Sunday, February 19, 2012

Mici probleme

          Incisivii centrali superiori definitivi ai Ecaterinei au nişte pete albe pe marginea incizală pe care le-am observat chiar de când au erupt. Deşi pe ea a mai văzut-o dentista la care merg, nu s-a sesizat şi nu mi-a spus nimic. Din fericire pe net se găsesc materiale utile care m-au ajutat să înţeleg că nu e o chestiune de neglijat şi că există chiar şi tratament local.
         Denumirea acestei modificări de culoare (discromie) este "pata cretoasă", este o displazie dentară dobândită, consecinţă a acţiunii unor factori ce acţionează în perioda de formare a structurilor dentare, înaintea erupţiei dinţilor respectivi (în cazul meu, până în 6 ani). Apar simetric hipoplazii - mici şanţuri sau godeuri pe suprafaţa dintelui (bine că nu e cazul nostru) sau hipomineralizări de smalţ (când fatorii etiologici au acţionat în perioada de mineralizare a smalţului) - aceste pete cretoase.
        Dintre cauzele enumerate în sursa citată pot identifica în catul fetiţei mele:
  • boli infecto-contagioase ale copilăriei - a făcut varicelă în perioda de sugar
  • traumatism pe dinţii de lapte între 1-3 ani
  • dezechilibrul fosfocalcic (pe care doar l-am bănuit, el nefiind niciodată depistat la analizele pe care i le-am făcut)
  • alăptare peste vârsta de 8 luni - autoarea are acolo o notă 39 cu trimitere la un aşa-zis studiu, pe care n-o găsesc la sfârşitul cărţii. Din câte ştiu alăptarea prelungită nu poate fi decât benefică, laptele matern nu dă carii ca biberonul pentru că jetul este propulsat în spatele limbii, iar absorbţia de calciu este optima din laptele de mamă, comparativ cu al altor specii.( citiţi de aici şi aici dacă aveţi dubii)

11 comments:

  1. Buna Ecaterina!
    Nu vreau sa crezi ca data trecuta am postat din rautate sau mai stiu eu ce alte motive.Pur si simplu mi-am expus parerea mea.Nu ma simt cum a zis Diana ,o mama care e incompleta ceva de genul ca vezi doamne daca nasti toti copiii fara sa te protejezi inseamna ca esti mama pana la capat.
    Nu trebuie sa gandim chiar asa,sunt mame care poate ar vrea dar nu pot sa aiba mai mult de 2 sau 3 copii dpdv medical,fizic,emotional,psihic.etc.
    Eu am 2 fete si am ales sa ma opresc la 2 desi le-am nascut in ordinea in care a dat Dumnezeu cum ziceti voi,si pe prima am nascut-o la 9 luni dupa ce m-am casatorit iar a doua cand avea prima 1 an si cateva luni.Deci sa cresti 2 copii mici in acelasi timp a fost groaznic pentru mine,nopti nedormite,certuri,cea mare o zgaria pe cea mica,o impingea,etc.Nu pot spune decat ca mi s-a luat de ideea de a mai face si alt copil.Plus ca va rog sa ma credeti 3 ani de zile am stat aproape inchisa in casa!Doar am iesit la piata si pe la magazine sa cumpar de mancare.M-am ocupat de ele exclusiv...
    Zi-mi Diana,de cand nu ai mai iesit cu sotul singura?In parc?Intr-un mall la cumparaturi sau la un film macar o data pe luna tu singura cu sotul?La o pizza sau prajitura?O excursie de 2 zile romantica la munte tu si el?De cand nu ati mai iesit?Nu e asa ca te simti in casa ca intr-o inchisoare?Eu asa m-am simtit cand am iesit prima data cu sotul dupa ce au mai crescut fetele m-am simtit liberaaaaa!Am ras din nou,numai eram stresata,numai tipam la copii,numai eram trista ,fara dureri de cap.Am simtit ca traiesc din nou cand am inceput sa ies si cand am inceput sa merg la serviciu.
    Sunt o mama cumpatata nu-mi neglijez fetele dar nici nu sunt exagerata sa stau acasa cu ele nonstop,ele merg la scoala si gradinita respectiv,sunt credincioase merg duminica la slujba,invata bine,fac balet si pian si sunt fericite.Se inteleg bine si suntem o familie armonioasa.Fata de cum ma simteam cand erau mici,da cum zice Diana ametita tot timpul,slabita,obosita de nopti nedormite,nervoasa,doar cu miros de pampersi in nas si cu tipete de copil in urechi..Un copil iti inchide viata,numai poti iesi in lume,nu te poti odihni ,iti dai organismul complet peste cap.Nu stiu cum altele rezista de fac atatia copii 5 sau mai multi.
    Intr-adevar inainte erau alte vremuri,pe vremea bunicilor,a avut bunica 10 copii ;;;dar era la tara,aveau curte mare se jucau toti ,alergau nu stateau in 40 de mp cate 5-6 copii sa se streseze si sa dea dureri de cap parintilor zi de zi..bunica mea muncea la camp si se intorcea seara ,ii lasa pe cei mare sa aiba grija de cei mici,pentru ca nu se facea scoala ca pe acum,cei mare aveau doar sarcina exclusiva sa aiba grija de gospodarie si de fratii mai mici..Asa se cresteau unii pe altii,nu era stres ca acum nu era poluare,nu erau masini,nu exista criza,grija zilei de maine,aveau fructe ,legume,cresteau vaci pt lapte,porci,etc.Nu existau facturi de net,telefon mobil,rate de banca,intretinere,ca acum si aveau deci cu ce sa creasca si copii..
    Nu le imbrac pe fete de la second hand si nici nu primesc de pomana de la rude sau altii,e josnic si delasator.Le cumpar hainute frumoase de firma,pentru ca imi permit din salariu,le iau de 2 ori pe an de ziua lor ultimele colectii de la Z,Chicco.
    Nu vreau o viata ca a ta sincer,sunt multumita de viata mea .Asta e parerea mea.
    Cu drag si fara resentimente,Crina

    ReplyDelete
  2. Dragă Crina, dacă fericirea şi armonia unei familii sunt condiţionate într-atât de factori extrinseci (sănătate deplină, bunăstare materială, ieşiri romantice în doi) aceasta este o dovadă a fragilităţii echilibrului relaţiei, care se spulberă când condiţiile exterioare nu mai sunt îndeplinite (de asta "nopţile nedormite" aduc "certuri").

    Cum adică poţi fi fericită stând toată ziua "închisă în casă în miros de Pampers"? Unii oameni pot avea o pace lăuntrică de netulburat izvorâtă din deschiderea lor spre lumea nematerială, din relaţia vie cu Dumnezeu (via aproapele). Aceste realităţi există, deşi par imposibile.

    Exemplul cu renunţările mamelor de copii mulţi mi se pare palid pe lângă mărturiile celor care au scris despre stările de fericire pe care le-au experimentat în închisorile comuniste (şi ştim cu toţii ce condiţii mizere erau acolo şi care le era starea fizică).

    ReplyDelete
  3. Oricât de "Chicco" ar fi hăinuţele fetelor tale, ştim toate că după prima escapadă la locul de joacă din părculeţ sau dupa ce fetele savurează vreo îngheţată cu cacao ele nu arată cu mult mai bine decât cele second hand. Asta în cazul în care nu le nevrozezi cu interdicţiile ci le laşi să se simtă în largul lor.

    În plus, cine ţi-a spus că la second nu găseşti haine de firmă? A cheltui în plus pe hăinuţe noi, pentru doar un sezon, nu e un mod de a investi prea inteligent.

    ReplyDelete
  4. Suntem oameni şi suntem diferiţi, slavă Domnului! Crina, să te bucuri şi să mulţumeşti în permanenţă lui Dumnezeu pentru darurile minunate făcute ţie, pentru cele două comori de fete, pentru clipele în care te simţi liberă, acum că fetele au mai crescut, pentru tot! Ecaterina, fii bucuroasă alături de familia ta mare şi frumoasă! Indiferent de alegerile pe care le facem, Bucuria este semnul că suntem pe Cale!

    ReplyDelete
  5. Dacă aşa te exprimi când nu eşti răutăcioasă(copy paste de la postarea "O muncă neobişnuită") atunci ori ai cu adevărat probleme psihice ori faci parte din categoria celor care se defulează de toate vulgarităţile în spaţiul virtual. Simona dragă, dacă acest comentariu de mai jos îl identifici ca marcă a bucuriei de a fi "pe Cale" nu cred că-mi dau seama de care cale vorbeşti:
    "CrinaFeb 6, 2012 02:37 PM

    Fa-ne o favoare si sterge-ti blogul..Nu ne intereseaza ce cuvinte mai invata copiii tai nici cati vrei sa mai faci,nici principiile tale fanatice conform careia o femeie se mantuieste daca fata la plozi pana ii vine rau.Adica ce mantuirea vine stand cu cracii in sus mereu?De parca ar fi asa usor sa cresti copii,nu te mai da asa mare ca iti cresti singura copiii,altele nici nu pot face atatia si nici nu pot creste atatia.In plus ii chinui pe aia mari chiar daca tu zici ca nu e asa sa aiba grija de cei mici,pana la urma asta nu e viata sa stai sa schimbi scutece pana la varsta menopauzei,sa alaptezi la greu 20 de ani sau mai mult timp,sa stai sa asculti bocete si crize la toti copiii,sa te streseze in fel si chip fiecare....Poate barbatu tu te-a indoctrinat sa fii asa,ai terminat o facultate grea pune mana si fa ceva bun in lumea asta fii un doctor bun,responsabil,ai grija de oameni,vindeca-i,fa CEVA!Lasa fatatul si copiii....ca esti demna de mila.O mama casnica e o rusine pt un copil la scoala cand e intrebat,ce face maica-ta cu ce se ocupa?Pai sta acasa ca suntem 10 frati sau nu stiu cati...Sa fii crestin nu inseamna sa fii asa fanatic,sunt atatia preoti si sotii de preoti care se limiteaza la 1 sau 2 copii maxim 3 si nu se apuca sa toarne.Dar daca iti place asa,stai si fa cate un copil pe an pana la 50 de ani ai sanse sa mai faci inca 12 ,poate intr-o zi te saturi de scutece si nopti nedormite si plansete..cine stie"

    ReplyDelete
  6. Cati copii ai anoymous?Ai cumva 10?si de ce nu iti scrii numele?Asa e corect..Cred ca persoana cu probleme psihice aici esti tu,care sari mereu in contracdictie cu parerile altora.Ce te intereseaza pe tine ce fac eu sau ce postez pe blogul Ecaterinei?Vezi de treaba ta si citeste altceva.
    Atunci nu am scris nimic cu rautate,am vorbit direct intr-un limbaj care pare dur dar am expus o realitate.NU toate familiile au copii n+5 ...da?Nu e conditie obligatorie sa te mantuiesti ca femeie daca nu ai la activ n+n nasteri...
    Fiecare are organismul ei,gandirea ei,psihicul ei,conditia ei materiala,financiara,sotul diferit de al altora,etc...

    Din bun simt poti scrie daca esti femeie sau barbat,oricum cred ca esti vreo fanatica cu basma pe cap si fusta lunga pana in pamant de genul"afara gardul si inauntru leopardul"care cred ca nu e nimeni ca ele.

    ReplyDelete
  7. Eu nu inteleg un lucru: daca pe cineva nu intereseaza sau deranjeaza ce scrie pe acest blog, de ce mai zaboveste aici? Nu e la lecturi obligatorii pentru a fi un bun crestin, asa ca nu inteleg care e problema.
    Nu, o femeie nu se mantuieste in functie de numarul de nasteri, ci si in functie de cat a fraudat in viata intima. Nimeni nu a avut aici pretentia ca cei care se feresc sa faca copii nu se matuiesc, pentru ca nu in mana noastra sta mantuirea.
    Problema este ca doar Il "obliga" pe Dumnezeu sa gaseasca alte cai de mantuire, sa o ia pe ocolite, sa ii dea necazuri spre ispasire, etc. Nu intru eu in amanunte ca s-a ocupat de asta parintele Arsenie Boca in "Cararea imparatiei".
    Fara cruce nu exista Inviere, fara suferinta nu exista mantuire. Nu trecem niciunul prin viata asta fara durere, fara suferinta, doar ca atunci cand acceptam crucea pe care Dumnezeu ne-o da de bunavoie (aici intra si nasterea de prunci), crucea este mai usor de dus, aduce si bucurii si are un scop, pe cand daca o refuzam, de cruce tot vom avea parte,dar crucea pe care o primim in urma pacatelor, e greu de purtat, aduce deznadejde si nu e impletita cu binecuvantari.

    ReplyDelete
  8. Foarte frumos ai spus, draga Diana! (Alina)

    ReplyDelete
  9. Nu ai cu cine sa discuti,e prea mult fanatism aici...oare calugarii stiu ce greu e sa cresti un copil si ce presupune aceasta?E usor de zis si de vorbit de pe margine...Oricum nu mi-ai raspuns la intrebari,Diana...ori ai uitat ori ai evitat in mod voit de rusine ca nu ai cum sa raspunzi ca ai timp de tine sau de tine si de sot...
    Presupunand ca tinem toate canoanele te intreb daca la nasterea de prunci esti asa taioasa,dar te intreb la alte lucruri obligatorii zice-se cum stai:umbli cu capul acoperit mereu ?pe strada,acasa?si fusta lunga?te pensezi?-caci este pacat.etc alte lucruri minore.
    Mi-ar placea sa am emailul tau sa vorbim.
    Crina

    ReplyDelete
  10. Ha!Ha!Ha! Ce chestii! Crina esti cam caraghioasa cu aceste idei.
    Uite, sa stii ca si eu ma straduiesc sa fiu o buna crestina si, de cand am hotarat asta, cu viata mea anumite lucruri nu le-am mai facut o perioada: cam 10 ani. Ce-i drept, nu am o fire atat de cocheta si asta mi-a fost un ajutor. Dar acum ,ceea ce se vede in exterior este lipsa machiajului si faptul ca ma imbrac decenta fara sa fiu si in moda. Sunt profesoara ,deci nu stau numai in casa. Dar, cu toate astea, din ceea ce spuneai tu, doar ma mai epilez pe picioare vara dintr-o anumita jena pentru cine mi-ar vedea picioarele, nu pentru a le infrumuseta. In fine, poate e in continuare o cochetarie, caci, daca as purta fuste pana jos, nu ar mai fi nevoie. Port pantaloni destul de mult, dar ma simt bine si in fusta, peste genunchi. Ce sa zic, pentru mine aceste lucruri nu prea exista. In 10 minute eu ma imbrac si ies pe strada, nu pierd mai mult timp. Imi pun nadejdea ca ceea ce e in capul meu e mai important decat aceste lucruri ,desi doresc in ascuns sa le fi putut tine si pe aceste lucruri (mai ales ca le-am tinut candva, cand nu eram casatorita si visam sa ma calugaresc). Ceea ce incerc sa le spun elevilor mei si copilului meu mi-e de ajuns, nu am complexe si nici frustari refulate. Ai grija caci tu pari sa fii framantata mult de astfel de stari. Mai fa un copil, poate pe acesta vei avea ragazul sa-l savurezi. Si, ca sa nu sari si la mine, iti zic ca eu mi-am dorit cand m-am casatorit sa primesc toti copiii care vin, vazand in asta tot o forma de calugarire, caci casatoria nu e locul in care sa incercam sa ne asezam ca sa savuram anumite relaxari. Relaxarea e un concept necrestinesc. Mai vorbim, poate, oricum in tine arde un foc care nu te lasa sa te relaxezi. Eu zic sa profiti de el si sa alegi jertfa si nu relaxarea. Te imbratisez in Domnul. Mihaela.

    ReplyDelete
  11. De obiei, nu postez comentarii si incerc sa ma folosesc de ceea ce scrie Ecaterina in blog, dar pe bune ca nu ii inteleg pe cei care tot posteaza comentarii rautacioase impotriva ei si a femeilor cu mai multi copii. Internetul este o sursa inepuizabila de informatie, asa ca daca nu va place si nu sunteti de acord cu ea, nu mai cititi.
    Poate ca unii chiar sunt curiosi ce nazbatii a mai facut copii Ecaterinei, asa ca nu va mai obositi cu ganduri negre si sa atrageti atentia altora, ci mai degraba fiecare sa-si vada de propriile pacate.
    Si pentru ca tot incepe Postul Mare, va doresc un post usor tuturor!
    Ramona

    ReplyDelete