Pâine

         Mi-am clarificat câteva de întrebări legate de făină: ce-i cu cifrele de pe ea, ce-i cu cenuşa, de ce făina albă e incriminată pentru ateroscleroză mai ceva ca slana ( ştiam că 97% colesterolul din organism este de provenienţă endogenă, adică este produs în corpul nostru, nu absorbit din alimente)

          Gradul de extracţie al făinii reprezintă canitatea de făină obţinută din 100 kg de grâu. Tipul de făină este caracterizat printr-un conţinut în cenuşă (nu făina conţine cenuşă, ci aşa se evaluează calitatea ei, prin reziduurile rezultate în urma arderii unei probe) şi se exprimă în procente faţă de substanţa uscată şi înmulţit cu 1000: ooo, 480, 650, semialbă 800, 900, neagră 1250, dietetică 1750, 2200. Datorită faptului că substanţele minerale, celuloza şi hemiceluloza sunt repartizate preponderent spre periferia bobului, cu cât gradul de extracţie e mai mare, cu atât creşte indicele de cenuşă, iar făina e mai închisă la culoare, mai bogată în minerale, proteine, celuloză, vitamine, enzime.
             Făina albă se obţine prin îndepărtarea germenilor (vit B, E) şi a porţiunii periferice a bobului de grâu (aminoacizi esenţiali- constituenţi ai proteinelor ce nu se produc în organism, vit.B, fier, calciu, mangan, fosfor, seleniu şi fibre alimentare). Fibrele alimentare scad nivelul colesterolului, încetinesc absorbţia glucidelor, stimulează peristaltismul intestinal şi menţin senzaţia de saţietate.
             Consumând făină rafinată (comparativ cu acelaşi volum de făină integrală)  carbohidraţii se absorb rapid în circulaţia sangvină producând creşteri ale glicemiei care necesită descărcări mai mari de insulină şi, prin urmare se ajunge mai repede la epuizarea rezervelor pancreatice->diabet instalat mai devreme. Tot pe fondul acestor glicemii crescute sunt alterate anumite proteine din peretele arterial, iar organismul foloseşte drept mecanism reparatoriu LDL colesterolul, iniţiindu-se formarea plăcii de aterom (aici ) sau, o altă a ateromatozei ar fi glicozilarea LDL şi legarea lui ulterioară de proteoglicanii din intima arterelor (pag 6).
Deci "The whiter the bread, the quicker you are dead" - "Cu cât e pâinea mai albă, cu atât atât ţi-e moartea mai aproape"

Vocabular

          De-acum Grigo începe să vorbească mai bine şi nu vreau să pierd câteva din cuvinţelele ciudate pe care le spunea:

o Monalisă la primul surâs de dimineaţă

• creion, carioca- ghia
• elefant-gua
• girafă-lung
• mâncare- niamnia 
• minge-bamba
• păpuşă-iaia
• sân- agă
• şuşu-roşu
• taxi-caşi
• leopard-panda
• urs- moi
• Eca, Nuţ, Mia, Lulu
• ultima achiziţie este "Şunghi" pe care mi-a luat ceva timp să o decodific. Vrea să însemne singur, pentru că, mai nou, îi place să încerce să se autoservească şi să nu mai fie manevrat de noi: apa-şunghi, niamnia-şunghi, botoşei-şunghi
• Fetele s-au distrat pe seama lui şi l-au învăţat să stea picior peste picior, aşa că dacă-l întrebi "Cum stă Monalisa?" se aşează automat în poziţia corespunzătoare.

• 
  

Grija pentru trup să nu o faceţi spre poftă

           Ce nu fac doamnele pentru un perineu în formă?

• exerciţii Kegel: contracţii ale muşchilor perineali (aceleaşi pe care le efectuăm pentru întreruperea jetului urinar) fără implicarea muşchilor abdominali sau fesieri, corelate cu expirul sau inspirul. Sunt la îndemâna oricui, se pot face oricând, dau rezultate în tratamentul incontinenţei urinare şi, practicate zilnic în ultimele luni de sarcină pregătesc perineul pentru naştere (asta dacă nu cumva vreun ginecolog grăbit strică totul)
• masaj perineal cu ulei de măsline sau cu un gel rehidratant care zice-se că n-ar avea substanţe farmacologice prin el, relaxând voluntar musculatura şi presând dinspre vagin spre perineu apoi masând bilateral în formă de U. Manevra trebuie să fie blândă, nedureroasă (cel mult senzaţie de înţepătură) iar presiunea se menţine până la amorţirea zonei respective (maxim 2 min)
• dispozitiv Epi-No pe care nu îl agreez datorită implicaţiilor senzoriale care contravin principiilor mele. Metoda constă în simularea unei epulzii cu ajutorul unui balon gonflabil la dimensiuni progresive. 

Seară de iarnă

           În timp ce băieţii fac un nou loc de parcare mutând munţi de zăpadă, noi, fetele, stăm în casă şi citim sau croşetăm. În sfârşit am terminat un fular. "Seamănă cu un guler de clovn." " Ba cu gâtul unei iguane nervoase." Modelul este de aici

O muncă neobişnuită

           Am găsit un bloguleţ, un bloguşor care mă inspiră în lupta pentru a proteja dragostea dintre soţi de seismele provocate de mentalitatea egoistă şi feministă sădită în mine cu grijă de lumea necreştină în care am trăit până la prima spovedanie.

        "La sfârşitul carierei un om a fost chemat la birou pentru a fi chestionat în legătură cu pensia, apoi a fost întrebat dacă soţia sa a avut serviciu. El a răspuns: "A muncit toată viaţa să mă facă pe mine fericit. Eu am câştigat traiul, dar ea a făcut ca viaţa să merite să fie trăită" (care ştiţi engleză, citiţi mai bine textul original decât adaptarea mea stângace) Viaţa să merite trăită... Am uitat oare esenţa, am uitat că a trăi pentru celălalt (aproapele) este ceea ce dă un sens existenţei?
         În ultimul timp Domnul a lucrat mult în inima mea, luminându-mă în legătură cu rolul meu de soţie. Dacă aş putea rezuma, ceea ce cred că face o căsnicie fericită de-a lungul timpului este aceasta:
     
          Trăieşte pentru a face viaţa celuilalt mai bună

          Răspunsul firesc al multora ar fi "De ce să fac eu asta, atâta vreme cât nici el nu face asta pentru mine?" Nu suntem deloc dornice să ne abatem atenţia de la greşelile lui şi să privim la "bârna din ochiul nostru" pentru a constata că în noi se află multe din motivele care îl fac să nu se comporte aşa cum ne-am dori. Datoria mea de soţie, şi mai ales de creştină, este să fiu preocupată mai mult de ceea ce ofer decât de ceea ce primesc.
         Străduieşte-te să devii femeia lângă care soţul tău se simte (afectiv vorbind) în siguranţă, chiar şi în privinţa slăbiciunilor lui. Asta poate fi foarte greu. Oricine din lumea largă poate să-l facă să se simtă incapabil, obosit, neîmplinit, slab. Dacă are un o fiinţă care să-i protejeze reputaţia, sentimentele, bărbăţia, care să-l odihnească, atunci cu siguranţă el va alerga la ea veselindu-se şi nu o va părăsi niciodată."

Păsări-lăţi-lungilă

           Azi, fiind Sf Trifon ocrotitorul podgoriilor, soţul meu a fost în câmp să binecuvânteze prin vii, astfel încât a trebuit să-i iau eu pe copii de la şcoală, ceea ce înseamnă că toată rutina mesei şi somnului de prânz s-a dus. Fiindcă nu am reuşit să prind o comandă prin telefon am pornit-o pe gerul şi gheţuşul ăsta şi am mers până la staţia de taxi ca un pinguin, cu Grigo după mine (n-aş putea să-l las sinur acasă). La întoarcere piticul n-a mai vrut să coboare din taxi. Plânsete. L-am păcălit cu nişte căţei vagabonzi pe care i-a plăcut să-i privească mai de aproape.
            Apoi n-a mai vrut să intre în casă. I-am făcut pe plac atât cât mi-a permis uterul meu gravid. Când am îngheţat l-am luat pe sus acasă. Proverbul cu "vorba dulce mult aduce" n-a mers nici de data asta. Iar plânsete. Înăntru n-a vrut să se dezbrace. Ok. Am făcut însă greşeala să-i dezleg fularul, neştiind ce cascadă de urlete voi declanşa. A plâns până n-a mai avut glas (cât pe-aci să vomite şi masa de prânz), şi orice încercare de a-l linişti a eşuat, în afară de propunerea şireată a Ecaterinei: "Hai taci că-ţi pune mami pe Bambi 2!"

           A urmat tăierea voii mele (voinţă dealtfel cam slabă în atare momente în faţa laringitei proarpăt acutizate de mersul prin ger şi de răcnete). Nu i-am rezolvat problema nici cu Bambi, pentru că în momentul în care au apărut în film câinii de vânătoare bebe s-a dus ţintă şi a închis calculatorul, apoi s-a pus iar pe plâns. Din fericire de data asta m-a acceptat să-l ridic în braţe şi să-l legăn. A adormit printre suspine. Mi-e greu să descriu sentimentele prin care am trecut ca să-mi dilat răbdarea şi dragostea, dar am găsit o postare care le cuprinde genial:
'Spui că e obositor să fii alături de copii. Ai dreptate.

Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic.

Aici însă greșești.
Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor.
Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor.
Ca să nu-i rănești.'

Janusz Korczak