Toate panzele sus

Pentru mine...

... vestea ca parintele Iustin raspandeste buna mireasma dupa adormirea sa in Domnul a intrat initial in aceeasi categorie cu multe din relatarile despre inainte-vederea parintelui pe care le auzisem pana atunci. Cei care treceau pragul parintelui  aveau adesea obiceiul de a-l inconjura cu o aura fantastica, exagerand putin lucrurile, fie ca sa-si dea importanta, fie fiindca tineau foarte mult la batran. Aveam senzatia ca vor sa faca din el un fel de semizeu.

Lucrul acesta se intampla fara stirea parintelui, care nu incuraja niciodata genul acesta de atasament bolnav fata de sfintia sa. L-am auzit personal taind raul din radacina: "Cum adica ce veti face cand eu nu voi mai fi? Nimeni nu e de neinlocuit." Alta data am fost de fata cand a mustrat o batrana care-i punea intrebari ca unui oracol: "Mai, da ce-s eu? Mafalda, sa-ti ghicesc viitorul?"

Ca nu era un fel de Mafalda pot spune clar, fiindca atunci cand ne-a cunoscut prima data a crezut ca suntem tineri candidati la monahism, iar dupa ce i-am spus ca suntem casatoriti a oftat: "Mai, ce calugari faceam din voi!" Ce-i drept eu am indragit mult viata monahala, dar doar de prin carti. Sotul meu insa visa la aleasa inimii inca de la gradinita :-)  Nu am avut niciodata o experienta a mea, nici macar ca sora de manastire. Cu toate astea eram mereu ispitita sa privesc in urma la momentul in care as fi putut alege altceva decat casatoria. Duhovnicul nostru insa a fost un "terapeut" foarte bun si m-a sfatuit sa las gandul asta si sa-mi asum casnicia cu toata fiinta.

O alta chestiune hazlie care demonteaza ideea ca orice vorba a lui era cu incarcatura simbolica, ar fi ca pe Iuliana o striga mereu "fecioras"si vorbea despre ea cu "baietul vostru mare":-)

Strict din ce am simtit eu despre parintele pot sa dau marturie ca e un om care ar fi putut muta muntele din loc cu rugaciunea. La el am sunat cand eram in un travaliu cu Ioan si se cam blocase in pelvisul meu disperandu-ma (la nasterea lui am avut scaun de vreo trei ori tot impingand fara vreun rezultat) si n-au trecut nici cateva minute si flacaul iesit la lumina.

Era de asemenea si foarte smerit: de cate ori ajungeam la manastire, la prima masa dupa drumul istovitor venea personal in trapeza si ne punea cu polonicul fiecaruia portia de mancare. El, marele duhovnic, albit de ani, venea sa ne slugareasca pe noi, niste mucosi. Aveam sentimentul ca traiesc ceva asemanator cu spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul.

Era de asemenea si un om foarte milostiv, cu durere in inima pentru cei saraci. La inceputul casatoriei noastre, cand eu eram studenta si aveam deja doi copii parintele a fost cel care ne platea intretinerea, care ne ajuta cu alimente de baza. De cate ori am facut drumul pana la Petru-Voda ne-a dat inapoi banii de drum si ne-a umplut masina cu ceea ce Dumnezeu ii trimitea in camarile manastirii spre o buna chivernisire.

Odata sotul a plecat cu mai multi preoti la drum pana la batran. La plecare, ca de obicei, el a dat fiecaruia banii de drum inapoi, doar pentru noi a pus ceva mai mult. Cand a venit sotul meu acasa am inteles de ce: erau fix (dar fix) banii pe carea trebuit sa-i dau pe operatia de polipi a Mariei. Nu stiu cat a stiut parintele de ce ne trebuiau banii si cat a fost doar pronia divina...

Cu adevarat prin parinte am simtit mana lui Dumnezeu asupra noastra. A fost in acele vremuri mai parinte decat parintii nostri si ne-a facut sa cantam cu bucurie psalmul: "Tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat"

Si cu adevarat parintele raspandeste buna mireasma. A fost si barbatul meu la inmormantare si i-a sarutat mainile. Erau uscate (de fapt, asa cum se vede si in poza, desi era ff cald trupul batranului nu se umflase absolut deloc) si miroseau discret. Cine stie cum miros sfintele moaste nu confunda asa ceva cu mirosul de mir parfumat cu care s-ar fi putut realiza un truc ieftin.

Dintotdeauna l-am respectat pe parinte, dar acum ca stiu acestea, ma regasesc cumva in oamenii care-l imbulzeau pa Mantuitorul fara sa-i simta dumnezeirea, ci doar femeia cu curgere de sange s-a atins cu adevarat de poala hainei Lui si a atras "o putere" vindecatoare.

Gaz

Menstruale

Ciclurile menstruale abundente si prelungite sunt un fenomen destul de des intalnit in primul an dupa menarha la fetite. Am avut si eu problema asta in adolescenta si vad ca si fetele mele mari repeta istoria, cu cate un ciclu de 14-17 zile. Din fericire pana acum a fost doar cate unul.

 In general sunt de principiu sa nu reprim cu medicamente ceea ce intreprinde organismul pana la autoreglarea perioadei menstruale. Am mai intrebat si alte mamici si mi-au confirmat si ele ca au avut incidente de genul asta cu fetele lor. Una dintre ele a avut pe parcursul primului an toate ciclurile cu durata de 2-3 saptamani, iar dupa aceasta perioada lucrurile s-au normalizat. Cu toate astea nu am putut sa nu intervin deloc, fiindca mi s-a parut ca "pacientele" mele pierdeau prea mult sange. Le-am dat Clorocalcin si ceai de cretisoara si de coada calului si  efectul a fost vizibil: de la a schimba un tampon super absorbant la 2 ore (noaptea aveau nevoie de paturici absorbante pe pat) in doua zile nu a mai fost nici strop.

Mi-am propus sa facem si o cura cu ceai de coada soricelului, despre care se spune ca e un remediu extraordinar pentru probleme in sfera genitala.

Intermediari

Aceasta e o lista cu lecturi propusa de profesoara de romana unor elevi care tocmai au terminat clasa a sasea.


De ce se recomanda a fi citite la o varsta atat de frageda, cand copiii (nu doar fetele mele, dar chiar si copiii parintilor mai libertini) nu au apucat inca sa-si aiba propria poveste adevarata de dragoste? Viziunea autorilor respectivi asupra relatiilor dintre sexe va influenta fara indoiala intelegerea si trairea in cuplu a tinerilor. De ce sa cunosc latura aceasta a vietii prin intermediul fanteziei altora? De ce sa simt gustul mai intai prin semnale de la papilele altuia? :-)

Dincolo de faptul ca sunt o persoana cu anumite convingeri religioase (si ma intriga faptul ca in loc de Vietile Sfintilor, chiar si copiii din biserica citesc in numele cultivarii intelectuale vietile depravatilor) cred ca li se rapeste copiilor sansa de a simti nemijlocit atractia fizica si iubirea. Multi proiecteaza diverse aspecte din carti  peste situatii si persoane din lumea reala inselandu-se pe ei insisi sau suferind cand evenimentele nu se desfasoara conform scenariului romantic citit si mult visat.

Intr-adevar, si scrierile bisericii pomenesc de lucruri nu tocmai curate (cum ar fi viata sfintei maria Egipteanca si a altor femei care mai inainte au fost desfranate), dar  nu se ridica perdeaua amanuntelor atat de mult de deasupra necuratiilor si nici nu sunt prezentate ca fiind ceva atractiv, ceva ce ti-ai dori sa incerci. Dimpotriva, e descrisa si amaraciunea pacatului, si procesul lung si dureros al dezradacinarii lui din inima, fapt care in literatura profana e abolit, accentul punandu-se pe mirajul efemer al patimii.

Discutam cu cineva despre pericolul de a indragi personaje negative vazute prin lentila unui scriitor talentat. Persoana respectiva spunea ca nu e un fenomen negativ, intrucat in vietile fiecaruia dintre noi exista oameni pacatosi pe care ii indragim. E o eroare aici: cartea nu te face sa iubesti pacatosul ci te poate determina sa intri in pielea lui si sa-i imbratisezi modul de gandire si sa aprobi ca fiind legitime anumite caderi ale lui.

Chiar ma intreb de la ce varsta suntem imuni la "informatii" din sfera erotica... Cred ca niciodata nu ne putem considera total protejati de efectele adverse ale unor astfel de creatii literare, dar cred ca la maturitate si mai ales dupa casatorie putem analiza din perspectiva proprie (de pe o pozitie oarecum stabila emotional comprativ cu unul abia intrat in adolescenta) tot ceea ce ni se serveste "pre-digerat" in materie de dragoste.

:-)

pusca de asfalt (asalt)

• Asta de pe lac e matreata broastei?
• streseaza (strecoara) ceaiul 
• Ne jucam pe langa bloc si o masina a parcat langa noi. Din ea au coborat un domn si o doamna si au urcat in bloc. Dupa un timp domnul a coborat cu un catel, a urcat in masina si a plecat. Grigo a observat si a comentat: "Ce barbat... sa nu-si astepte femeia!" eu m-am grabit sa-i explic: "N-ai inteles. Domnul a lasat-o pe doamna acasa si a luat catelul." "Ce?! A dat o femeie pe un catel???"

• mea cupla (M)

Invitatie la ziua bunicii noastre

la Runcu

terasa

alei din lemn intre casute

mansarda 

la multi ani, bunico!

de vorba cu gazda

gura de rechin

+biliard,darts, teren pt tenis, cos pt baschet

pescuit la minut

pastrav 

pe malul lacului