Tuesday, February 4, 2020
O faza...
Monday, February 3, 2020
Atitudinea...
... pasiv-agresiva a N se poate concretiza in mai multe forme de manifestare:
*O privire cu subinteles este aleasa ca expresie pentru ca este pe cat de rapida si eficienta in inducerea unei stari emotionale negative destinatarului, pe atat de discreta in public, unde trece usor neobservata de altii.
*Afisarea unei dispozitii proaste, fara niciun fel de justificare. Nu spun niciun cuvant agresiv, dar transmit prin gesturi, mimica si privire ostilitate, nervozitate, nemultumire etc. Partenerul empatic presupune in mod eronat ca e vinovat cumva de starea proasta a N si ca e responsabilitatea lui sa il inveseleasca. Dupa ce se molipseste efectiv de bosumflarea N, victima incepe sa fie apostrofata de N ca fiind mereu indispusa.
*Mici greseli intentionate. Sunt facute pentru ca, desi N nu iti refuza rugamintea, sunt deranjati de faptul ca le ceri ceva. Se simt intr-o pozitie inferioara, simt ca le dai ordine si nu suporta ca tocmai ei, manipulatorii, sa fie "pusi" la treaba. Ca urmare fac special lucrurile pe jumatate sau in bataie de joc ca sa înțelegi la nivel subconștient ca altadata sa nu mai formulezi cereri.
*Tacere impusa. Cand fac ceva gresit sau cand se comporta urat, in loc sa isi asume responsabilitatea pentru faptele si atitudinea lor, N te pedepsesc prin aceasta tacere fiindcă ai incercat sa ii determini sa admita ca nu au procedat corect. Te tratează ca si cand nu ai exista. Acest lucru este foarte distructiv emotional, iar ei il prelungesc pana te aduc in pragul disperarii. Cand in sfarsit iti permit sa comunici cu ei esti atat de bucuros incat dai uitarii motivul neintelegerii initiale.
*Barfa. N tes intrigi, umbla cu vorba de la unul la altul, infloresc adevarul sau chiar mint, te separa de prieteni, te fac sa te certi cu oameni cu care, de altfel, te-ai fi inteles foarte bine.
*Lipsa de punctualitate este o problema nelipsita a N, mai ales in cadrul programului cu si pentru familie. Timpul este valoros si a fi punctual reprezinta un mod de a respecta oamenii. N folosesc lipsa de punctualitate ca pe o arma. Ca sa te frustreze mai mult N nu isi cer scuze pentru asta niciodată, nu dau explicații, iar daca mentionezi ceva despre neseriozitatea lor te fac sa pari exagerat si neintelegator.
*Te ignora in public. O fac subtil, astfel incat ceilalți sa nu isi dea seama. Iesi cu N in societate si nu iti acorda nicio atentie ore in sir, timp in care sunt preocupati sa para sarmanti si sociabili cu tot restul lumii. Nimeni nu spune sa nu vorbeasca cu altii (asa cum insinueaza N daca le reprosezi ceva) dar chiar si atunci cand vrei sa te apropii de ei incearca sa te excluda din conversatie, acaparand atmosfera in mod brutal (vorbesc peste tine, schimba subiectul in mod brutal, nu iti raspund la ceea ce le spui).
Nu ma omor sa notez aici chestii ca sa aiba lumea material didactic pentru a judeca aproapele, ci ca sa deschid ochii cui pateste asta in mod constant ca are de a face cu un posibil psihopat. Cu asa ceva nu se glumeste...
*O privire cu subinteles este aleasa ca expresie pentru ca este pe cat de rapida si eficienta in inducerea unei stari emotionale negative destinatarului, pe atat de discreta in public, unde trece usor neobservata de altii.
*Afisarea unei dispozitii proaste, fara niciun fel de justificare. Nu spun niciun cuvant agresiv, dar transmit prin gesturi, mimica si privire ostilitate, nervozitate, nemultumire etc. Partenerul empatic presupune in mod eronat ca e vinovat cumva de starea proasta a N si ca e responsabilitatea lui sa il inveseleasca. Dupa ce se molipseste efectiv de bosumflarea N, victima incepe sa fie apostrofata de N ca fiind mereu indispusa.
*Mici greseli intentionate. Sunt facute pentru ca, desi N nu iti refuza rugamintea, sunt deranjati de faptul ca le ceri ceva. Se simt intr-o pozitie inferioara, simt ca le dai ordine si nu suporta ca tocmai ei, manipulatorii, sa fie "pusi" la treaba. Ca urmare fac special lucrurile pe jumatate sau in bataie de joc ca sa înțelegi la nivel subconștient ca altadata sa nu mai formulezi cereri.
*Tacere impusa. Cand fac ceva gresit sau cand se comporta urat, in loc sa isi asume responsabilitatea pentru faptele si atitudinea lor, N te pedepsesc prin aceasta tacere fiindcă ai incercat sa ii determini sa admita ca nu au procedat corect. Te tratează ca si cand nu ai exista. Acest lucru este foarte distructiv emotional, iar ei il prelungesc pana te aduc in pragul disperarii. Cand in sfarsit iti permit sa comunici cu ei esti atat de bucuros incat dai uitarii motivul neintelegerii initiale.
*Barfa. N tes intrigi, umbla cu vorba de la unul la altul, infloresc adevarul sau chiar mint, te separa de prieteni, te fac sa te certi cu oameni cu care, de altfel, te-ai fi inteles foarte bine.
*Lipsa de punctualitate este o problema nelipsita a N, mai ales in cadrul programului cu si pentru familie. Timpul este valoros si a fi punctual reprezinta un mod de a respecta oamenii. N folosesc lipsa de punctualitate ca pe o arma. Ca sa te frustreze mai mult N nu isi cer scuze pentru asta niciodată, nu dau explicații, iar daca mentionezi ceva despre neseriozitatea lor te fac sa pari exagerat si neintelegator.
*Te ignora in public. O fac subtil, astfel incat ceilalți sa nu isi dea seama. Iesi cu N in societate si nu iti acorda nicio atentie ore in sir, timp in care sunt preocupati sa para sarmanti si sociabili cu tot restul lumii. Nimeni nu spune sa nu vorbeasca cu altii (asa cum insinueaza N daca le reprosezi ceva) dar chiar si atunci cand vrei sa te apropii de ei incearca sa te excluda din conversatie, acaparand atmosfera in mod brutal (vorbesc peste tine, schimba subiectul in mod brutal, nu iti raspund la ceea ce le spui).
Nu ma omor sa notez aici chestii ca sa aiba lumea material didactic pentru a judeca aproapele, ci ca sa deschid ochii cui pateste asta in mod constant ca are de a face cu un posibil psihopat. Cu asa ceva nu se glumeste...
Un principiu...
... simplu pe care trebuie sa il patrunda si sa il aplice oricine vrea sa educe copii este:
Mai mult decat atat, trebuie sa isi foloseasca toata creativitatea pentru a face ideea accesibila intelegerii copiilor prin povesti, exemplificari si jocuri. E important pentru ei sa stie ce inseamna dreptatea dincolo de prima privire, fiindca de obicei se cearta sau cartesc impotriva parintilor crezandu-se nedreptatiti in momentul in care nu vad egalitate la o analiza superficiala.
Lor nu li se pare corect ca nu au voie aceleasi lucruri ca fratii mai mari. Mi se pare util sa investesc in explicatii care justifica diferentierile: "Tu nu ajungi singur la interfon, de aceea nu te pot lasa singur afara, nu pentru ca tin mai mult la fratele mai mare. Si el avea interdictii mai demult. O fac doar ca sa fii in siguranta."
Sunt nemultumiti cand sunt implicați in responsabilitatile casnice mai mult decat cei mai mici decat ei. Le mai zic in gluma:" Hai sa o rugam pe Anastasia sa dea cu aspiratorul! Ce ziceti, e corect asa? Cum ganditi?" Rasete."Vedeti, e corect sa ma port cu toti la fel, ca si cum toti sunteti la fel? E absurd, nu?"
O alta durere din invidie apare cand copiii mari isi privesc copilaria retrospectiv si o compara cu aceea a fratilor mici: "Eu nu aveam biclcleta la varsta astuia!" "Dragul mamei, atunci nu ne permiteam mai nimic. Asa a randuit Dumnezeu sa apari in viata noastra in conditiile de atunci. Fii sigur ca va iubesc la fel si ti-am daruit tot ce am putut la vremea respectiva."
Daca diferentele de ordin fizic, material sunt mai usor de sesizat, cele emotionale si cognitive mi se par foarte greu de prezentat. Daca as face copiii mari sa intuiasca ce simte si cat intelege unul mai mic, as fi o zana a pacii prin casa. Adolescentii sunt convinsi insa ca prichindeii:
*nu uita, ci sunt nepasatori,
*fac dezordine fiindca stiu ca au fraieri care strang in urma
*nu plang ci joaca teatru,
*cand spun problemele lor parintilor, sunt niste paraciosi mici si enervanti
*nu isi impartasesc bucuriile cu familia, ci le fac in ciuda altora
*isi permit sa le raspunda si sa nu ii asculte fiindca sunt niste obraznici rasfatati, nu fiindca simt ca nu au nevoie de mai mult de doi parinti ca sa ii dadaceasca
*nu sunt doar curiosi, ci iscodesc ca sa comenteze rautacios
*nu sunt absorbiti de joc, ci nu raspund fiindca sfideaza etc.
Ca sa ii ajut pe cei mari sa nu judece pornind de la prezumtii negative, le punctez in situatii neutre (in cele conflictuale nu ii ajuta ratiunea nici pe adolescenti) cum gandesc cei mici altfel decat suntem noi obisnuiti sa operam.
Mai ales ii "spal pe creier" cu ideea ca un copil care are nevoie acuta de dragoste nu stie sa o ceara direct, ci face asta in cel mai nesuferit mod cu putinta.
Lor nu li se pare corect ca nu au voie aceleasi lucruri ca fratii mai mari. Mi se pare util sa investesc in explicatii care justifica diferentierile: "Tu nu ajungi singur la interfon, de aceea nu te pot lasa singur afara, nu pentru ca tin mai mult la fratele mai mare. Si el avea interdictii mai demult. O fac doar ca sa fii in siguranta."
Sunt nemultumiti cand sunt implicați in responsabilitatile casnice mai mult decat cei mai mici decat ei. Le mai zic in gluma:" Hai sa o rugam pe Anastasia sa dea cu aspiratorul! Ce ziceti, e corect asa? Cum ganditi?" Rasete."Vedeti, e corect sa ma port cu toti la fel, ca si cum toti sunteti la fel? E absurd, nu?"
O alta durere din invidie apare cand copiii mari isi privesc copilaria retrospectiv si o compara cu aceea a fratilor mici: "Eu nu aveam biclcleta la varsta astuia!" "Dragul mamei, atunci nu ne permiteam mai nimic. Asa a randuit Dumnezeu sa apari in viata noastra in conditiile de atunci. Fii sigur ca va iubesc la fel si ti-am daruit tot ce am putut la vremea respectiva."
Daca diferentele de ordin fizic, material sunt mai usor de sesizat, cele emotionale si cognitive mi se par foarte greu de prezentat. Daca as face copiii mari sa intuiasca ce simte si cat intelege unul mai mic, as fi o zana a pacii prin casa. Adolescentii sunt convinsi insa ca prichindeii:
*nu uita, ci sunt nepasatori,
*fac dezordine fiindca stiu ca au fraieri care strang in urma
*nu plang ci joaca teatru,
*cand spun problemele lor parintilor, sunt niste paraciosi mici si enervanti
*nu isi impartasesc bucuriile cu familia, ci le fac in ciuda altora
*isi permit sa le raspunda si sa nu ii asculte fiindca sunt niste obraznici rasfatati, nu fiindca simt ca nu au nevoie de mai mult de doi parinti ca sa ii dadaceasca
*nu sunt doar curiosi, ci iscodesc ca sa comenteze rautacios
*nu sunt absorbiti de joc, ci nu raspund fiindca sfideaza etc.
Ca sa ii ajut pe cei mari sa nu judece pornind de la prezumtii negative, le punctez in situatii neutre (in cele conflictuale nu ii ajuta ratiunea nici pe adolescenti) cum gandesc cei mici altfel decat suntem noi obisnuiti sa operam.
Mai ales ii "spal pe creier" cu ideea ca un copil care are nevoie acuta de dragoste nu stie sa o ceara direct, ci face asta in cel mai nesuferit mod cu putinta.
Sunday, February 2, 2020
Scriu...
... despre narcisisti fiindca e plina lumea de ei, fiindca sunt deghizati in oameni cumsecade si fiindca in biserica, acolo unde vin multi oameni sensibili, indurerati, altruisti, isi gasesc cel mai usor victimele pe termen lung.
Acum sa fiu sincera, nu spun ca nu se poate trai cu acest tip de om, dar trebuie sa stii de ce este in stare, sa stii la ce cruce te angajezi daca mentii colaborarea cu el si sa inveti sa te detasezi de minciunile si starea emotionala indusa de el. Daca te disciplinezi emotional tot calvarul devine mult mai usor de suportat.
Ei trebuie iubiti, dar cu nu cu iubire vulnerabila, ci cu una gen compasiune fata de un om bolnav sufleteste. Ei au multiple handicapuri duhovnicesti si nu le este deloc usor. Chiar daca esti victima a unui astfel de om, te poti ruga pentru el "Doamne, iarta-l ca nu stie ce face." Tine minte ca el ii chinuie pe altii fiindca mai intai este el chinuit interior.
Acum sa fiu sincera, nu spun ca nu se poate trai cu acest tip de om, dar trebuie sa stii de ce este in stare, sa stii la ce cruce te angajezi daca mentii colaborarea cu el si sa inveti sa te detasezi de minciunile si starea emotionala indusa de el. Daca te disciplinezi emotional tot calvarul devine mult mai usor de suportat.
Ei trebuie iubiti, dar cu nu cu iubire vulnerabila, ci cu una gen compasiune fata de un om bolnav sufleteste. Ei au multiple handicapuri duhovnicesti si nu le este deloc usor. Chiar daca esti victima a unui astfel de om, te poti ruga pentru el "Doamne, iarta-l ca nu stie ce face." Tine minte ca el ii chinuie pe altii fiindca mai intai este el chinuit interior.
Saturday, February 1, 2020
Alt...
... abuz al parintilor de care trebuie sa fim constienti (sa il vindecam in noi, sa nu il perpetuam) este acela al desfiintarii delimitarilor intre ei si copil. Parintii toxici adesea incalca granitele firesti ale copilului, atat cele fizice cat si cele psihice. In loc sa il invete ce este acceptabil si ce nu, ei neglijeaza constant tot ce tine de autonomia specifica varstei copilului. Daca la un bebelus ele sunt aproape inexistente, odata cu cresterea aceste limite ar trebui sa devina tot mai prezente, mai bine exprimate.
De exemplu cand e fortat sa manance, sa se schimbe de fata cu altii chiar daca ii este rusine, cand este batut, unui copil i se incalca aceste granite fizice. Daca i se imputa anumite stari interioare (faci asta fiindca esti rau intentionat, fiindca nu te intereseaza) sau daca i se cere sa isi nege anumite emotii ca fiind nepermise, in loc sa fie ajutat sa le recunoasca si sa le gestioneze cumva, asa i se anuleaza delimitarile psihice si devine confuz in legatura cu ceea ce simte. Indraznesc sa spun ca un astfel de om nici nu va sti cum isi spovedeasca bine gandurile.
Daca acest lucru se întâmplă sporadic nu ii modifica personalitatea. Daca insa in casa lui traieste o incalcare constanta a tot ce tine de el ca individualitate, el va simti repercursiunile in viata de adult. Nu va avea reactie fata de abuzatori si agresori, devenind o prada usoara pentru oameni de genul acesta.
De exemplu cand e fortat sa manance, sa se schimbe de fata cu altii chiar daca ii este rusine, cand este batut, unui copil i se incalca aceste granite fizice. Daca i se imputa anumite stari interioare (faci asta fiindca esti rau intentionat, fiindca nu te intereseaza) sau daca i se cere sa isi nege anumite emotii ca fiind nepermise, in loc sa fie ajutat sa le recunoasca si sa le gestioneze cumva, asa i se anuleaza delimitarile psihice si devine confuz in legatura cu ceea ce simte. Indraznesc sa spun ca un astfel de om nici nu va sti cum isi spovedeasca bine gandurile.
Daca acest lucru se întâmplă sporadic nu ii modifica personalitatea. Daca insa in casa lui traieste o incalcare constanta a tot ce tine de el ca individualitate, el va simti repercursiunile in viata de adult. Nu va avea reactie fata de abuzatori si agresori, devenind o prada usoara pentru oameni de genul acesta.
M-a marcat...
... cate femei simt parerea altora ca impediment in dezvoltarea unei familii numeroase si lasa controlul emotional al acestui aspect intim unor terte persoane. O posibila explicatie psihologica pentru permisivitatea crescuta, dar si pentru afinitatea fata de narcisisti este trauma din copilarie. Al treilea efect mental al parentingului toxic asupra caruia ma opresc este infiltrarea ideii ca orice, dar absolut orice lucru facut pentru tine insuti este egoism.
(Mie, de exemplu, mi se spunea cand inca nu eram la scoala ca a sta la masa, a manca, este o pierdere de vreme, asta in contextul in care tineam mancarea in gura fiindca ma fortau peste masura mea. Adult fiind, am avut tot felul de remuscari stupide pentru gesturi banale de autoingrijire.)
In momentul in care copilul cere apa, mancare, somn, imbracaminte, dragoste si i se reproseaza chiar si aceste nevoi esentiale, atunci el va trai cu impresia subconstienta ca este o povara si ca el pentru el insusi, nu merita nimic.
Ca mecanism adaptativ, fiindca stie ce reactie urata va primi daca deranjeaza, copilul va incerca sa roage cat mai putin parintele sa il ajute, mergand pana la negarea nevoilor vitale (ii e sete dar nu indrazneste sa ceara apa ca sa nu deranjeze).
Chiar si atunci cand creste el se va percepe ca o povara si isi va pune in mod nesanatos mai presus familia decat strictul necesar pentru supravietuirea lui (poate de asta multe mame nu sunt in stare sa se tina de un tratament medical personal, apoi lucrurile merg tot mai prost in familie fiindca o mama bolnava nu functioneaza la parametri optimi).
N este atras de acest tip de om pseudojertfelnic (fiindca e o ispita de dreapta a jertfelniciei) care daruieste, daruieste fara discernamant pana ramane fara resurse si clacheaza.
Dumnezeu sa ne fereasca, mai ales ca mame de multi copii, sa ne purtam cu ei ca si cand ar fi o pacoste in plus si sa le aratam ostilitate atunci cand trebuie sa facem ceva pentru ei!
(Mie, de exemplu, mi se spunea cand inca nu eram la scoala ca a sta la masa, a manca, este o pierdere de vreme, asta in contextul in care tineam mancarea in gura fiindca ma fortau peste masura mea. Adult fiind, am avut tot felul de remuscari stupide pentru gesturi banale de autoingrijire.)
In momentul in care copilul cere apa, mancare, somn, imbracaminte, dragoste si i se reproseaza chiar si aceste nevoi esentiale, atunci el va trai cu impresia subconstienta ca este o povara si ca el pentru el insusi, nu merita nimic.
Ca mecanism adaptativ, fiindca stie ce reactie urata va primi daca deranjeaza, copilul va incerca sa roage cat mai putin parintele sa il ajute, mergand pana la negarea nevoilor vitale (ii e sete dar nu indrazneste sa ceara apa ca sa nu deranjeze).
Chiar si atunci cand creste el se va percepe ca o povara si isi va pune in mod nesanatos mai presus familia decat strictul necesar pentru supravietuirea lui (poate de asta multe mame nu sunt in stare sa se tina de un tratament medical personal, apoi lucrurile merg tot mai prost in familie fiindca o mama bolnava nu functioneaza la parametri optimi).
N este atras de acest tip de om pseudojertfelnic (fiindca e o ispita de dreapta a jertfelniciei) care daruieste, daruieste fara discernamant pana ramane fara resurse si clacheaza.
Dumnezeu sa ne fereasca, mai ales ca mame de multi copii, sa ne purtam cu ei ca si cand ar fi o pacoste in plus si sa le aratam ostilitate atunci cand trebuie sa facem ceva pentru ei!
Al doilea...
... efect negativ al parentingului toxic este faptul ca te simti valoros doar cand esti apreciat si doar cand poti face servicii altora. Copil fiind observi si inveti repede ca nu esti apreciat decat daca faci ceva in folosul (evident sau subtil) parintilor, in rest fiind tratat ca un om fara valoare in sine.
Daca faci ceva pentru tine sau pt relatia ta cu altii ti se inoculeaza ca esti egoist, esti facut sa te simti extrem de jenat, esti respins, nu ti se mai arata dragoste. Fiindca toate acestea la varsta mica sunt foarte dureroase poate persista pe termen lung ideea ca trebuie sa traiesti pentru a ii deservi pe altii pana la extrema neglijarii propriilor nevoi. (eu m-am confruntat cu aceasta lipsa de discernamant si am ajuns in situatii limita cu sanatatea)
Nu ai fost niciodata deprins sa te simti vrednic de dragoste din partea parintilor doar pentru ca esti un dar al lui Dumnezeu, poate chiar nici nu ai fost privit asa. Ajungi adult si nu te poti simti implinit decat cand altcineva te apreciaza. Nu te simti bine in pielea proprie decat daca cineva iti face complimente. Chiar daca realizezi ceva extraordinar, nu te simti împlinit decat daca altii iti recunosc meritele.
Un copil poate fi usor ranit. De exemplu daca ii place ceva, daca are o pasiune si o marturiseste parintelui N
acesta va face un comentariu astfel incat tot ce i se parea fantastic pana atunci sa i se para fara rost. Criticismul constant al parintilor te face un adult care nu poate intreprinde nimic pe cont propriu fiindca este dependent de parerea favorabila a altora. N. simte acest lucru si in faza initiala te bombardeaza cu linguseli aparent autentice ca sa castige ulterior un control asupra ta.
Daca faci ceva pentru tine sau pt relatia ta cu altii ti se inoculeaza ca esti egoist, esti facut sa te simti extrem de jenat, esti respins, nu ti se mai arata dragoste. Fiindca toate acestea la varsta mica sunt foarte dureroase poate persista pe termen lung ideea ca trebuie sa traiesti pentru a ii deservi pe altii pana la extrema neglijarii propriilor nevoi. (eu m-am confruntat cu aceasta lipsa de discernamant si am ajuns in situatii limita cu sanatatea)
Nu ai fost niciodata deprins sa te simti vrednic de dragoste din partea parintilor doar pentru ca esti un dar al lui Dumnezeu, poate chiar nici nu ai fost privit asa. Ajungi adult si nu te poti simti implinit decat cand altcineva te apreciaza. Nu te simti bine in pielea proprie decat daca cineva iti face complimente. Chiar daca realizezi ceva extraordinar, nu te simti împlinit decat daca altii iti recunosc meritele.
Un copil poate fi usor ranit. De exemplu daca ii place ceva, daca are o pasiune si o marturiseste parintelui N
acesta va face un comentariu astfel incat tot ce i se parea fantastic pana atunci sa i se para fara rost. Criticismul constant al parintilor te face un adult care nu poate intreprinde nimic pe cont propriu fiindca este dependent de parerea favorabila a altora. N. simte acest lucru si in faza initiala te bombardeaza cu linguseli aparent autentice ca sa castige ulterior un control asupra ta.
Subscribe to:
Posts (Atom)
