Se fac...

...la teologie lectii de dictie? Am auzit multe anecdote cu balbe de la slujbe...

Asta a invatat-o si Grigo😄

Legea.

...127/2019 despre pensiile iepuroaicelor😊 spune ca acelea cu 3 copii ies cu 6 ani mai devreme, urmand ca pentru fiecare din urmatorii copii nascuti (sau adoptati si crescuti cel putin 13 ani) sa se mai scada cate un an din varsta pensionarii.
Nu greseau daca scadeau cate doi. Oricum un copil mic te munceste mult mai mult decat un serviciu, fiindca esti consemnata zi si noapte.

Sezonul rece...

...vine la pachet cu mai multa sedere in casa. Partea plina a paharului este ca am mai mult timp pentru

•  ingrijirea casutei noastre. Mi-am propus sa veghez atent sa nu apara fir de mucegai (pe pereti e totul ok, deocamdata) nici  macar pe chederele de la geamuri: aerisesc, sterg colturile de la termopane cu spirt sau spray antimucegai. Lupta asta ar trebui sa fie in top pe agenda de lucru a oricarei mamici de copii mici, fiindca pe ei ii afecteaza cel mai puternic un interior cu spori de mucegai sau alte microparticule alergene. 
• a ma juca mai mult cu cei mici, fiindca am observat ca asa ne imprietenim mai usor. Mai ales Gheorghita prefera tipul acesta de apropiere prin joc, desi eu as fi fost mai incantata sa comunicam prin cuvant
• a ma apleca mai mult asupra alimentatiei copiilor: celor mari sa le dau personal anumite suplimente, celor mici sa le monitorizez cantitatile ingerate si sa insist cand e cazul, sa mai bucatarim cate ceva bun impreuna
• reluarea unor hobby-uri (de cand n-am mai tricotat...) a lecturilor duhovnicesti si a scrisului de mana, poate a unor usoare exercitii fizice, autoanaliza, autoingrijire (ceaiuri, tratamente naturiste etc)
• prelungirea momentului duhovnicesc de seara, adunandu-ne toti la lumina lumanarii

La o familie...

...de preot vrajmasul lucreaza mai intens uneltind ispite, fiindca daca face smiteala prin ea, pierde multe suflete, facandu-le sa se scarbeasca de insasi Biserica.

De asta pravila mireanului obisnuit, si ritmul in care acesta se impartaseste nu sunt suficiente pentru a anihila atacul nevazut in cazul nostru.

Mai mult: uneori, desi am inmultit rugaciunea, simteam totusi ca batem pasul pe loc si ca apasarea interioara nu se risipea defel. Cumva duhurile rautatii reuseau sa fure bucuria slujirii si sa instaureze tulburarea sub toate formele (manie, deznadejde, lancezeala, certuri, neputinte, cosmaruri)

Din experienta am inteles ca in afara de o mai deasa impartasire si de mai multa rugaciune particulara in general, la casa preotului este esential sa fie prezente cat de des posibil binecuvantarile, sfintirile si dezlegarile pe care numai el ca preot le poate face. Chiar daca nu toti membrii familiei sale il au la evlavie, harul preotiei va lucra, indiscutabil.

Mai demult...

...viata de zi cu zi a romanului era impregnata cu violenta, agresiune si cruzime: razboaie, rascoale, asuprire straina, saracie, molime. Chiar si in vreme de pace orice om cumsecade taia pasari, porci, miei, vitei. Oamenii erau implicit mai aspri si nu e de mirare ca blandetea si delicatetea aveau alte standarde si erau altfel intelese decat in zilele noastre. Inteligenta era putin sau deloc "lucrata", asa ca pentru a te face inteles pumnul si palma erau imbatabile. Din fericire lumea s-a mai schimbat si oamenii noi au potentialul de a cuprinde mai multa intelegere in inimile lor.

Mi-am facut...

...cadou o oala speciala pt fiert laptele, suport al fara-de-grijii 😊
Bun lucru!

Relatia mea..

...cu colivele mele, mai ales cu cele din sambetele de pomenirea mortilor:

• o lupta cu mine insami pentru a patrunde duhul formelor ritualice, pentru a cugeta prin aceasta facere a colivei la conceptul bobului de grau care prinde viata adevarata murind si a transpune toata aceasta filosofie inalta in situatia Elenei. 
• o incercare de a depasi a normele sociale bisericesti, conform carora daca esti preoteasa tre sa faci cea mai mare si mai impopotonata coliva. Ale mele sunt mici (asa cum cred ca tre sa fie un simbol din spectrul alimentar, nu ca sa ne ghiftuim) cu ingrediente cat mai putine si mai simple si sunt ornamentate doar cu o cruce (in cazul in care vreun pitic e dornic sa ma ajute si sa se exprime artistic rezultatul final al fetei colivei e total neconventional😊) Pentru aceste motive uneori am o jena ca nu sunt la inaltime.
• o lupta cu organizarea timpului, pentru a inghesui in programul overloaded si prepararea colivei fara sa para nimanui o corvoada si sa carteasca, mai ales ca incerc sa implic cate putin si copiii in proces (fiindca simt eu ca au si ei o binecuvantare pentru ajutorul dat)
• o stradanie de a aduce aceste mici prinoase Domnului (ca acei doi bani ai vaduvei) pentru cei adormiti pe care ii iubesc in ciuda faptului ca de fiecare data tinerea de minte a raului imi aduce in fata niste cuvinte dispretuitoare pe care le-am primit referitor la cantitatea insignifianta a ceea ce produc. Imi impun sa ma raportez strict la Dumnezeu, care stie cele ascunse ale inimii si la sufletele celor dragi mie.
• o staruinta in a impregna cu lucrarea duhului gatitul: a rosti rugaciuni si a vorbi cu si despre cei din lumea de dincolo de moarte.
• nu in ultimul rand in tot acest amalgam de trairi si atitudini incerc sa inglobez transmiterea vie catre copii a problematicii mortii, asa cum o simt eu pulsand in credinta mea. 
• nadajduiesc sa nu gresesc foarte mult cu aceasta postare...