De ce...

...sa nu mai porti verigheta odata ce te-ai preotit? A renunta din paruta ravna la un simbol al legamantului religios care te uneste cu sotia nu cred ca nu altereza catusi de putin atitudinea voastra interioara fata de casatorie. Spun asta dandu-mi perfect seama ca iubirea si fidelitatea nu stau intr-o bucata de metal pe care o tii sau nu pe deget.

Nu e nimeni indreptatit ca dupa ce si-a luat jugul casatoriei sa priveasca inapoi si sa pretinda timp de linistire in singuratate cu pretul frustrarii celuilalt. Acestea se fac prin buna intelegere si se anunta de la bun inceput. Dar cine te-ar mai lua daca te prezinti asa: "Vrei sa te casatoresti cu mine? Stii, trebuie sa iti spun ceva: pe parcurs ma voi preoti. Atunci casatoria noastra va expira si s-ar putea sa traiesti ca o vaduva, desi eu voi fi traind". De cand este preotia temei pentru a isi neglija cineva rolul de sot si tata?

"Am de acum o noua legatura, mai mare, cu biserica." Asta suna de parca nu s-ar fi lamurit problema celibatului la preoti inca. De ce gandesti ca odata cu preotia trebuie sa pui casatoria in stand by? Se exclud una pe alta? Eu credeam ca tocmai, fiind preot, se presupune ca excelezi in virtute ca sot mai intai, ca sa ai indrazneala sa sfatuiesti pe altii in ale familiei. Daca aspiri la inalta treapta a preotiei probabil ca esti destul de dibaci sa faci fata la amandoua legaturile. Daca nu, lasa locul altora care nu au nevoie sa "divorteze" ca sa fie apti de preotie.

Voi...

...nu intarziati la biserica in prima zi dupa schimbarea orei?
Cred ca multora le e peste mana sa isi modifice bioritmul de pe o zi pe alta. Cum ar fi ca atunci, in prima duminica dupa ce se da ceasul inainte sa se faca slujba tot dupa ora veche? Nu cred ca ar plange cineva de dorul schimbarii 😊
Ca fapt divers: sunt manastiri in care timpul curge lin in orice vreme a anului si ceasurile nu fac trecerea aceasta abrupta vara/iarna la fel ca in lume.

Cand gandirea lumeasca...

...se lupta cu intelegerea duhovniceasca:

• Daca eu cresc un copil in spiritul ascultarii desavarsite, nu cumva iesind in societate va ajunge sa se supuna fara discernamant vreunui om care va avea o influenta nefasta asupra lui?
• Daca cineva se poarta lipsit de respect cu mine in mod repetat si eu il iert cu usurinta de 70 de ori cate 7 asta inseamna ca ii permit prea multe sau ca ii incurajez comportamentul deviant fata de mine?
• Daca merg pe ideea "ajunge zilei rautatea ei" si ma centrez doar pe trairea prezentului, nu are de suferit viitorul fiindca nu gandesc in perspectiva si nu planific lucrurile din timp?

La acestea si altele asemenea obtin raspunsuri eronate prin deviere fie la stanga, fie la dreapta daca il scot pe Dumnezeu din ecuatie, nesocotind purtarea Lui de grija, modul neasteptat in care orice situatie se poate rasturna si chipul in care El se atinge de inimile oamenilor, imblanzindu-i.

Tot astfel ma ratacesc daca nu tin cont ca pacatele personale au un efect de netagaduit asupra cursului vietii mele. Ele atrag in mod inevitabil raul asupra mea dar si asupra urmasilor mei cata vreme nu mi le-am cunoscut si nu le-am plans.

Cea mai importanta sursa de inselare pentru cei ravnitori ramane totusi lucrarea in litera si nu in duhul legii combinata cu lipsa de discernamant. Un copil ascultator nu este unul fara coloana vertebrala, lipsit de inteleptire prin povatuire. Daca ierti usor nu inseamna ca nu dai de inteles ca intelegi nedreptatea care ti s-a facut si nici ca pe viitor vei pastra o relatie la fel de apropiata cu cel care tradeaza. Cat despre planurile de viitor, daca nu ramai blocat cu rigiditate pe ele ci iei in calcul cu pace neprevazutul si te adaptezi flexibil la schimbarile logistice, poti ramane ancorat si in credinta si in realitate. Totul este sa estimezi corect cata credinta ai, nu cata poti sa mimezi😊

Arbore genealogic

Fiindca sunt...

...o femeie cu gura multa ma lovesc mereu de ispita de a cleveti cand mi se pare ca cineva face nedreptati/abuzuri. Nu caut neaparat sa denigrez pe cel care asupreste, ci mai ales sa solidarizez cu altii in acest spirit justitiar macar la nivel de cuvant. Asta ma mangaie foarte mult si ma face sa neglijez efectul secundar al defaimarii.

Neputand sa ma abtin cu desavarsire de la acest obicei vatamator, am de gand sa incerc un truc scornit la disperare: sa scriu intr-un caiet tot ce judec, desconsider sau ma contrariaza la altii. Ulterior poate il voi distruge sau cel mult va fi citit de cei ff apropiati ai mei daca mor subit (Doamne, fereste!).

Siretlicul pare cu atat mai bun cu cat ma face sa anulez cleveteala reala cu gandul sa o trec in catastif candva. Fiind foarte prinsa cu treburile nu gasesc prea curand timp sa ma asez in liniste la masa de scris. Pana la urma multe din of-uri sfarsesc prin a mi se parea irelevante (prea putin importante pentru a fi consemnate) sau chiar prin a fi uitate cu desavarsire.

Astazi...

...pivotez pe doua versete, ca sa imi hranesc nadejdea:
Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat.
Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati ai eu va voi odihni pe voi.

Nu e un lucru minunat sa existe Cineva care sa te elibereze de orice inseamna suferinta si limitare? Problema e ca nu stiu cum sa ma apropii de El astfel incat sa ii transfer osteneala mea.
Sincer, daca as putea trai si simti despovararea asta inca de pe acum, m-as simti ca un rob rascumparat si eliberat (teoretic stiu ca neamul omenesc este rascumparat din robia mortii) al Aceluia si mi-ar veni foarte usor sa Ii implinesc toate poruncile. Cine nu se supune cu bucurie unui stapan care il izbaveste de orice boala si neputinta, ba mai mult, il odihneste ori de cate ori e ostenit si impovarat? Mai mare plata si binefacere nu cred sa existe.

Un lucru ma intriga: oare noi, cei vii, avem acces la plinatatea acestor adevaruri sau numai dupa moarte se poate indulci omul de odihna Lui? Daca suntem totusi pe cale eu zic ca vom pregusta dupa putere din bunatatile ceresti fagaduite noua.

Mi-a adus...

...cineva de la o batrana doftoroaie un ceai cu "100 de plante". Dansa nu va fi auzit probabil de reactii chimice, dar eu, cand ma gandesc la principiile actuve de la atata amar de ierburi dizolvate in aceeasi solutie, nu pot sa mai cred ca musetelul ramane musetel si salvia salvie. Daca se combina intre ele in vreun mod nebanuit si ies niste compusi cu formula chimica monstruoasa😊 de care nu a auzit nici Plafarul?