skip to main |
skip to sidebar
😊
- Ionut: "Mami, ai grija, eu nu vreau sa devenim o familie trista de acum!"(desi nu m-am lamentat niciodata, se pare ca am cam uitat sa zambesc)
- Gheorghita ma intreba in fiecare zi unde e Elena. Ii mai spuneam suparata ca a murit. El, foarte mirat, ma intreba: "Cum, si azi a murit?!"
- Tot Gheorghita cugeta intr-o zi in drumul spre cimitir: "Uite, oriunde plecam, vine si soarele cu noi..."
- Ecaterina, la ecograf (da, i-am cautat pe toti, de stres, de prostie, de presiune sociala, si nu au nimic) " Am fluturi in stomac...aia se vad la ecograf?"
- In ultimul timp baietii mici au facut pe rand varicela, apoi toti ne-am pricopsit cu o draguta de viroza la 40 de grade, ca sa nu ne plictisim. In vreme ce zacea pleostit in pat, Gheorghita mi-a spus deodata: "Mami, ma duc si eu intr-un loc mai bun..." apoi a prins a canta Doamne miluieste cu voce stinsa. M-a terminat!
Bine ca macar acum "i-ati cautat". Sa dea Domnul sa va tina. Poate ar fi o idee sa aruncati antitermicele din casa sa nu mai dea ghes medicatia fara controlul cauzei.
ReplyDeleteDa, intr-adevar, e un mare bine, mai ales ca prin aceasta reusesc sa linistesc si sa bucur oameni ca dumneavoastra. In rest, dupa cum spuneam, i-am gasit perfect sanatosi.
DeleteCu antitermicele va inselati, eu nici macar antitermice nu i-am dat Elenei, fiindca cea mai mare temperatura pe care a facut-o a fost 37.5. Regret sa va dezamagesc.
E confortabila masca anonimatului, nu? Ce va așteptați sa auziți? Credeți ca trăirea în cadrul bisericii și orientarea către natural taie din lucurile pe care un părinte le-ar face pt copii?
DeleteAnonymus, chiar vă considerați în masură să judecați această situație? Cunoașteți dvs detaliile care să vă îndreptățească să lansați comentarii moralizatoare? Vă imaginați vreun pic ce durere și neputință simte o mama în astfel de situații? Dacă nu puteți dovedi puțină empatie, aratați măcar bun-simț și abțineți-vă de la morală.
DeleteSofia
Iubite anonim, Dvs va duceți copilașii de două ori pe an la ecografii? Ce alte măsuri pentru depistarea precoce a cancerului la copii propuneți? Va mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi răspunde. Cu simpatie, Elena
DeleteEcaterina... intrebai la alta postare ce sa faci pt ei de acum incolo. Tot ce ai facut si pana acum, ai fost langa ei tu si asta e cel mai important. Tot ce ai facut pana acum, sa faci si in continuare ca ii cresteti asa frumos si normal. Bineinteles ca mereu e loc de imbunatatiri, dar nu te invinovati, copiii au fost si sunt cat de poate de bine ingrijiti. Va imbratisez (mai din umbra, asa .. :) )
ReplyDeleteBunica mea a născut 6 copii, din care 3 a îngropat, în vârste de 4 luni, 12 ani si 47 ani (Tata). I-a plâns pe toți și pe fiecare în parte până anul trecut când a trecut și ea la Domnul, în vârstă de 90 de ani, cu un sfârșit creștinesc. Nu a fost o Familie tristă. Dar durerea de mama... Ce sa zic... Cei care voiesc să slujească Domnului trebuie să-și gătească inima spre ispite. Valabil și pentru mine..
ReplyDeleteEu i-am zis ca nu vreau nici eu o familie trista, ci una mai orientata catre cele duhovnicesti si mai dezlipita de cele materiale. Problema e ca ne miscam greu in directia asta...
DeleteNu cred că veți deveni o familie tristă, Dumnezeu nu va va lăsa nemângâiați! Printre ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura bunicii a fost o exclamație plina de lacrimi, cu ochii către icoane: "Doamne, am văzut minuni maaari!"
DeleteO să fiți bine!! Nu acum, nu imediat, dar o să va regăsiți echilibrul. Vorbesc din propria experiență. Am trecut si noi printr-o mare suferință, a fost un "scurtcircuit" in viața, dar, ușor, ușor, ne-am revenit. E greu...eu îmi vedeam băiatul în toți copiii care s-au născut în același timp cu el, încă mi de zbârlește pielea pe mine când mă întâlnesc cu cel care al meu ar fi avut aceeași vârstă,încă tresar când aud numele, dar sunt mai bine. Au trecut aproape 8 ani de atunci. Primii trei, patru,cinci au fost mai grei.
ReplyDeleteAm depășit însă cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul băiatului meu "mare", care p-atunci avea doar trei ani,și care nu mai știe că a mai avut un frate, pe care nu l-a văzut niciodată, dar pe care l-a mângâiat, strigat pe nume, până în momentul în care eu am plecat sa nasc.
Cel mai greu mi-a fost atunci când lumea mă compătimea, mă intreba ce s-a întâmplat, îmi transmitea condoleanțe...îmi venea să intru în pamant, să nu mai vad pe nimeni.
Multe am aflat de atunci, viața mea s-a schimbat in bine, nu am căutat niciodată motive, sau vinovați. Am luat-o in timp așa cum a venit, vina am deși la supărare mi-aș fi strâns soțul de gat...ne-a zdruncinat bine toată treabă, țin minte că vreo trei ani am fost ca o fiara in interiorul meu. Am umplut biblioteca cu cărți duhovnicești,am citit foarte mult, am mers de fiecare data la spovedit când simțeam că "arde" și ușor, ușor, am conștientizat/aplicat ceea ce și voi încercați să faceți.
Inima Sus, din tot Raul iese ceva bun într-un final!
Multumesc pentru marturie. Inca nu au trecut 40 de zile si ma ingrozeste gandul ca in perspectiva vom simti acelasi gol.
DeleteIN TIMP NU VA MAI FI ASA DUREREA VA ALINA HRISTOS CU MILA SI PUTEREA LUI CEA SFANTA. BINE CA SUNTETI SIGURA CA ELENUTA E IN RAI O VESNICIE GANDUL ASTA SA VA INTAREASCA ! VA MAI APAREA SI-N VIS CA SA VI SE ALINE DORUL...ACESTE LUCRURI LE STIU DE LA O MAMICA CE A TRECUT PRIN CE TRECETI ACUM DVS.
DeleteAveți răbdare cu dmv, cu cei din jur.. Nu lăsati gândurile alea să-și faca loc... Trageti cu dinții de dmv, pt că alta cale nu exista...
DeleteEcaterina draga, eu spun ca Maria: tot ce ai putut ai făcut și ca mama și ca medic. Continua tot așa. Mai ales cei care nu te cunosc...n.ar trebui sa te judece. Alina
ReplyDeleteCred ca daca va amintiti de Sfantul Constanitin Brancoveanu veti avea mai multa putere caci el si-a vazut cei 4 copii martirizati..si tata are inima demama in astfel demomente...ca sa ajungem in RAI trebuie sa trecem prin "iad"...eu una asa amk simtit ca ati fost tari cu toti si va admiram si noi cei din nordul tarii...am zis la multi povestea voastra de familie(crestina-adevarata) si toti au fost impresionati si au avut ceva deinvatat.-Raisa
ReplyDeletehttps://graiulortodox.wordpress.com/2014/08/29/viata-sfantului-fanurie-painitele-si-turtitele-inchinate-acestuia/
ReplyDeleteE ușor să arunci cu pietre, mai ales din umbră...din câte o cunosc pe dna Ecaterina, cred că a făcut tot ce ține de omenesc pentru copii dânsei. Sunt copii frumoși și binecrescuți.
ReplyDeleteSă fiți alături de ei până la capăt, ca și până acum, căci "guri rele" vor fi mereu, ca în pilda cu măgarul...
Vă îmbrățișez cu drag si putere multă de la Domnul,
Gabriela, mamă a 4 copii
Fii puternica ,maica domnului nu uita scacrificiile voastre si mai ales ca v-ati inchinat la icoane PANTANASSA. Va fii bine Dumnezeu nu lasa sa suferiti pana la infinit va va da curaj in lupta si chai dorul il va alina.Elenuta ii rogaga pe toti Sfintii sa mijloceasca pentru voi!-EMA
ReplyDeleteVa imbrasisez si eu, dna Ecaterina. Va citesc de ani de zile si imi sunt tare de folos postarile dvs. S-au rugat oameni si prin Cluj pt Elena si pt dvs. Dumnezeu si Maica Domnului sa va tina pe brate.
ReplyDeleteAs fi vrut sa va intreb daca locuiti cumva intr-o zona cu antene GSM? Staisticile spun ca sunt mult mai multe cazuri de cancer in aceste zone. Si eu cunosc 2 copii, unul cu leucemie si unul cu cancer de oase, care locuiesc la 100-200 m de aceste antene...
Diana
Am tot incercat sa nu scriu, fiindca nu pot cuvintele sa ajute cu mai nimic. N-as vrea ca Dumnezeu sa-i faca sa inteleaga pe pielea lor pe cei care nu vor sa inteleaga... Ce vina sa avem cand patesc ceva copiii? DE nu i-ar pazi Dumnezeu, ne-ar muri de zeci de ori pe zi copiii. Domnul pazeste pruncii, nu stim noi oare? Noi ii pazim de zece ori pe zi,dar Domnul de o suta. Este prin lume vreun virus, vreo boala care umbla prin lume de capul ei? Ma tem ca poate Elena a murit ca multi dintre noi sa invatam de la Dvs. cum sa trecem peste asa o tragedie sau peste altele. A murit poate pentru ca va asemanati lui Iov, pentru ca are Dumnezeu incredere in Dvs. Dar Elena n-a murit, e in Viata! Si stie Dumnezeu cum sa umple golul, cum sa oblojeasca ranile. Cat despre mancare, cine spune adevarul? Facem cat si ce putem, dar restul acopera Dumnezeu. Pana la urma daca moartea asta fara vreme e ultimul lucru pe care il face Dumnezeu ca sa deschida pentru o inima sub lespede de piatra, a mea poate, moartea asta va veni. Stiti, iesim cu copilul de la control, aflam ca e sanatos, iar in drum spre casa il calca masina. In mana lui Dumnezeu suntem in fiecare clipa, nu cred ca cineva care mananca numai stevie se poate feri el insusi de moarte, nu cred, sfarsitul omului e in mana lui Dumnezeu. Sigur, daca mancam chipsuri toata ziua fiindca ne e lene sa gatim, e, cred, un fel de sinucidere. Dar nu stim cum judeca Dumnezeu, El stie cum am ajuns si cel care mananca chipsuri sa manance chipsuri. Va rog sa ma iertati, tare m-am intins...
ReplyDeleteOana