Reptile

Un documentar din lumea reala pentru baieteii iubitori de dinozauri ...

O jucărie ieftină

La masă

            "Poftă bună!"
            "Mulţumim, şi la masă nu vorbim!" Dar de ce să nu vorbim? În timpul conversaţiilor la masă oamenii au o deschidere şi o receptivitate aparte. Poate şi de aceea Mântuitorul mânca şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii, găsind ospeţele lor cel mai potrivit prilej de a le vorbi.
             Citesc mereu cu nostalgie despre cât de importante sunt reuniunile familiale zilnice în jurul mesei:

• se creează astfel legături afective puternice între copii şi părinţi
• se îmbunătăţeşte comunicarea între membrii familiei
• copiii percep mediul familial ca fiind mai stabil şi mai sigur 
•  rugăciunea comună de la începutul şi sfârşitul mesei e printre primele la care au răbdare şi cei mici şi e un mod simplu de a transmite copiilor mesajul că toată "darea cea bună" vine de la Dumnezeu, purtătorul nostru de grijă.
• se deprind mai firesc bunele maniere şi lucrul "în echipă", se dezvoltă abilităţi practice şi simţul responsabilităţii odată cu implicarea în aranjarea mesei sau strângerea vaselor murdare
• conversatiile din timpul mesei ajută copiii să îşi dezvolte limbajul să îşi însuşească topica specifică limbii materne mai mult decât citirea poveştilor la culcare; aceste achiziţii se concretizează şi prin calificative superioare la şcoală
• se trăiesc momente frumoase, care vor rămâne ca amintiri ale atmosferei din casa părintească
• copiii sunt mai puţin predispuşi la obezitate, la diverse adicţii (alcool, tutun, droguri) sau promiscuitate

            La noi lucrurile au mers altfel decât mi-aş fi dorit, din păcate. La inceput, cand primii copii erau mici, refuzau să mănânce şi am avut o problemă de sănătate destul de gravă: pe fondul acestei subalimentări duse la extrem una din fete era cât pe-aci să orbească din pricina unui herpes ocular. Văzând că nu se hrăneşte suficient mă enervam (mai am şi acum o linguriţă pe care am îndoit-o la disperare) şi mă panicam într-atât încât efectiv nu mai puteam înghiţi nimic nici eu. Aveam disfagie şi la solide şi la lichide care mima perfect o obstrucţie pe esofag (de care m-am căutat în zadar, ca orice medicinist ipohondru). Pentru că fetiţa cu pricina mă simţea încordată şi se hrănea mai bine singură decât când îi număram eu linguriţele şi-i cântăream castronelul din priviri, ca să nu ne mai facem rău reciproc am expediat copiii cu castronelele la o măsuţă de plastic in camera lor. Măsuţa era drăguţă, viu colorată şi nu erau deloc înghesuiţi la ea. Şi totuşi...

        Ultimii doi copii au fost mai mâncăcioşi şi am avut răgaz să ne vindecăm de stresul care însoţea mesele şi am început să mâncăm împreună. Avem o masă mărişoară pentru bucătărie: 1,20 lungime şi 90 cm lăţime, dar începe să devină şi ea neîncăpătoare :) Discuţiile la masă sunt libere, nu am reuşit să instaurez un regim de citit proloage sau Biblia în timpul mesei, deşi am încercat în câteva rânduri. Nici muzica bisericească nu prea a fost binevenită: se suprapunea peste "ciripelile" tuturor şi nu era decăt un zgomot de fond deranjant. Deci la noi în familie nu au mers rânduielile de trapeză monahală :) În schimb sunt ascultate cu plăcere năzbâtii din copilăria lui tati, mai povestim fiecare ce-am mai făcut peste zi, ce-am mai citit interesant, ne mai amintim întâmplări hazlii. Mami, adică eu, trebuie să fie un moderator al discuţiilor, altfel vrăbiuţele gureşe se supără când sunt întrerupte nepoliticos sau comentate de fraţii mai mici. Bineînţeles, nu lipsesc nici micile acuze (făcute din ţânţar-armăsar): "Nu şi-a suflat nasul înainte de masă!" "Mami, uite cum plescăie!". Tabloul auditiv e destul de colorat, mai ales că din când în când se mai varsă câte-o cană cu apă sau câte-o farfurie cu ciorbă, ca să simţim că avem copii :) Cam asta e atmosfera la o cină în familia noastră (la restul meselor nu reuşim să ne strângem toţi din cauza programului diferit). Deocamdată nu simt că se zideşte ceva spiritual, şi nici a proces educativ nu prea seamănă, dar tare mi-e drag să văd copiii că ne aşteaptă să mâncăm împreună.

Bobe

           Mi-as lua un wrap elastic, dar ma gandesc ca vine vara si nu e prea confortabil sa stai infasurata in 3 straturi de material. Slingul pare mai racoros (pe cel roz de acum 2 ani l-am dat cuiva, intr-o perioada de exces de zel in promovarea purtatului bebeilor). Inconveniente ale slingului ar fi ca trebuie reglat la fiecare purtare si ca uneori copilul se mai loveste de inele in incercarea de a la gusta :)

      Nu prea arata a nou nascut copilasul de mai sus...

Calauzitori

           "Începutul mântuirii este ca omul să-şi lase dorinţele şi socotelile sale şi să împilnească dorinţele şi socotelile lui Dumnezeu. (...) Iar voia lui Dumnezeu nu o putem afla în cazuri particulare decât prin judecată, dar nu prin propria noastră judecată, ci întărită de întrebarea celor încercaţi care au darul judecăţii. Numai astfel putem afla ce fapte voieşte Dumnezeu de la noi. Altfel nicicum nu ne putem mântui. (...)
           Este esenţială necesitatea de a te supune conducerii altora şi foloasele ei sunt incalculabile, dar nu este indiferent cui să te încredinţezi.(...) Mulţi părinţi aduc în loc de folos pagubă, şi în loc de mângâiere disperare celor ce vin la ei să le ceară sfatul. Nu oricine este vârstnic cu anii este capabil să îndrume, ci numai cel ce a atins nepătimirea şi a primit darul judecăţii.(...)
          Calea lui Dumnezeu o putem cerceta şi din cărţi, şi din pildele şi învăţăturile sfinţilor părinţi şi o putem arăta şi altora; dar conducătorul nu trebuie doar să arate ci să şi conducă, şi nu trebuie numai să conducă, ci oarecum să poarte în spate. Prin rugăciunea sa el trebuie să fie un puternic mijlocitor în faţa lui Dumnezeu şi un izgonitor al vrăjmaşilor nevăzuţi." Sf. Teofan Zăvorâtul- Viaţa lăuntrică
        ...cam astea sunt motivele pentru care la acest sfârşit de săptămână am practicat  sporturi extreme (pentru o gravidă):

Leapşa

Nu prea ştiu eu ce-i cu leapşa, dar am primit şi eu una de la Irina. Fiind prima din viaţa mea de blogger m-am gândit să o accept.

• saptamâna trecută am cheltuit pe factura Orange enorm 90 euro fără TVA, dintr-o greşeală: soţul meu mi-a cumpărat un telefon mobil (deşi l-am rugat să nu cumva) la ofertă la abonament-180 lei. A doua zi, verificând costurile am constatat cu stupoare suma de mai sus, am discutat cu numeroşi reprezentanţi Orange şi concluzia a fost că ne-am luat un "smart phone" care ştie să-şi facă "auto up-date" şi, în ciuda semnalului wireless prezent în blocul nostru a utilizat reţeaua Orange pentru toate paginile deschise... Se pare că noi nu prea am fost smart :)
• Daca as castiga maine 10.000 euro - tot într-o căsuţă la ţară i-aş investi
• Reteta mea preferata, din cele extrem de ieftine - tot "fructul oprit": cartofi prăjiţi (trebuie să fac câte 5-6 kg când mă apuc, atât de mult le plac tuturor din familie)
• Distractia mea preferata, care nu implica cheltuieli - tot blogul, suplineşte lipsa de comunicare faţă către faţă cu oameni care au aceleaşi idealuri cu mine
• Voi considera saptamana aceasta un succes pentru blogul meu daca -cineva s-ar simţi încurajat de vreo postare 
• Daca ar fi sa fac o cheltuiala mare si nu neaparat necesara, mi-as cumpara - mare... cât de mare? Eu aş schimba nişte saltele la paturi...
•  Cand eram copil, visam sa fiu - artistă, în nici un caz doctoriţă, cum am ajuns 
• Dintre mere si pere imi plac - perele, dar să fie zemoase şi dulci
•  Intre ghiocei si zambile, aleg - zambilele, pentru că sunt mai colorate, mai parfumate, mai rezistente şi pentru că-mi amintesc de bunica...
• Banii reprezinta pentru mine un mijloc - de a fi independentă (autonomia financiară limitează comentariile invazive ale altora referitor la concepţiile noastre de viaţă) şi de a nu face diverse compromisuri "din obligaţie" faţă de cineva care ne-a ajutat cu bani cândva.

Se poate şi altfel

sursa

           Pentru cele care şi-ar dori să nască acasă: experienţa unor pionieri  în domeniu (oameni pe care nu-i cunosc, dar pe care-i apreciez pentru curajul şi optimismul lor) detaliată în mai multe postări aici :1-Preludiul lui Denis, 2-Drumul lui Denis, 3-Naşterea lotus. Bineînţeles, povestea obţinerii unui certificat constatator al naşterii acasă este tipică ţării noastre: deşi există o lege care obligă medicii de familie să constate o naştere din teritoriul dispensarului lor, mai nimeni n-are curajul să o facă pentru că alegerea pare dubioasă şi pentru că nu au mai auzit de aşa ceva. Pe mine m-au lăsat nervii la citirea aceastei ultime părţi şi am admirat "graţia" cu care s-au mişcat cei doi  printre unghiurile obtuze ale minţilor din sistemul medical.