Sunday, October 30, 2016

E cam frustrant...

...sa te cunoasca personal cititorii blogului. Mi-am propus sa fac abstractie de acest lucru de dragul de a nu altera autenticitatea experientelor relatate.

Unii sunt de parere ca nu e bine sa mai spui din neajunsurile familiei tale ca sa nu smintesti pe careva. E si asta o treaba, dar pe mine tare m-a ajutat sa vad ca si altii au ispite, ca si copiii altora fac crize de nervi, ca si alte mame de abia se tarasc de oboseala etc.

In anumite situatii imi prinde bine un exemplu pozitivo-idealist, dar sa fiu sincera, am momente in care tare m-as descuraja daca as crede ca sunt singura mama impiedicata si ineficienta din lumea larga.

Deci, care mai sunteti in cautare de preotese la care dezorganizarea si buclucurile se manifesta acut chiar in saptamana cand se pregatesc mai cu foc Sfanta Impartasanie, puteti plange putin si pe umarul blogului meu :)

In afara de faptul ca mi s-a defectat masina de spalat taman acum si ca un sofer plin de candoare ne-a sifonat masina din lateral (plecare din rampa de pe un drum fara prioritate fix cand treceam noi pe acolo, duminica seara, cu orasul aproape liber) am avut de facut x drumuri dupa acte. Timpul era o dimensiune in care ma simteam efectiv torturata. Nu terminam niciodata de bifat toata lista de obiective ale zilei.

Am vrut sa ma impartasesc la o bisericuta unde slujba se face mai de dimineata, ca sa ma intorc sa imi fac treburile si sa raman cu piticii cat se impartaseau copiii mai mari, dar sotul meu a uitat sa ma trezeasca. Fiind sambata, trebuia si el sa plece. Am apelat la mama, dar ea nu a putut sa stea cu cei trei mai mici pana la sfarsit. M-a sunat in timpul slujbei si a trebuit sa ma intorc acasa sa ii iau cu mine.

Cand am ajuns acasa dupa ce ne-am impartasit cu totii, mancare nu aveam gatita, iar casa arata cam asa:





Cu ajutorul lui Hristos reusesc sa plutesc peste aspecte ale realitatii care in mod obisnuit ma tulbura peste masura. Pot spune ca acesta este unul dintre cele mai de pret daruri: sa ai liniste in inima indiferent de felul in care se prezinta viata exterioara. Tarziu mi-a venit ideea sa cer asta de la Dumnezeu, dupa ce ani de-a randul am tot facut incercari ratate autosugestionandu-ma.

6 comments:

  1. Nu am citit inca tot articolul, pentru ca fiind scurt, imi doresc sa asimilez efectiv tot ce scrie. Am ajuns la partea cu pozele, insa nici nu m-am uitat peste ele, pentru ca am simtit nevoia sa fiu unul din comentatori. Eu cred ca si cei care va cunosc personal, mamele mai ales, fac abstractie de acest lucru si se bucura de blog precum cineva din Maramures sau de peste granita. Este valabila pt 99% din mame (asa ma gandesc eu) a treia fraza din articol. Sunt sigura ca sunt multe mame care citesc si se folosesc din experiente, se bucura si se intristeaza alturi de dvs. Spre exemplu, acest blog a fost prima sursa de informatie despre alaptarea exclusiva si nu stiu daca as fi continuat cautarile fara ce am citit aici.

    ReplyDelete
  2. Foarte mult m-au folosit postarile tale in momentele de cumpana, cand simteam ca e imposibil sa rezisti cu mai multi copii in ziua de azi. Faptul ca acum ai pus si niste poze cu dezordinea dn casa ta, m-a linistit total. De multe ori m-am gandit la tine cand casa mea arata asemanator si ma intrebam unde sunt eu defecta de nu reusesc sa am mereu ordonat, ca la tine :))
    De fapt, in ceea ce priveste curatenia, se vede ca vrea Dumnezeu sa ma smereasca, pentru ca eu am avut obsesia asta, a lucrurilor puse mereu la locul lor, or, in ultimii ani, pierd din ce in ce mai des lupta cu dezordinea. Faptul ca si tu, o alta preoteasa cu multi copii, tipi uneori, iti pierzi uneori cumpatul, ramai in urma cu treburile zilnice, e odihnitor pentru mine si ti-am cautat, de-a lungul acestor ani, cu insetare, articolele pe blog. Multumesc!

    ReplyDelete
  3. Iti multumesc pentru acest post. Eu am doar 3 copii si mi se intampla des sa am dezordine in casa sau sa nu am mancare pentru ca cea mica nu ma lasa si mereu ma gandesc la tine. Oare cum reusesti?

    ReplyDelete
    Replies
    1. de obicei imi "iese pasenta",dar asta fiindca sunt chiar preocupata de organizare si imi orientez toate eforturile sa nu ajungem in situatii limita. In plus, mai nou colaborez cu sotul infinit mai bine decat la inceputul casatoriei, iar copiii mari ma asculta si ei cand vine vorba de programul gospodaresc.

      Delete
  4. fiecare femeie are momentele ei de indoieli, de indecizie. Eu am gasit aici la tine alinare si normalitate, un exemplu din viata proprie dar si a celorlalti. Cum faci, faci bine. Dumnezeu ne calauzeste pasii si vedem si invatam.

    ( si ce ai tu nu e dezordine, am eu niste poze...aiaiaiai :D)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu nu am postat bucataria cu muntele de vase aferent si cosurile de rufe doldora.

      Delete