nu mai poate ramane acelas. Incepe fina lucrare a lui Dumnezeu cu bisturiu de mare precizie.
DeleteUnde am spus eu ceva de haine cenusii si lalai? Daca nu sunt mulate si tipatoare, ramane doar varianta lalai si cenusii? Inseamna ca ai probleme cu imaginatia. In privinta sotului, nu te mai ingrijora pentru mine, ca nu e cazul. Eu imi pun problema cum sa ii sar cat mai putin in ochi, mai ales in perioada postului. Treaba asta cu nevoia de a arata cat mai atragator, este pentru familiile care nu stiu de post, care abuzeaza prea mult de sexualitate.
DeleteAnonim (Crina?:) ) chiar nu e treaba ta cum ii vine sa se culce barbatului cu femeia lui , ce il atrage si ce nu, se intampla sub acoperisul lor, ai dreptate intr-o singura privinta.. e jenant!
DeleteAcum da e bine sa nu judecam si poate ca persoana respectiva nici nu a facut-o in momentul cand a vb. despre doamnele preotese, dar exista o doza de sminteala atunci cand preoteasa vine la biserica in blugi, maiou etc. se mai intampla, sa stii. Acum nu judecam daca are basma sa nu, nu a vb nimeni de fusta sub genunchi ca imbracaminte inadecvata, deci presupui. Normal ca nu desfiintam omul, dar trebuie sa ne gandim ca in momentul in care o preoteasca se imbraca total inadecvat sminteste in mai multe moduri, unul ar fi ca oamenii o judeca si ca le scade increderea in preotul lor, altul ca o pot lua drept model, iar atunci cand o femeie se imraca cu o fusta lunga si isi mai pune si basma este privita ca o habotnica, in biserica! La fel ca si cu copiii, esti judecat din pricina lor (a numarului in primul rand) si in Biserica. E trist.
Iata ce spune sf Ioan Gura de Aur:
ReplyDelete"Mamelor, aveti grija sa va invatati copilele sa fie gospodine mai inainte de toate si sa le cresteti cu pricepere incat sa fie evlavioase, cuminti, sa dispretuiasca banii si sa nu se dea in vant dupa o falsa frumusete.
Fetele trebuie sa invete sa-si infraneze stomacul, sa se tina departe de lux, sa fie econoame, iubitoare si sa invete sa se stapaneasca"
Eu cred ca multe din problemele tinerilor pornesc de la indiferenta parintilor cu privire la imbracaminte.
Personal doresc ca fetele mele sa se imbrace mai putin in pantaloni si mai mult in fusta. La biserica avem regula stricta: fusta peste genunchi si batic.
Desigur ca ne este greu si deseori copiii incearca sa depaseasca anumite limite, sa fie ca alti copii din jur. de noi insa depinde sa-i invatam cum este frumos si placut in fata Domnului.
Cristina
Exact: "aveti grija sa va invatati copilele...." nu sa le controlati la nesfarsit. Ci sa le educati pe ele sa aiba autocontrol.
DeleteTot sf. Ioan Gura de Aur vorbea undeva de 8 ani parca drept varsta pana la care mai poti avea un cuvant greu de spus .Dupa aceea, se cam vede in copil ce ai sadit deja si ceea ce observa singur si prinde din discutiile, purtarile, aprecierile parintelui.
(daca exista)
Eu, din experienta cred ca varsta poate fi putin impinsa astazi pana spre 9-10 ani pentru sfatuire dar peste, este inutil . Reusesti doar sa fii multumita 3 ore pe saptamana duminica cel mult . Daca are in dulap fusta scurta sau blugi rupti si are dorinta de a le purta, le va purta cum scapa. Daca nu le are dar are dorinta de a si le cumpara, si le va cumpara cum scapa :)
Eu am o fata casatorita si inca mai am cate un cuvant de spus in ce priveste imbracamintea ei. Uneori asculta, alteori nu, insa de cele mai multe ori pana la urma tot cum am invatat-o face. Si ea are tendinta de a se cocheta, de a purta minijupuri, insa de cate ori o vad cu fusta larguta si peste genunchi, o apreciez, si aceleasi aprecieri observ ca le primeste si de la sot.
DeleteO fata, o femeie e mult mai eleganta cu genunchiul acoperit.
Va spun cu multa durere, ca atunci cand citesc la sfintii parinti cata responsabilitate avem noi pentru cresterea si educarea copiiilor nostri in duh crestin ortodox, nici o sfatuire din lumea asta nu ma linisteste.
Ma gandesc ca am sa dau cont in fata Domnului pentru toate greselile. Sau o sa ne putem scuza din cauza vremurilor?
Si vorbind despre sfaturi, ganditi-va daca mama sfantului Augustin, sfanta Monica, unde ar fi ajuns si ea si el daca s-ar fi oprit din sfatuit?
Indiferent ca este vorba de imbracaminte sau de alte obiceiuri, noi ca parinti avem responsabilitatea de a ne educa copiii pana la sfarsitul vietii.
Chiar credeti ca copiii nostri la 15 ani sau la 20 ani nu mai au nevoie de sfaturile noastre?
Cristina
Cristina, o sfatuiesti. E normal si la 80 de ani. E asa greu de inteles ce am spus ? Alta este sa o sfatuiesti si alta este sa ii interzici.
DeleteIn primul caz,ea alege tinand cont sau nu de sfatul tau.
In al doilea caz ea "alege" din ceea ce tu ii lasi dupa ce ai pus restrictiile proprii.
Poate se intelege mai bine din explicatia data de o alta mamica aici: http://armonii.blogspot.gr/2013/05/poveste-cu-oaie.html?showComment=1367646387251
DeletePS: mielutul respectiv nu are 11-12 ani deja :)
Sarbatorile Invierii cu bine si bucurie tuturor.
De acord cu tine in asta cele scrise in articol si in special cu asta:
Delete"Să nu uităm că mielul a încercat să își imite mama, dar nu era pregătit."
Deci e vorba de un efort fizic, nu de unul care tine de blana:).
Nu este o neputinta in a respecta sfatul mamei, al bisericii sau pur si simplu al bunei cuviinte.
Bun articol. Multumesc!
Cristina
E usor sa fii rautacios si mai ales ironica -diana preoteasa-,e mai greu sa explici frumos si sa lamuresti ce trebuie.Orice ati zice nu va cred pe cuvant ca sunteti fericite ca va culcati cu sotul o data la 2-3 luni sau cine stie mai rar...Intr-o casnicie trebuie sa existe si calea de mijloc altfel am sfarsi in a fi toti frati si surori..personal cred ca a fi cu sotul nu este numai pentru nastere de prunci ci si un mod de a-ti implini dragostea unul fata de celalalt.
ReplyDeleteDa...aceeasi Crina,raman indiferenta la comentariile rautacioase ale preoteselor care desi nu vor sa recunoasca sunt frustrate ca nu au o viata normala si sunt nevoite sa suporte zi de zi plansete de copii,pampersi schimbati,teme de facut cu cei mari etc.Dar in fine asta e calea care v-ati ales=o.
Poti baga mana in foc (nu cel vesnic) pentru definitia normalului pe care o propui?
ReplyDelete