Risperidona duhovniceasca

Azi-noapte s-a intors si barbatul meu din Sfantul Munte. A fost plecat toata saptamana cu un grup de cunoscuti. O intamplare minunata pe care mi-a povestit-o m-a ajutat mult la reimprospatarea evlaviei mele fata de ierarhii bisericii, care este cam "ofilita" din cauza multor clevetiri pe care le aud vrand-nevrand.
Printre pelerinii cu care  a fost se numara si baiatul care vinde lumanari la parohia de care apartinem. Acesta este bolnav psihic. E vorba despre o schizofrenie pe care o tine sub control cu medicatia pe care o are. Nu face fata insa prea bine la eforturi fizice si nesomn, ambele fiind nevointe obisnuite la care trebuie sa se astepte cei care viziteaza muntele Athos. Asa se face ca dupa o slujba de noapte la Vatoped, apoi drum cu autobuzul pana la Kareia, urmate de inchinare la Protaton si mers pe jos pana la
Panaguda vocile dracesti au inceput sa-i sopteasca insistent sa-l omoare pe unul din preotii cu care erau (chiar finul nostru). S-a luptat saracutul cu aceasta ispita infricosata rugandu-se la Domnul sa-l izbaveasca.
Dumnezeu a randuit sa se intalneasca in drumul lor cu IPS Serafim Joanta care era si el la incinare cu un grup de romani din Germania. Au intrat in vorba mai intai preotii cu Inaltul. La un moment dat el a intrebat, ca din intamplare:
" E vreunul Mihai intre voi?"
Initial ei s-au gandit ca se refera la ei, clericii, si i-au spus ca nu e nici un Mihai preot, dupa care sotul meu l-a chemat pe bolnav (fara sa stie ce ganduri il chinuiau):
" Ba avem un Mihai! Hei, Mihai, vino si tu sa iei binecuvantare!"
 IPS Serafim i-a zis baiatului cateva cuvinte de parca ar fi stiut ce se petrece cu el (o fi stiut sau nu?) si apoi i-a dat o binecuvantare care l-a eliberat pur si simplu de toata povara lui interioara.
De bucurie ca a scapat, a avut curajul sa spuna si celorlalti minunea care s-a lucrat cu el, ca marturie a puterii harice a arhiereilor nostri (pe care ii iubim si pentru care ne rugam sincer atat de putin)

O nevointa in travaliu

Am cunoscut o femeie care mi-a povestit ceva impresionant si tot am zis sa notez. Bunica ei, o taranca simpla din Ardeal, a avut 10 copii. Era tare evlavioasa. De fiecare data cand simtea ca se apropie ceasul sa nasca spunea catre barbatul ei: "Marine, ada tu un brat de fan si pune-l aici jos!" Facea asta cu gandul la Maica Domnului si se prihanea pe sine zicand: "Daca Preacurata a nascut asa, cine sunt eu, o pacatoasa, ca sa ma intind in pat!?"

Mai rar asa ceva! 

M-am tot gandit asa, la durerile nasterii. Ultima data mi s-a spus: Ei, ai nascut usor! M-a deranjat cumva. Se vede treaba ca slava mea desarta tot asteapta sa-mi ridice cineva o statuie, sa-mi recunoasca cine stie ce merite deosebite. Daca as avea nitica minte as pune tot ce am indurat la picioarele Mantuitorului si nu m-ar interesa "sa fiu inteleasa"...

Legi child friendly

Lume, lume! Se voteaza o lege interesanta pentru mamicile cu multi copii. Cititi aici.
600 lei in plus nu-s de aruncat:)

Merci, frate-meu!

In sfarsit am primit mult asteptatul laptop. Celuilalt i se stricase ecranul de tot, iar de pe telefon nu am putut decat sa public comentarii. Nu stiu de ce nu pot tasta o postare de pe tel (nu imi apare tastatura pe ecran), desi l-am avut si in service le Bucuresti.

hp from over the ocean

De acum voi mai face si altceva in afara de :

teme

hranit copii mofturosi

gatit pt un  batalion

facut conserve

Unde...

... am disparut in ultima vreme:

Duhu(o)ri

• Unii oameni se comporta, se adreseaza si ii privesc pe ceilalti ca si cum rahatul din viata lor ar fi incolor si inodor.

Cuvintele nu-mi aparţin, se găsesc pe coloana din dreapta a acestui blog, dar le-am reţinut pentru că foarte des mă întâlnesc cu oameni care îşi afişează păcatele cele mai scârboase cu maximă dezinvoltură. Mereu îmi încurajez copiii să nu se jeneze să-şi mărturisească felul creştinesc de a vieţui în faţa celor care se tăvălesc cu "naturaleţe" în desfrânare. Uneori asta cere bărbăţie şi până o vor dobândi, trebuie să-i îmbărbătez eu. 
PS Nu cu înfumurare sau dispreţ, doar cu demnitate. 
Nu trebuie să ne fie ruşine cu poruncile Dumnezeului nostru.

Intermediari

De atâtea ori am zis că nu mai intermediem între diverse cunoştinţe... Nu poţi garanta onestitatea omului, oricât de bine ar părea că-l cunoşti.
În general nu a mers bine când ne-am băgat: am făcut cunoştinţă unor tineri, care s-au căsătorit, dar căsnicia lor a devenit un ring de box. Altădată am recomandat pe cineva pentru angajare şi nu s-a legat nimic.

Dar ce să facem, nu prea ne-am putut abţine şi, din dorinţa de a ajuta, am mai făcut o abatere de la principiul de mai sus. Cunoştinţa noastră, A., are o casă în construcţie în apropierea oraşului. Ca să definitiveze lucrările mai are nevoie să mai strângă fonduri şi, pentru asta, a are nevoie să plece să muncească în străinătate. Nu ar vrea să lase gospodăria singură, mai ales că are aparatură electrocasnică mai sofisticată şi tot felul de utilaje scumpe prin curte. Ne-a întrebat dacă nu ştim pe cineva de încredere care să fie dispus să şi doarmă acolo câteva luni, pe care l-ar plăti bine, ba ar putea să-i facă şi carte de muncă dacă e serios.

Ne-am gândit la un tânăr din parohia noastră,C., care a fost un timp frate de mânăstire, dar care s-a întors în lume pentru a-şi îngriji părinţii bătrâni şi bolnavi (al căror singur copil este), şi care nu are serviciu. Eventual ar putea sta la căsuţa respectivă chiar şi cu părinţii. Le-am făcut cunoştinţă, au discutat, s-au plăcut, şi pentru început C. l-a ajutat pe A. să-şi facă ordine înainte de plecare.

Au trecut cam 3 săptămâni de la eveniment şi, auzind că A. pleacă în curând din ţară, l-am sunat să vedem cum mai evoluează situaţia. Am rămas surprinşi când ne-a spus că de fapt nu l-a mai angajat pe C.
"Părinte, mi-a furat din lucruri!"
"Cum aşa? L-ai prins?"
 "Nu, dar lipseşte cutare şi cutare şi nu avea cine să le fi luat decât el!"
Parcă nu prea ne venea să credem...
Urgent, l-am sunat pe C. şi el ne-a spus că aparent fără motiv A. a rupt legătura cu el. Noi i-am spus despre ce e vorba. Mi-a plăcut foarte mult că el nu a încercat să se dezvinovăţească o clipă, ci a tăcut. Atitudine specific patericoasă care nouă, mirenoşilor, ne-a dat apă la moară să-l bănuim. Soţul meu i-a zis "Fă un acatist ca Sfântul Mina să lămurească lucrurile!" În aceeaşi seară, pe la 10.30 am primit mesaj de la A.: "Cele dispărute s-au găsit. Îmi cer iertare că am judecat pripit!"