Saturday, July 5, 2014

Darnicie...

Ca in orice oras, si la noi isi practica meseria multi cersetori. Unii par mai sarmani decat altii si sotul meu le mai da cate un banut sau ceva de mancare.

Dintre toti ma agaseaza cel mai tare unul care s-a invatat si striga la geam la noi pana primeste ceva. In primul rand e tare neplacut ca face atata galagie, in loc sa dea un semnal si sa astepte putin (nu totdeauna pot sa apar la fereastra intr-o secunda cu banii gata pregatiti). In al doilea rand, nu-mi dau seama de ce, dar imi sunt mai dragi cersetorii care semanifesta mai discret decat cei care te trag de maneca si insista "sa-ti traiasca copilasii",chiar si dupa ce spun raspicat ca nu am nimic disponibil in momentul respectiv.

Mi-am facut un inventar interior si am gasit foarte putina mila pentru acesti oameni. Stiu ce scriu sfintii despre saraci, dar am mari dubii ca sunt toti cu adevarat saraci, iar despre unii dintre ei stiu clar ca se complac in situatia lor si nu-si propun deloc sa-si depaseasca propria conditie.

De multe ori "milostenia" mea e facuta la indemnul verbal al sotului sau fiindca ma simt obligata sa donez ceva. In felul asta nu cred ca gestul are vreo valoare inaintea lui Dumnezeu.

Mult mai mult ma misca interior stramtorarea anumitor familii tinere ale caror ispite si lupte le intuiesc din proprie experienta si, in general, ma sensibilizeaza necazul celor de aproape, a caror poveste o cunosc si despre care stiu ca nu se preteaza la sarlatanii.

10 comments:

  1. pe mine ma ajuta o intamplare din viata Sfantului Ioan cel Milostiv in momentele in care simt o raceala fata de cei care cer : " Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela care lua de fiecare dată alt chip putea fi chiar Hristos." Paula

    ReplyDelete
  2. Hristos e in chipul tuturor celor in nevoi (si de fapt al tuturor oamenilor), iar cand nu ai sa le dai tuturor cat au nevoie e normal sa faci o selectie. Eu mi-am zis sa ajut in special pe cei de care simt ca-mi e mila, iar pentru ceilalti va randui Dumnezeu ceva. Am renuntat la gandirea de tip constrictiv care ma forteaza sa fac acte caritabile fara inima.

    ReplyDelete
  3. ma regasesc in ce ai scris

    ReplyDelete
  4. ai dreptate, dar eu ma poticnesc in faptul ca intotdeauna ma intreb daca nu cumva selectia o fac pe baza mandriei mele si nu neaparat pe baza unei iubiri adevarate de aproapele. Paula

    ReplyDelete
  5. Dragele mele, legat de acest aspect, va recomand sa ascultati conferinta Milostenia, aspecte practice si duhovnicesti http://www.youtube.com/watch?v=5Rd1tn0OvEk, pt a vedea cum rezolva Pr Teofil Paraianu aceasta situatie.

    In plus eu imi amintesc o situatie de cand eram studenta si calatorind cu trenul, eram singura in compartiment si intra o tiganca cu un copil in brate care cere milostenie. Ii dau cativa banuti, nu multi, ca nici nu aveam, si ea ii arunca pe jos zicand ca sunt prea putini. Eu ii adun si apoi tot ea, de era de meserie cum scrie Ecaterina, ca pana la urma sa ii dau si pe aceia. Eu i-am explicat ca parintii mei muncesc din greu ca eu sa ii pot da ei si putinul ala.

    Apoi o alta intamplare, o stiti de la Pr Arsenie Papacioc care a dat unui cersetor o mana calda, si un prieten de-al meu i-a dat unui cersetor de pe strada o caisa, si acela s-a bucurat asa mult de ea, precum si acela de mana calda a Parintelui.

    Dar dupa cum veti afla din conferinta recomandata o selectie cred ca trebuie facuta, sunt asa multi tineri sau oameni cu adevarat in nevoie.

    va imbratisez,
    Ana

    ReplyDelete
  6. Și eu fac selecție. S-a întâmplat să fiu în imposibilitate de a ajuta odată un copil și tare mult îmi persistă în minte episodul respectiv, mereu mă întreb (sunt poate 16-17 ani de-atunci) dacă nu cumva puteam să ajut în vreun fel și nu am făcut-o. Sunt situații și situații: uneori sunt lângă noi oameni care nu au cerut nimic vreodată dar care sunt în mare impas (poate chiar rude sau cunoscuți). Și poate nici nu ne trece prin cap că ei suferă. De asemenea, sunt oameni care și-au făcut o meserie din cerșit și cărora și noi, fără să vrem, le întreținem trândăvia (din păcate sunt și asemenea cazuri). Eu merg în general pe principiul că nu cerșește nimeni de drag, dar unii fac bănuți frumoși așa și nu ar alege să muncească din greu în loc. Sunt și mulți bătrâni necăjiți, copii puși să cerșească, bolnavi, etc. Dar o selecție tot trebuie să faci. Citeam din Sfinții Părinți că trebuie să-ți transpire mâna pe ban când faci milostenie, ca nu cumva să treci cu vederea pe cel aflat cu adevărat în nevoie și să-l încurajezi pe leneș... Adică e nevoie de mult discernământ și aici...

    ReplyDelete
  7. Milostenia la indemnul sotului are valoare in fata Lui Dumnezeu , e ascultare.

    Dimineata , in drum spre serviciu vad aproape in fiecare zi un baietel , e homeless , are cam 1,50, nu mai mult de 14 ani , cred ca a are si o problema la un picior , il are mai subtire si mai scurt decat celalalt . In fine, baietelul asta cara saci de cartofi in spate, de la masina de marfa, in piata . Probabil ca i se da acolo un banut , sper , sau ceva de mancare . M-a frapat cel mai tare efortul pe care-l face sa ia sacul ala de vreo 20-30 kg , din masina si sa si-l puna in spate , ai senzatia ca inca un pic si i se frange coloana . Mai incolo un pic la gura de metrou o boschetara mizerabila , beata si plina de paduchi injura racnind si cerseste . A fost o vreme cand dadeam oricui cersea si nu vroiam sa ma gandesc cui dau sau ce va face cu banii, era un om cu mana intinsa ...Acum mi-a cam trecut , am vazut multe , am facut comparatii si pot spune la fel ca tine Ecaterina , ca unii se complac in situatia in care sunt si-si merita soarta.

    ReplyDelete
  8. Buna ziua! As dori un sfat de la d-voastra intr-o problema personala. Se poate sa va scriu un email? Multumesc!

    ReplyDelete
  9. Da, asa putem comunica mai discret. Nu imi prea sta bine sa ma erijez in sfatuitorul altora, insa iti pot spune ce gandesc intr-o anumita problema. Desigur, cel mai important sfat este al duhovnicului.

    ReplyDelete
  10. si eu judec cersetorii. Stiu ca nu e corect.Si mie mi-e frica de faptul ca unii cersesc si de lene.

    Cum sunt atatea cazuri care au nevoie crunta, copii care nu au niciun sprijin, etc. - prefer sa imi indrept atentia catre ei.

    O intamplare trista: in Bruxelles, discutie cu un cersetor: ca de ce nu te intorci in Ro/ cauti ceva de munca etc. Cersetorul mi-a spus ca el face si 200 euro pe zi, cine ii da lui salariu asa mare.... Eu nu castig atata nici cu studii postuniversitare, si munca 10-12 ore pe zi...

    ReplyDelete