... omeneasca nu este destul de incapatoare pentru Invierea lui Hristos. Aud si vad in jurul meu (si ma bucur ca inca se intampla acest lucru) oamenii salutandu-se cu "Hristos a inviat!" si nu stiu cati inteleg maretia momentului. Din exaltarea cu care femeile mironosite vor fi spus aceste cuvinte apostolilor a ramas numai o formula de salut de bon ton odinioara si care acum deja incepe sa cada in dizgratie.
Daca toti am fi patrunsi de fenomenul Invierii si am constientiza ce inseamna el pentru noi, intreaga noastra viata ar fi o reflexie a trairii pascale (vezi sf Serafim de Sarov) . Dovezile clare despre nepasarea fata de invierea Domnului sunt toate faptele, cuvintele si gandurile prin care nu cinstim viata vesnica, ci o incuiem intr-un cufar cu povesti frumoase, cu obiceiuri si traditii de primavara, ca sa ne putem prosterna liberi in fata banului, placerilor, invidiei sau dusmaniei.
Celor care vor sa se alinieze interior credintei in Hristos cel inviat le adresez indemnul ca in aceste zile sa isi hraneasca mai mult mintea cu citirea scrierilor legate de Pasti (incepand cu Evangheliile, acatiste,
cuvinte de la sfintii parinti) si cu cugetari dumnezeiesti.
Celor care sunt prea comozi pentru a-si pune in randuiala cele dinlauntru nu pot decat sa le urez sa pasca fericiti, caci "Hristos a inviat!" e un cuvant prea greu de purtat, se pare.
No comments:
Post a Comment