Sunday, January 15, 2017

Daca regret ceva...

...din existenta mea, este faptul ca m-am lasat coplesita de emotii. Nu as spune guvernata, fiindca intotdeauna cortexul a detinut controlul si nu am luat niciodata decizii "la cald". De asemenea subliniez ca e corecta persoana intai "m-am lasat", fiindca eu am fost cea care a deschis usa gandurilor si a stat de vorba cu ele, lasandu-le sa ma cotropeasca cu tavalugul lor de sentimente.

Valurile de trairi intense care au trecut peste mine au reusit sa roada ceva la temelia vietii mele, a echilibrului interior. Mai mult decat atat, sunt ferm convinsa ca in absenta acestor spike-uri emotionale, altfel s-ar fi prezentat si tiroida si suprarenalele subsemnatei. Simt ca si pruncii pe care i-am avut la san in astfel de momente nefaste au primit ceva din tulburarea mea si ca nu pot intoarce raul inapoi.

Imi doresc sincer sa imi mai reduc din amplitudinea sentimentelor, sa ma intaresc pe piatra credintei si sa dau in viata mea loc lucrarii mantuitoare.

2 comments:

  1. O, draga mea, emotiile sunt firesti la urma urmei. Arata ca esti om viu, caruia ii pasa de tot ce+l inconjoara, care tine la toti ce+i dragi, care pune dragoste, suflet si pasiune in tot ceea ce face. iar tu esti un astfel de om, sunt convinsa. Stiu la ce te referi, ca ai vrea ca uneori emotiile sa nu fie asa de fatis manifestate, dar uneori e greu de stapanit suvoiul de sentimente care vin peste noi. Sunt sigura ca si acestea fac parte din unicitatea ta. Imbratisari!

    ReplyDelete
  2. Te imbratisez si eu cu gandul si iti doresc sa ploua cu bucurie in lumea ta :)

    ReplyDelete