...o intrebare tip sondaj, chiar daca nu sunt 100% sigura ca primesc raspunsuri sincere. Poate marturiile acestea vor fi de folos vreodata. Mi-ar placea sa stiu daca dintre cei care au experimentat viata de familie si inainte si dupa cununie este cineva care a simtit un salt calitativ in intelegerea si buna sporire in casa si cum s-a manifestat concret acesta.
Eu nu am trait asa ceva, dar as fi vrut sa relatez despre un moment sensibil din timpul slujbei cununiei, anume acela cand preotul uneste mainile mirilor. M-a izbit atunci diferenta de traire interioara pe care am avut-o la atingerea mainii sotului, comparativ cu ceea ce cunosteam pana atunci din postura de "prietena". Parca era mana mea. Nici urma din fiorul de indragosteala cu care eram familiarizata.
M-a strafulgerat chiar gandul ca poate nu il mai iubesc de simt asa. Ceea ce mi se pare graitor este ca ulterior am discutat faza impreuna si mi-a spus ca si lui i s-a intamplat intocmai. Asta e cauza pentru care el ii sfatuieste pe tineri sa nu se tina de mana inainte de cununie (ceea ce in zilele noastre pare imposibil).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Doamne ajuta! Eu sunt unul dintre oamenii care au trait in pacat,alaturi de iubit/prieten/concubin. Dupa cununia religioasa,totul s a schimbat. Din rau in mai rau. Consider ca nu a fost persoana potrivita si taina cununiei a lamurit acest lucru. Am luptat mult sa ne pastram casnicia,in final am divortat. Nu sfatuiesc pe nimeni sa traiasca asa,curatenia si sinceritatea sunt ingrediente esentiale pentru o casnicie fericita.
ReplyDeleteNici eu nu am experimentat viața de familie înainte de cununie, dar pot spune că o săptămână după nuntă nu mai vedeam nimic urât, neplăcut la soțul meu (deși îi cunoșteam prea bine din defecte și slăbiciuni). Cred că Taina Împărtășaniei și cea a Nunții au adus așa har...
ReplyDeleteDa, am simtit un salt calitativ in viata noastra de familie. Intr-adevar inainte de nunta senzatiile fizice de inceput, indragosteala, erau mai profunde, poate si pentru ca erau noi, dar dupa nunta s-au produs niste apropieri spirituale care au fost mai importante decat senzatiile de inceput.Am inceput sa il iubesc mult mai profund, ca fiind al meu, cu o senzatie de siguranta care in perioada de tatonare nu a existat. Eu nu as fi vrut sa ma casatoresc cu un om pe care inainte de nunta sa nu incerc sa il cunosc cat de bine pot, sa ii cunosc comportamentul in tot felul de ipostaze, unele chiar dificile, ca sa fiu sigura ca e omul cu care vreau sa imi petrec restul vietii. Nu am considerat ca e suficient sa ne plimbam si sa povestim una alta de la distanta, vroiam mai multe dovezi ca e omul care mi-l imaginam eu in viziunea romantica. Diferenta la atingerea mainilor poate veni si din locul unde s-a intamplat, adica Biserica. Eu cred ca e normal sa fie diferit cand doi tineri isi ating mainile in intimitate fata de momentul din timpul slujbei de cununie, acolo mi s-au activat nici mie fioruri de indragosteala dar nu cred ca mi-as fi dorit acea senzatie. Delia
ReplyDeleteNu cunosc oameni care sa se fi cununat feciorelnici si sa nu aiba o casnicie fericita. Noi am locuit impreuna doi ani, desi eu eram credincioasa de mica, dar nimeni nu mi-a vorbit vreodata despre pacatul convietuirii sau despre binecuvantarea curatiei. La un moment dat, eu m-am trezit si am pastrat o perioada de curatenie inainte de nunta. Mie imi pare foarte, foarte rau si m-am cait sincer. Cununia a fost ceva cu totul deosebit pt amandoi. Straniu a fost ca ambilor ni s-a parut ca s-a spus alta predica decat cea pe care am urmarit-o ulterior pe filmare. Eu m-am rugat continuu. Din pacate, casnicia noastra nu merge, e un calvar. Am luptat din rasputeri, dar acum el e in bratele altcuiva. Asa a ales. Cauza, aflata din gura unui pr foarte induhovnicit este ca cineva s-a impotrivit nuntii noastre. Nu mi-am dorit averi, nu l-am suparat, am vrut sa ne mantuim impreuna...
ReplyDeleteNoi am trait impreuna inainte de casatorie. Dupa un timp s-a intamplat un eveniment relativ dramatic in viata noastră, moment care pe noi ne-a intors in Dumnezeu. Atunci am inceput sa ne spovedim, apoi impartasim, sa traim in biserica, etc. A urmat o perioada de curatie de aprox un an apoi nunta. Pt noi nunta a fost speciala si deosebita de am simtit ca am fost spalati si iertati. Dupa nunta am fost ca doi copii curati, asa am simtit. Peste cateva zile sunt 4 ani, un prunc in casa si unul in burta, si eu cel putin putin sunt mai indragostita de mirele meu mai mult ca oricand.
ReplyDeleteEu cred ca o cununie religioasa nu schimba personaltati incompatibile, nici nu suplineste lipsa de educatie si insensibilitatea. Doi oameni care nu se inteleg inainte, nu se vor armoniza automat dupa casatorie.
ReplyDeleteSi din ceea ce aud constat ca se confirma ceea ce spune sf Vasile cel Mare: curvia nu este pricina de nunta. Nu e indicat sa te cununi cu persoana cu care ai avut relatii trupesti doar pentru acest motiv.
ReplyDelete