Invatatura...

... crestina este despre cum sa ne iubim aproapele si sa nu facem nimic pentru a ii rani inima. Minunat!

Ce facem insa cu acea categorie de oameni pe care ii doare foarte tare binele, multumirea, bucuria, progresul, si bunăstarea altuia? Sa traim in umbra, sa nu intreprindem nimic si sa nu ridicam capul din suferinta ca sa nu le producem frustrari? 

Întrebarea devine cu atat mai acuta cu cat regasim tipul acesta comportamental mai aproape de viata noastra cotidiana. Si nu, oamenii acestia bolnavi interior nu sunt numai in cartile de psihologie, ci ii intalnim destul de frecvent poate in familie, la locul de munca, prin vecini sau la biserica. Unii nu se manifesta in exterior si influenta lor nociva poate fi cel mult de gand. Altii emana aciditate prin toți porii si de acestia e mai bine sa ne departam cat mai repede, pana nu isi face efectul veninul lor sufletesc. 

In speranta ca veti recunoaste mai usor si in timp util tiparele psihopate am tot tradus din niste canale ytb care mi s-au parut mai explicite despre narcisisti. Mai adaug cateva idei, chiar daca e posibil sa ma repet.

1. N te lucreaza si la nivel mental, facandu-te sa te indoiesti de modul tau de a gandi si percepe (gas lighting) si creand (construind in timp) o dependenta a ta fata de el (trauma bonding) 

2.exista o discordanta intre ceea ce spune si ceea ce face. Iti repeta  ca te iubeste, ca ii pasa, ca e mânat de grija pentru tine  apoi face fapte care denota nepasare sau o rautate disimulata. Acest lucru creeaza confuzie. Cel mai grav este cand un parinte face asta copilului sau. 

3.se stie ca N isi seduc usor victimele prin "love bombing", coplesindu-le cu atentie, respect si maguliri, pe care le sisteaza brusc dupa ce simt ca au obtinut din partea victimei deschiderea si atașamentul dorite. Nu este vorba numai despre cupluri aici. In principiu trebuie urmarita consecventa atitudinii intr-o relatie, mai degraba decat intensitatea, stiut fiind ca ei se pricep de minune sa produca emotii. Daca observi fluctuatii mari in relatie, posibil sa fie un red flag pt o personalitate cu probleme.

4. In identificarea N nu este important ce sentimente ai tu pt ei, ci ce sentimente ai in prezenta lor. Adica nu conteaza cata atractie si admiratie simti fata de N, daca prin actiunile, gesturile si vorbele lor te umilesc, te fac sa te simti complexat, vinovat, nesigur, neadecvat. Daca in urma intalnirilor cu cineva nu ai un sentiment de bine, ci rumegi tot felul de ganduri negre si stari incerte, mai bine spui stop interactiunii cu acel om.

Bineinteles, sunt situatii in care nu poti opri orice intalnire, chiar daca ai depistat boala omului. Poti totusi reduce la minim "coliziunile" si practica o detasare emotionala fata de tertipurile intinse ca niste capcane inaintea ta. Este un fel de a fi intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. 

Acum...

... cateva nopti ma aflam copleșită de certurile de peste zi dintre copii si simteam, pe fondul starii specifice insomniei, ca nu le mai pot suporta, ca galceava lor necontenita e un capat de tara si mai mult nimic. 

Tot gandindu-ma eu ce sa fac, bineinteles ca, descurajata de toate incercarile omenesti de a aduce pacea in casa, am ajuns la ideea salvatoare a rugaciunii. Bine, bine, dar ce rugaciune sa aleg eu, ca sa fie mai eficienta, sa o simt, sa ma pot implica total in ea, sa ma conectez mai bine cu insasi pacea? Si mi-a venit, asa, prin ceata, in minte o frantura care suna cunoscut, dar parca nu stiam de unde sa o iau:

... ASA DOAMNE, INSUFLA INTR-ANSII DUHUL TAU CEL PASNIC... 

Gata, asta e! Maine o caut in forma completa. In fine, pana la urma am adormit. A doua zi m-am dus la telefon croita sa gasesc textul cu pricina. Am tastat si, surpriza... crampeiul care imi trebuia mie era din molitfele sf Vasile cel Mare😄 

Initial m-am amuzat teribil, apoi m-am gandit ca poate a fost un gand de la Dumnezeu si chiar avem nevoie, mai ales ca familie de preot, de cate o curatenie duhovniceasca "profesionala". 

Spunea...

... cineva ca in Romania lipsesc "femeile mentor". Nu stiu daca lipsesc cu adevarat in toate domeniile, dar mie mi-a lipsit mult la tinerete lipsa unor modele feminine crestine. 

Din fericire, mai sunt pe internet diverse resurse din care sa ne inspiram pentru a ne perfectiona latura feminina altfel decat dicteaza curentul mediatic contemporan. Totusi, de la nimeni nu poti prelua complet, ci sa folosești doar fragmente din viziunea lor ca sa le integrezi in propria poveste, cea a femeii din tine. Chiar ma gandeam intr-un timp sa las aici, sub eticheta de "conspecte", ceea ce cred ca este demn de reținut din materiale mai ample, care nu merita parcurse integral. Nu stiu daca voi reusi... 

Deocamdata va las sa "rasfoiti" doua canale ytb care ma relaxeaza si ma inspira uneori si ale caror autoare emana un farmec feminin aparte si au o anume sensibilitate si profunzime a gandirii, nu isi afiseaza doar imaginea. 

Am primit...

... un telefon surpriza de la o doamna pe care nu am mai văzut-o de 20 de ani si care pur si simplu voia sa stie ce mai facem. Nu eram nici atunci prietene, ci doar am fost impreuna la un drum mai lung. 

Din vorba in vorba am ajuns si la o cunostinta comuna, care intre timp a plecat la manastire.

-Aaa, daca mai ajungeti vreodată acolo... zice ea

-Chiar saptamana viitoare merge sotul meu. Eu trebuie sa fiu cu copiii in alta parte, iar el incearca sa ajunga la manastire. Vreti sa transmiteți ceva sau poate sa trimiteti vreun pachet, pomelnic? am intrerupt-o repede eu.

-Nu, vreau sa merg si eu, ca nu ne-am văzut de mult.

Intai m-am blocat, apoi am incercat sa sugerez cu delicatete:

-Stiti, el nu organizeaza o excursie. Este o calatorie de suflet, in care pleaca singur, cel mult cu un prieten.

-Nu-i nimic, poate ii ziceti sa ma ia si pe mine...(clare accente narcisiste) 

-Doamna, consider ca aveti o indrazneala mult prea mare sa va autoinvitati insistent, in conditiile in care v-am spus ca eu nu merg si nici nu este o excursie deschisa. Vreti sa va trimit chiar eu intr-o minivacanta cu sotul meu, sa inteleg? Doar dvs si el, la capătul tarii, fara un scop anume... Nici macar nu va cunosc, nu mai stiu nici cine sunteti. Regret ca trebuie sa va fac putina educatie, dar anumite lucruri nu se fac in cercurile in care noi traim.

Bineinteles, persoana s-a simtit ofensata. Inca o confirmare a faptului ca preotii sunt perceputi ca barbati de imprumutat la oricine. 

Conferintele...

... pe teme duhovnicesti, literatura crestina recenta, evenimentele culturale cu specific religios folosesc tot mai putina lume. 

Cel putin asa cred eu, fiindca multe sunt facute asa, ca sa fie, ca sa se vada ca exista activitate si sa se umple timpul si agendele oamenilor cu ceva sau ca sa conteze la vreo promovare. Putine astfel de manifestari sunt izvorate din ravna, putini oameni sunt pasionati cu adevarat de ceea ce fac. Se vede ca se silesc, ca indeplinesc niste formalitati si lucrul acesta e respingator. Entuziasmul este, dimpotriva, atragator si "contagios". 

Pe de alta parte, nici publicul acestora nu este de calitate, in sensul ca se participa la evenimente religioase din motive dintre cele mai prozaice. Rari sunt cei care cauta un sambure de folos duhovnicesc in informatia pe care o primesc. Unii vor doar sa socializeze, altii sa cleveteasca, altii sa se afiseze, iar la altii e la mijloc pura curiozitate.

Chiar si de la generatia mea incoace pot observa o trasatura a declinului spiritual colectiv (in randul oamenilor care se recomanda ca fiind interesati de religie) pe care as sintetiza-o cam asa:

M-am tot...

... intrebat de ce s-au mobilizat romanii pentru întrajutorarea ucrainienilor mai mult decat ar fi facut-o cu saracii nostri.

Cred ca motivul este acelasi cu cel care determina o manifestare mult mai accentuata a cersetoriei in localitatile mari decat in comunitatile mici in care oamenii se cam cunosc intre ei.

Poate ca oamenii au fost mult mai miscati la gândul ca oameni cumsecade si muncitori au fost loviti pe neașteptate de nenorocirea razboiului, decat de imaginea standard a saracului lipit de pe la noi, despre care se prezuma ca a ajuns asa din pricina propriilor vicii (lene, betie, desfranare, jocuri de noroc, etc) si alegeri proaste (a turnat o droaie de copii pe care nu are cu ce ii creste).

Bineinteles, nu sta bine nimănui sa comenteze milostenia altora, dar fiecare trebuie sa isi cantareasca gesturile caritabile cu discernamant, tinand cont ca la crestini toata fapta buna incepe cu aproapele si se face in numele Domnului si, cum spunea un parinte, "nu cred ca va veni Hristos in chipul vreunui betiv, ci in chipul unui sarac cu buna cuviință ". 

Trauma...

... in sus, trauma in jos... E foarte la moda ideea aceasta. De felul in care privesti lucrurile depinde mult aspectul duhovnicesc al problemei. Daca stai numai sa iti plangi de mila sau cauti vinovati pentru ce ti se intampla, doar te pagubesti. 

Poti folosi gandurile acestea ca sa iti sporesti mila si intelegerea pentru oamenii pe care esti tentat sa ii judeci/dispretuiesti. Un om ranit nu este capabil sa se poarte iubitor, calm, respectuos si de aceea face la randul lui rau semenilor.  O astfel de asezare a mintii e mai prielnica rugaciunii pentru aproapele decat aceea care doar ii condamna faptele si atat. 

Uneori Dumnezeu pare scos din ecuatie sau pare un nemilos care sta si asista cum copiii sunt traumatizati non-stop de niste parinti distrusi si ei de inaintasii lor dupa aceeasi schema comportamentala. Daca ne incredem in atotstiinta si bunatatea lui Dumnezeu putem fi siguri ca lucrurile nu stau deloc asa. Unele suferinte pot aduce paradoxal mult bine. 

Prima care imi vine in minte este chiar nasterea, care nu este dureroasa numai pentru mama, ci si foarte solicitanta pentru prunc. Totusi, in timpul ei se produc atatea schimbari benefice in corpul lui, care o fac sa fie mai avantajoasa medical decat cezariana.

Alta binefacere duhovniceasca pe care o vad decurgand din traume este intoarcerea oamenilor catre Dumnezeu, fiindca asta fac cei mai multi atunci cand inima sangereaza de durere. Depasind trauma, unii merg mai departe decat atat si incearca sa isi ajute semenii fructificand sensibilitatea cu care au fost inzestrati in sensul de a povatui oamenii spre adevarata fericire si de a ii invata cum sa traiasca in iubire si cum sa ierte. 

Se vehiculeaza ideea ca ne alegem (involuntar, fiindca structura noastra psihologica o cere subconstient) parteneri de viata alaturi de care vom repeta iar si iar traumele de cand eram mici. Poate copilaria este un timp in care Dumnezeu ne pregateste si ne familiarizează cu greutatile pe care le vom purta, ca sa ne ducem mai usor crucea vietii. 

Poate am judecat candva pe careva dintre parinti si Dumnezeu ne da posibilitatea de a infrunta corect duhovniceste situația transpusa in prezent. 

Poate stie ca putem duce caractere dificile si ne asteapta cu o cununa a răbdării acolo unde nu mai eate totul doar desertaciune si vanare de vant.

Din orice intamplare a vietii noastre putem scoate la iveala ceva bun. Trebuie doar sa nu lenevim, ci sa lucram dupa legile Celui Care ne-a creat, Care ne cunoaste traseul vietii si obstacolele de pe el si Care a pus in noi tot ce avem nevoie ca sa fim niste invingatori.